6,696 matches
-
de a cădea în virtuozitate calofilă, stilul imprimă, cu unele grații manieriste, o tușă deosebită unor scrieri în care o sensibilitate cu cifru complicat e strunită printr-o, patetică uneori, voință de echilibru. Formula pieselor nici nu putea fi alta: „pretexte istorice”. „Dramele puterii” sunt, în adâncul lor, drame ale existenței, ipostaze ale condiției umane, proiectate într-o ambianță de sugestivă concretețe, cu învălmășiri de lumini și umbre. E un dialog febril, anxios al omului cu propriul destin. Un „joc” de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau suprema evadare. Damian își ia viața, recitând ca un ieșit din minți monologul lui Nero. Despărțirea de viață coincide cu reîntâlnirea, de o clipită, cu sine. „Pretextul biblic” Lui et l’Autre (1992; versiunea în limba română în același an) etalează, cu subțirimi de gând, dar și cu, pe alocuri, mici stridențe, o manieră postmodernistă. Cuprins de oboseală și, parcă, încercat de teamă, Iisus e pe punctul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
provoca aproape o mutilare a gândirii (ibidem, 607 B), iar mitul putea să Îi Împingă pe tineri să „săvârșească răul” (ibidem, III, 392 A). Odată cu Critias, unul dintre cei treizeci de tirani, critica mitului fusese Împinsă până la afirmarea caracterului de pretext al povestirilor despre zei, deși se recunoștea faptul că ele aveau scopul de a-i sustrage pe oameni pericolului brutalității unei existențe sălbatice; cu toate acestea, existența lumii divine, deși creată de șiretenia omului Înțelept, era negată. Dar pentru Socrate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pe centurionii primipili 1. Trebuie să se țină cont și de faptul că, tot conform lui Tacitus (Historiae, IV, 14), Civilis i-a incitat pe batavi la revoltă cu ocazia unui prânz ritual Într-o crâng sacru („Civilis, sub pretextul unui banchet sacru, i-a invitat pe plebeii cei mai Îndrăzneți ș...ț, a Înșiruit nedreptățile, persecuțiile și celelalte rele ale oprimării”). Informațiile istorice confirmă vechimea și răspândirea lucus-ului În funcție de templu. Termenii de origine germană nordică veche loh și bar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devenind, probabil, redactor al ziarului condus de Nae Ionescu, unde inserează versuri, proză, eseuri, reportaje, comentarii asupra unor cărți de literatură, de filosofie și de religie, precum și numeroase articole economice. De asemenea, semna un manifest avangardist în revista „unu”, un „pretext teatral”, Hérode, în limba franceză, în „Contimporanul”, o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în „Floarea de foc”. Mai colaborează sporadic la „Vremea”, „Vitrina literară”, „Calendarul”, „Credința” și „Azi”, în ultima dând la iveală ciclul liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea teribilă dar tăcută metafizică, halucinația obiectivă, apocalipsul, într-un cuvânt, extazul” (Contra domo, 1931). Oricum, sub semnul avangardismului nu stau doar manifestul Poezia agresivă sau Despre poemul-reportaj, „pretextul teatral” Hérode, poemul Reportaj assirian, fragmentele Romanul tânărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li se poate alătura Prințesa Dactilo, text în care totuși jocul cu tot ce e convenție literară se mulează prea mult pe tiparul romanului polițist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
în Ceasul reîntoarcerii, accentele narațiunii amintesc de timbrul mai vechilor povestiri sadoveniene sau voiculesciene, cu un aer sămănătorist prea pregnant. Nuvela ce dă titlul volumului propriu sintetizează în puținele ei pagini întregul univers epic al lui B., plecând de la un „pretext” (astfel se și intitulează un text din carte, poate cel mai slab) „istoric” spre a vorbi de inițiere, profanare, ascetism, dragoste și moarte, feciorie și maternitate, dezlănțuire sexuală și aspirație metafizică în dobândirea semnificațiilor majore ale unor aventuri existențiale. Câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
făuririi acestuia, dar prefigurează textul în mod virtual, în sensul că îl exprimă pe autor în esențialitatea lui ontologică, în ceea ce are comun cu întreaga fire; îl exprimă adesea fără voia lui, dezvăluind uneori și comunitatea căreia îi aparține el. Pretextul posedă o „structură” doar virtuală. Aceasta constă într-o „întâlnire” mergând până la identificarea creatorului cu el însuși, și totodată cu Lumea, „în bogăția indiviză a precuvântului”. E o identitate primară, care în operă (text) se realizează încă o dată, la alt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
a fost de acord, dar i-a mărturisit că nu se poate uita la altă femeie pentru că aceasta ar îndurera-o pe doamna Catinca. Șeicaru a relatat și povestea unei actrițe care a încercat să-l seducă pe Iorga. Sub pretextul că vrea să discute cu el despre piesă, l-a invitat la cină. Pregătise totul: cina, băuturile, o rochie atrăgătoare; a deschis ușa... Și s-a pomenit cu Iorga și cu soția lui dîndu-i bună seara. Cu altă ocazie, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În ziua de 13 (ziua spectacolului), Iorga a ținut o cuvîntare în fața studenților, după care a plecat acasă. Studenții însă s-au adunat în fața Teatrului Național și au încercat să oprească reprezentația. Piesa jucată în limba franceză era un simplu pretext pentru demonstrația studenților împotriva elitei și a nedreptății sociale tot mai răspîndite. Studenții își începuseră demonstrația sub formă de trupe de șoc, iar ulterior mulțimea s-a alăturat tărăboiului creat. Prințul moștenitor Ferdinand și elita și-au dat seama de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fi foarte eficient 82. Pe urmă, Iorga s-a dus imediat la Palatul Regal și l-a sfătuit pe rege să plece urgent de la Iași (Regina Maria îngrijea soldații răniți și bolnavi de tifos). Plecarea regelui s-a făcut sub pretextul trecerii în revistă a trupelor. Nu trebuia ca armata română să aibă impresia că plecarea aceasta era o fugă. Regele era foarte întristat; Iorga și-a dat seama că acesta avea în fața ochilor soarta țarului Nicolae al II-lea. "Ei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-lea, tributar visului său sămănătorist, dar care considera perioada interbelică drept o realizare și nu o provocare, nu din punctul de vedere al noului tip de naționalism pe punctul de a se naște. Ziua de 13 martie 1906 era departe. Pretextul folosit pentru desființarea liber alesei Adunări Naționale a fost josnic. Palatul a ajuns la concluzia că, dat fiind că generalul Averescu nu participase la alegeri, Adunarea nu era reprezentativă. Ideea aceasta, lipsită de temei constituțional, era găselnița camarilei: clanul Brătianu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politicianismul ca să le pună la dispoziția lui Averescu și a partidului său. Și să nu uităm de răpitorii eficienți și cu circulație în masă ai presei liberale. La 13 martie 1920, sîntem deci martorii dizolvării Adunării prin decret regal, sub pretextul că Averescu și partidul său nu participaseră la alegeri. Atunci cînd edictul regal a fost citit în Cameră, aproape toți deputații au avut o reacție violentă; mulți dintre ei s-au ridicat în picioare cîntînd: Deșteaptă-te Române! Cu cîteva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bătaie lungă ale Regelui Carol, democrația, Maniu sau Mihalache nu-și aveau locul. Iorga era de acord cu regele în privința lui Maniu și a lui Mihalache. Pentru Carol, starea de urgență în care se afla națiunea părea să constituie un pretext bun ca să abolească democrația, iar Iorga urma să-i servească drept instrument în tranziția aceasta. Carol se putea folosi de el pentru că îl cunoștea pe Iorga. Regele îl copleșea pe Iorga cu ordine și decorații, făcînd apel la simțul datoriei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
actuală, procedăm cu precauție, ne vom pierde atît autoritatea cît și puterea". El recomanda "o acțiune radicală". Iorga, Tătărăscu și alți membri ai cabinetului erau de acord cu această recomandare, considerînd că acțiunea radicală respectivă trebuie luată sub un oarecare "pretext legal", după care legionarii puteau fi internați "în lagărele de concentrare de la Dobrovăț, Miercurea-Ciuc sau altele". "La Dobrovăț și la MiercureaCiuc cu ei!"62 exclama Iorga entuziast. Cu toate că însemnările din jurnalul lui Călinescu par să fie autentice, autorul cărții de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este adevărată sau nu constituie o chestiune abstractă, o teorie. Remarcile sună foarte aproape de ceea ce îi scăpa de obicei din gură lui Iorga atunci cînd se afla într-o stare de spirit agitată. (Adevărat sau nu, legionarii au crezut-o). "Pretextul" de care avea nevoie Călinescu i-a fost furnizat de Codreanu. Iorga a scris un editorial violent, acuzînd Legiunea de acțiuni subversive în legătură cu funcționarea restaurantelor legionare. Codreanu i-a răspuns lui Iorga prin două scrisori. Doamna Liliana notează în Jurnalul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unui membru al cabinetului aflat în exercițiul funcțiunii). La 30 martie, Iorga a deschis o acțiune "pentru ofensă adusă unui ministru". Aceasta era o procedură operativă standard pentru el. Se credea oare în secolul al XIX-lea? Era oare acesta "pretextul" pe care îl așteptau Iorga și Călinescu? Poate că amîndouă. Și în ambele cazuri, consecințele ar fi putut fi fatale pentru Iorga. A avea de-a face cu "Noul naționalism" al Legiunii nu era același lucru ca un proces dintr-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
singur nume, cel al lui Maniu: "La luptă! Îl vrem pe Maniu!" Marele cotidian "Universul" a publicat un editorial fulminant despre "zece ani de tiranie sub care tînăra generație naționalistă a fost ucisă mișelește și au fost delapidate miliarde sub pretextul reînarmării". Faptul că cenzura a permis tipărirea acestui articol făcea din el o chemare fățișă la revoltă. Deși starea de spirit era revoluționară, nimeni nu a apelat la Iorga. Tragedia consta în aceea că el era identificat cu regimul discreditat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la Sinaia fiica lor cea mai mică, dra Alina Iorga. La Sinaia, Iorga a continuat să lucreze la istoria universală 34. Pe lîngă opera sa istorică, a scris și două piese cu subiect istoric, ca de obicei. Prima, Baiazid, sub pretextul că descrie viața sultanului otoman care, după multe succese, a fost înfrînt și vîrît într-o cușcă, era o alegorie istorică la adresa lui Hitler și a sorții pe care i-o prevedea Iorga 35. E ilustrată aici concepția politică a lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intenții, și a culminat cu refuzul lui Tito de a lua parte la a doua conferință a Kominformului. Ruptura s-a consumat apoi la respectiva conferință, pe 28 iunie 1948, printr-o rezoluție oficială ce excludea Iugoslavia din organizație sub pretext că refuza să recunoască rolul conducător al Armatei Roșii și al Uniunii Sovietice În eliberarea țării și În transformarea ei socialistă. Oficial, guvernul de la Belgrad era acuzat că duce o politică externă naționalistă și ia măsuri eronate pe plan intern
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din România fusese unită forțat de noul regim comunist cu mai flexibila Biserică Ortodoxă Română, conform tradiției de persecuție inaugurate de țarii ruși În secolul al XVIII-lea. Preoți catolici marcanți au fost judecați În două rânduri la Praga, sub pretext că spionează În favoarea Vaticanului (și a Statelor Unite), și au primit sentințe Între zece ani și detenție pe viață. La Începutul anilor ’50, În Închisorile cehoslovace se aflau opt mii de călugări și măicuțe. Capul Bisericii Catolice din Ungaria, cardinalul Mindszenty
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lagărele sovietice (modificând avantajos cronologia, pentru a da impresia că Sartre și prietenii lui erau la curent cu aceste probleme Încă din 1946). Pentru a-l contracara pe Rousset și a-i struni pe intelectualii „progresiști”, partidele comuniste au folosit pretextul „antifascismului”, care avea avantajul familiarității. Pentru mulți europeni, prima experiență a mobilizării politice fusese În fronturile populare antifasciste din anii ’30. Majoritatea Își aminteau al doilea război mondial ca pe o victorie Împotriva fascismului, sărbătorită ca atare În Franța și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
peliculă inaccesibilă ca preț producătorilor europeni. Nu erau Însă filme de „evaziune”, precum fanteziile romantice sau comediile „țăcănite” din anii ’30. Cele mai populare filme americane din anii ’40 aparțineau unui gen botezat ulterior de admiratorii de pe continent film noir. Pretextul era o dramă socială sau o poveste polițistă, dar atmosfera - și textura cinematografică - erau mult mai sumbre decât În producțiile americane din deceniile precedente. Filmele escapiste erau făcute acum de europeni: nemții făceau povești vaporoase de iubire În decorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de studenți și profesori arestați, expulzați și Închiși În Polonia În perioada 1967-1969 erau de origine evreiască, și asta nu era o coincidență. Încă de când Gomu³ka revenise la putere În 1956, aripa conservatoare (neostalinistă) a Partidului Comunist Polonez căuta un pretext să anuleze liberalizările introduse de el, chiar și pe cele mai modeste. Sub conducerea lui Mieczys³aw Moczar, ministrul de Interne, această opoziție intrapartinică se coagulase În jurul cauzei antisemite. De la moartea lui Stalin până În 1967, antisemitismul - deși endemic În Europa de Est și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regele să aibă timp să dizolve parlamentul și să ceară alegeri anticipate. Nemulțumirea poporului În fața paraliziei parlamentului și senzația generală că regele fusese inadmisibil de părtinitor sugerau că scrutinul următor nu va face decât să mărească ponderea stângii. Sub acest pretext - „pericolul comunist” invocat sistematic În Grecia din 1949 - și acuzând incompetența clasei politice și defectele incontestabile ale instituțiilor democratice naționale, pe 21 aprilie un grup de ofițeri sprijinit de venerabile grupări de dreapta din cadrul armatei a confiscat puterea. Sub comanda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]