7,890 matches
-
și chiar cu câteva zile În urm) de c)tre o tan)r) americanc) ce tocmai Își luase doctoratul În literatur) rus)) c) limba rus) este una dintre fort)rețele sufletului omenesc. Are ceea ce specialiștii În științe sociale ar numi „profunzimi charismatice”. O conversatie obișnuit) În limba rus) va conține expresii dintre cele mai pline de afecțiune. Chiar și atunci când condamni oameni la moarte ești obligat de geniul limbii s) Îmbraci sentința În cuvinte pl)cute. S-ar p)rea c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dar tocmai acea noapte, acea imagine multiplă - tremurul, lebădoiul, umflătura - mi-a apărut prima În minte, doi ani mai târziu, când am aflat că Mademoiselle murise. Toată viața se simțise nefericită; nefericirea era elementul ei nativ; fluctuațiile ei, diversele ei profunzimi, numai ele Îi dădeau impresia de mișcare și de viață. Ceea ce mă supără este că sentimentul nefericirii, fără nimic altceva nu este suficient pentru a crea un suflet permanent. Enorma și posaca mea Mademoiselle este foarte potrivită pe pământ, dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ascuțite), tata și colegii lui se adunau pentru a discuta o anumită etapă a opoziției lor față de țar. Peste zumzetul de glasuri, o pendulă Înaltă dintr-un colț Întunecat bătea ora ca la Westminster; și dincolo de sala de ședințe erau profunzimi misterioase - magazii, o scară În spirală, un fel de cămară - unde vărul meu Iuri și cu mine ne opream, cu pistoalele trase, În drumul nostru spre Texas și unde, Într-o noapte, poliția a postat un spion gras, cu ochi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
amar și mai îndepărtat ca de obicei: pe fondul marii pierderi suferite de literatura română, mizeria noastră intelectuală i se părea, desigur, mai tristă și mai puțin demnă de cruțare ca oricând; din mantia melancoliei sale obișnuite (o melancolie a profunzimii neînțelese, aș zice) armele ironiei și ale sarcasmului (totuși benign) fură scoase în acea zi de mai multe ori pentru a ne pedepsi neștiința. După terminarea colocviului, am rămas împreună cu câțiva colegi, la intrarea facultății, în stradă; pe când mai stăteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dans de coșmar, se încheie cu o secvență luminoasă: omul strivit ridică iarăși capul și rostește prima sa replică. * Dacă filmul Andrei Rubliov s-ar fi limitat la problema artistului într-o epocă nefastă creației, nu ar fi dobândit acea profunzime copleșitoare a meditației ce constituie principala lui calitate. Problema pe care, de fapt, o pune, cu o acuitate rar întâlnită, este mai largă, cea mai importantă cu putință: a omului, a condiției, a naturii, a destinului său. Este el bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de entuziasm, oportune aplauze! Într-adevăr, când să merite mai mult să izbucnești în urale dacă nu atunci când afli că - nimic nu mai e de făcut - „morți sunt cei muriți”?! Poate că nici o altă împrejurare nu luminează, atât de în profunzime, ca aceasta, de un grotesc sinistru, lumea întoarsă pe dos în care trăiam. Idiotismul cunoscutului ritual pus în slujba cultului personalității - venise rândul bieților oameni din sală să se ridice în picioare și să bată din palme - nu este suficient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
frivolității e superficialitatea, pe care Wilde, după marea lui experiență penitenciară, o declara viciul suprem. Nu există teme grave și teme superficiale, există numai privire superficială și privire pătrunzătoare, profundă, indiferent de obiectul ei. Pretinșii serioși nu au acces la profunzime, și nu știu nici să se amuze. Observați că pseudo-amuzamentele lor sunt totdeauna costisitoare și în fond plicticoase (iluzia de a petrece bine le-o dă prețul ridicat, în vreme ce marile amuzamente sunt gratuite, fiind ale inteligenței). Frivolul, prin atenția la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
grabă, cu singura grijă de a spune lucrurile adevărat, nici mai mult și nici mai puțin decât îl autorizau conștiința și memoria sa răbdător consultate, ne putem da seama că strălucita inteligență a lui Carol al II-lea era fără profunzime, fără o traiectorie controlată, punând accentul și opțiunile pe lucruri efemere și pe ispite nestăpânite, fără reprezentarea efectelor și nici a realei lor valori. (La un moment dat, Mircea Ciobanu întreabă dacă regele Carol al II-lea nu a fost
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fiul său, cu rezerva, cu lipsa sa totală de vanitate și de ambiție personală, cu ușoara sa timiditate și exemplara sa modestie, mai mult decât atât, cu grațioasa sa umilitate în fața realului și a vieții, merge consecvent și coerent în profunzime, la esența lucrurilor. Inteligența sa, de care nu numai că nu face caz și cu care nu-i trece prin minte să se laude sau să epateze pe cineva, nu e nici o clipă în defect, ba e perpetuu pătrunzătoare, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
filozofică (condiție eliminatorie). Sunt, e drept, eseuri în care sensul filozofic e doar latent și nu se atestă la primul strat, sau care dau la primul strat impresia unei „filozofii” foarte comune, pentru ca la lecturi repetate să-și reveleze în profunzime un sens nebănuit (cum a remarcat Marguerite Yourcenar în privința lui Montaigne). Gândirea filozofică speculativă nu suportă decât minimale trimiteri livrești (indiferent cât de „cult” e filozoful și „câtă carte știe”) și nu suportă deloc erudiția, care nu poate fi decât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din perioada prestudențească și că această preocupare a devenit dominantă în perioada vieneză, când atât formația sa intelectuală, cât și forța sa poetică se constituie cu consistență. Cosmogonia implică eshatologia, de unde decurge o perspectivă a extincției universale (temă tratată în profunzime de I. Negoițescu, în cartea sa despre poezia lui Eminescu). Este logic ca această viziune cosmică să includă concentric sfera naturii, a societății și istoriei (de unde patosul politic) și, firește, ca sâmbure originar, Erosul. De aceea poezia de dragoste nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a fi denumit cele două categorii ; în critică, așa cum spuneam, denumirea e un act creator (de fapt aceste denumiri opuse existau încă din secolul XVIII, dar în geologie). În al doilea rând, dar cu atât mai vârtos, îl absolvă rara profunzime a exegezei sale în interiorul universului ei predilect, plutonicul eminescian, în care deschide efectiv orizonturi impresionante. În al treilea rând, în sfârșit, ceea ce relevam mai înainte, faptul că exegeza sa nu e în fond critică ci „confesiune lirică”, întemeiată pe un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
inspiră multora oroare mărturisită sau nu (de unde și antipatia multora contra lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei e superficialitatea. Există, într-adevăr, zeflemea superficială, după cum există cel puțin tot atât de multă superficialitate la pretinșii serioși. Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline de zeflemea, de o zeflemea care vine din „fondul sănătos și adânc al poporului”. Superficialitatea nu ține de „suprafață”, ci de imperfecta funcționare a inteligenței, iar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
epitetul „mare”, nu din prudență, nu, vai de mine, din prețuire moderată (din contra), dar epitetul e prea lipsit de determinări, spunând prea mult, nu spune destul. Era un poet extraordinar. Poezia lui e de o inteligență extraordinară. De o profunzime extraordinară. De o frumusețe extraordinară. Așa cum e și poezia lui Daniel Turcea, cum e și poezia lui Nichita Stănescu. Sigur, se pot spune cuvintele acestea despre foarte mulți poeți, dar despre fiecare numai cu privire la unicitatea fiecăruia. Fiecare poet adevărat este
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ambiția de a acoperi toate domeniile, sau, mai echitabil spus, din nevoia rotunjimii speculative, autori de mari sisteme filozofice au dat și câte o estetică. Critica puterii de judecată a lui Kant e o prea frumoasă speculație, de o extraordinară profunzime, dar ca estetică rămâne cam alături de drum (iar din obsesia ierarhizării ajunge bunăoară să plaseze muzica pe ultimul loc, mai prejos de arta grădinăriei, dând ca motiv și faptul că muzica ̀ îi deranjează pe vecini !) ; Hegel, care avea o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bunul sens al cuvântului), ca o mângâiere ușoară care nu numai că face să vibreze pielea, dar care atinge în același timp nervul principal, cel care singur poate da frisoane, făcând să vibreze ființa noastră, opacitatea noastră, zguduindu-ne în profunzime! Cred că noi trebuie să ne zguduim cât mai des pentru a nu sucomba în acea toropeală pasivă pe care o purtăm în noi și care se adâncește prin eșecuri cotidiene. Știu: vei găsi că scrisorile mele adesea sunt foarte
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ce se întâmpla atunci, și dacă n-ar fi fost turnat de colegii lui și arestat pe loc, apoi internat într-un lagăr de concentrare la Hamburg, unde moare pe 10 ianuarie 1945. Apoi, fragmente memorabile, pline de farmec și profunzime despre prima îndrăgostire, fetița de cincisprezece ani, Tamara, acel „fluture”, „nymfetta”, a colecționarului de fluturi, și el un băiat, ceva mai mare, autorul însuși în prima fază a metamorfozării sale. Cuplul copiilor îndrăgostiți cutreieră toate locurile orașului, cele mai neobișnuite
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
picioare sau așezat, limba este exactă în ceea ce privește situarea în spațiu și în timp. În limba română și, în general, în limbile romanice domină incertitudinile, și atunci adjectivele au un rol special, ele sunt precum umbrele în pictură, dând nuanțe neașteptate, profunzime, chiar valori calorice. Dar când scriu nu mă gândesc la diferențele dintre limbi, inconștient totul se amestecă și uneori totul pare nou, proaspăt, și alteori ciudat, ca un fel de violare a logicii gramaticale. Mi-am asumat riscul, chiar cel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se va cânta va fi limba engleză pe care nu o cunoaște toată lumea. Cele două madrigale au ca titlu Prima rugaciune indiană și A doua rugaciune indiană. Vă voi citi acum traducerea românească a textelor, și veți observa cu siguranță profunzimea acestei spiritualități atât de puțin cunoscută la noi : O, Mare Spirit, care trăiești în ceruri, condu-ne pe calea păcii și înțelegerii ; Fă ca să trăim ca frați și surori ; viețile noastre sunt așa de scurte aici, mergând pe suprafața mamei
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în mentalul ieșenilor care aici se adună, doar să zic așa, aproape ca într-o sectă și gustă deliciile acestei arte. Cum știți multe din spectacolele ținute aici pe care le-am văzut, aproape că ignoră cu totul frumusețea și profunzimea textului, interpretarea deosebită a actorilor, și toate sunt așa zis spectacole de regizor. Ei bine!ĂDomnul Zaborilă, n-a avut orgoliul de a face spectacole de regizor, ci spectacole de echipă, spectacole de ansamblu, în care fiecare componentă care se
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pentru eternitate. Multe din trăirile personajului principal al cărții în raport cu semenii sunt definitorii perioadei prezentate cu o precizie și o elocvență dezarmantă. Este absolut impresionant modul în care scriitoarea Dorina Stoica a reușit să surprindă secvențele care să definească în profunzime transformarea societății, impunerea femeii în viața publică și politică conform modelului Elena Ceaușescu. Sistemul de relații, micile afaceri la negru, preocuparea permanentă a celor din jur de a fi mereu atenți la gesturile semenilor, la preocupările pe care le au
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
este doar de nuanță, o diferență de grad, nu de natură. Ei bine, oricât ne chinuim noi să demonstrăm la suprafață normativă intrarea în sistemul de referință al acquis-ului comunitar (căci noi încă nu avem filosofii specifice democrațiilor liberale), în profunzime rămâne un rest subversiv. Acest rest este însăși persoana, cea mai neînsemnată dintre priorități. În acest articol mă voi ocupa de una dintre fețele persoanei beneficiară a serviciilor publice: aceea de pacient. Ca să nu teoretizez excesiv, voi reda câteva scene
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
au angajat prin actul unirii să trateze egal oamenii aparținând altor etnii, adică să nu-i facă pe minoritari să se simtă așa cum s-au simțit ei ca minoritate politică. La fiecare zi națională mă gândesc exact la motivele de profunzime care au condus la unirea de la 1 Decembrie și mai puțin la personaje istorice și ostași. Suntem oare noi, etnicii majoritari superiori moral majorității politice pe care o simțeam ca „impilatoare” până acum 88 de ani? Oare odată ce am avut
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ce dovedeau un astfel de talent. Șfichiuitor și elegant în vorbă, în scris și în ținută, Mihai Codreanu constituia un idol. Era reprezentantul de succes al unui provincialism ieșean în care epitete ca „mare”, „marmoreean”, „virtuoz” infuzau o aură de profunzime și asigurau succesul monden. Exact șansa asta a avut-o Codreanu, o șansă susținută de foștii elevi ai Conservatorului care l-au avut profesor și care, cu patos și corectitudine parnasiană, îi recitau versurile. Orb, bătrânul poet vegeta acum în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
culcă-mi-te Și dormi ca o mielușea.” Judece oricine ce înseamnă să înseriezi diferențele și asemănările a douăsprezece dialecte diferite. La Simenschy asta nu constituia însă decât o parte minoră a bagajului său lingvistic. Ceea ce uimea la profesor era profunzimea cu care aprofunda fenomenul limbii. Deși pentru studenții săi Theofil Simenschy era un nec plus ultra, savantul avea propriile lui venerații: era plin de reverența în fața gramerianului antichității sanscrite, Pănini, pe care profesorul îl considera un Homer al gramaticii. Acesta
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]