6,880 matches
-
grăbim să precizăm: cultura română va ajunge la maturitate, la echilibru și calm interior abia atunci când va depăși ambele complexe. Ceea ce noi am numit într-o carte mai veche (Carnete europene, 1976), complexul Dinicu Golescu. Expresia a căzut în folclorul publicistic și este azi fără paternitate. Nu numai că nu ne supără faptul, dar în treacăt fie spus chiar ne bucură acest mic succes. Deci să ne vindecăm de complexe. Mai întâi de cele vestice, occidentalizante. Ele sunt mai multe la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
miezul problemei. Este saltul de la cultura română minoră la cultura română majoră. Dificultățile recunoaștem deschis sunt, pe de altă parte, enorme. Orientările dominante ale culturii române actuale pot face față efectiv competiției și emulației europene? O cultură predominant poetică și publicistică, a fragmentului și a compilației poate avea, într adevăr, șanse reale de afirmare? Nu credem acest lucru. După noi este vorba de o criză culturală de structură. Am subliniat unele aspecte și într un articol foarte recent din România literară
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
aflăm, în mod evident, la o răspântie. De răspunsul dat depinde, pentru o lungă perioadă, întreaga noastră înaintare și politică a culturii. Atât cea oficială, cât mai ales cea particulară. Să privim întreaga problemă, descărnată, fără fraze literar-eseistice (boala copilăriei publicisticii române libere), redusă la esență. Câteva idei simple, clare și distincte, sunt deci necesare. Ne menținem voit într-un cadru schematic pentru claritatea maximă a expunerii. Nu mai încape nici o îndoială: am trăit timp de decenii sub regimul unei culturi
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
alternativă. Singura care se poate opune extremelor. Este adevărat că tradiția gândirii liberale, la noi, nu are nici pe departe marele prestigiu al dreptei intelectuale. Că ștefan Zeletin, E. Lovinescu și ceilalți n-au de fapt mare ecou. Că, în publicistica actuală, doar Alexandru George și, intermitent, Alexandru paleologu (cel din Despărțirea de Noica, dar și din Souvenirs) apără valorile culturii de centru. Nu trebuie omis nici Iordan Chimet. G.D.S. poate fi considerat, în linii mari, de aceeași orientare. și totuși
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
român nu avem: gramatică nu știm pe care să recomandăm.... Atitudinea față de prestigiul literaturii originale oscilează între iluzionare patriotică, exaltare, entuziasm naiv, zel propagandistic și spirit rece, pozitiv. Acesta contrastează cu mitologia începuturilor, dintr-o dată glorioase, foarte răspândită în întreaga publicistică românească a epocii. De pildă, pentru Z. Carcalechi, Ienăchiță Văcărescu pe care toți evropienii cei învățați îl lăudau și în veci îl va pomeni era în 1829! un nume de... reputație internațională. Literatura română în 1840! se numără după Kogălniceanu
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de bază, care tind să elimine orice rigoare, aruncându-se în plină aproximație; între semantica precisă urmărită pe texte originale prin lecturi sistematice de bibliotecă și expedierea lor superioară, rapidă, care mimează în stil eseistic, o competență absentă. Eseul, boala publicisticii românești, fără tradiție teoretică, documentară și mai ales sistematică. preocupat doar să rezolve repede orice problemă, dificultate sau exigență a cunoașterii în profunzime. Unele deplasări de accente se constată, totuși, din 1995 încoace. Ideea de Europa este concurată tot mai
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Bibliografia respectivă o dovedește. Între altele, reeditarea masivă a filozofilor și eseiștilor de dreapta între cele două războaie (Nae Ionescu, E.M. Cioran, Mircea Eliade) nu reprezintă o continuare și deci o supraviețuire a ideologiei de dreapta? O reeditare recentă din publicistica lui Mircea Eliade: Texte legionare și despre românism este liberală, democratică? Unde pot fi clasate și lucrări gen Răzvan Codrescu: Spiritul dreptei; Exerciții de reacționarism (Cluj-Napoca, Dacia, 1999); În căutarea legiunii pierdute? Cum se explică respingerea acestei publicistici de dreapta
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
recentă din publicistica lui Mircea Eliade: Texte legionare și despre românism este liberală, democratică? Unde pot fi clasate și lucrări gen Răzvan Codrescu: Spiritul dreptei; Exerciții de reacționarism (Cluj-Napoca, Dacia, 1999); În căutarea legiunii pierdute? Cum se explică respingerea acestei publicistici de dreapta, evident regretabile, dacă ea nu ar exista? Sau, și mai aproape de noi, fenomenele negative amintite în Cruciada ortodoxă în școli politologi străini ca Norberto Bobbio și români precum Cristian preda continuă să includă această dicotomie tradițională, uzuală, dar
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
membru al Asociației Internaționale a Criticilor Literari (Paris); Distincții și premii acordate de: * Uniunea Scriitorilor (1985 și 1987); * Ministerul Învățământului (1966) * Consiliul Culturii (1971); * Asociația Scriitorilor din Iași (1973 si 1978); * In 1985 a primit „Premio Mediterraneo”(Italia). Debut în publicistica literară: revista "Luminița" din Pașcani (1931) Colaborări: a reînceput să publice din 1950 în „Iașul nou”, „Cronica”, "Curentul literar", "Curier ieșean", "Viața Basarabiei". Volume publicate: * „Calistrat Hogaș“, București 1960; * „George Topârceanu“, București 1966; * „Mihail Sadoveanu“, București 1966; * „Portrete și reflecții
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
cu multe comentarii și vâlvă, reținând de aici nu numai oamenii marcanți, de bază ai regimului ci și denumirile premiilor, ca indiciu nu numai al reconsiderărilor, ci și al Îngustării moștenirii noastre culturale. Așadar, se acordă: premiul Al. Sahia pentru publicistică, revistei Contemporanul; premiul Gh. Coșbuc, poeților Radu Boureanu și Maria Banuș; premiul Ion Creangă, prozatorului Eusebiu Camilar; premiul Ion Luca Caragiale lui Mihail Davidoglu și Mircea Ștefănescu; premiul C.Dobrogeanu-Gherea d-lui profesor Ion Vitner, premiul Ciprian Porumbescu lui Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sunt o bombă și-un steag, și glasul cântărețului ridică masseleă».” PROZA Penuria de proză realist-socialistă deseori invocată În tot cursul anului 1948 este complet depășită În acest an. Faptul e vizibil atât În ponderea crescută a prozei În spațiul publicistic al gazetelor cât și În numărul aparițiilor editoriale pe care critica literară se grăbește să le pună În evidență. Flacără 42, Viața românească 43, Contemporanul 44 publică proză aproape În fiecare număr. Semnează aici: Lucia Demetrius, Ben Corlaciu, Marin Preda
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
revistei Flacăra, În acest an. A fi critic ideolog Înseamnă nu numai a Îndruma creația literara ci a Îndruma și critica literară, fiecare Învață pe fiecare și toți rămân repetenți, cam aceasta este concluzia privind comportamentul cel mai răspândit În publicistica vremii; iată-l, de pildă, pe Geo ȘERBAN 83, reabilitând recenzia, specie analitică Îndelung „oprimată” de critica burgheză; reactualizarea era necesară tot din motive de accesibilitate și educare a „masselor”; se dau, În același timp, sfaturi cronicarilor din provincie sau
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
530.000 (Ă). Pe aceste bogate date istorice ar fi trebuit autorul să-și țeasă amintirile. (Ă). Romanele istorice ale realismului socialist constituie adevărate metode de reconstituire a trecutului. (Ă). Autorul Zilelor vieții tale Înțelegând greșit raporturile dintre beletristică și publicistică a crezut că Înlăturând «ficțiunea literară» poate să-și depună amintirile așa cum au fost ele Înregistrate În decursul vieții, fără o soluționare a lor, fără a căuta să le ordoneze. (Ă). Autorul acordă importanța necesară prezentării descompunerii clasei exploatatoare.(Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Eminescu • L. Sărățeanu. - Viața lui Eminescu - acuzație zdrobitoare Împotriva regimului burghezo-moșieresc În Suplimentul de Duminică al R.L. În nr. 1656, 15 ian.: M. Cosma. - Noi ediții ale poeziilor lui Mihai Eminescu • Catrinel Oproiu. - Te slăvesc azi muncitorii • L. Sărățeanu. - Activitatea publicistică a lui Mihail Eminescu • Virgil Tasso. - Elevii noștri cunosc azi adevărata față a operei lui Eminescu; În nr. 1657, 16 ian.: M. Sadoveanu. - Motive populare În poezia lui Eminescu 6. În: Scânteia, nr. 1634, 16 ian. Vezi și: Nestor Ignat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care-o face cărții lui Deleanu (În Viața românească, an.IV, 1951, nr. 2, p.298-314), reușește să tragă o linie de demarcație Între ele. Și când te gândești că aceste noțiuni au fost Întrebuințate de zeci de ori În publicistica noastră, În școli și universități, fără să li se Înțeleagă cu preciziune adevărata semnificație! (Ă) Lămurirea problemelor amintite mai sus și a altora multe este o sarcină pe care ne-o pune viața. Fără justa lor Înțelegere nu vom putea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
motive-obsesii ale frigului, cenușii, cuvântului, poeziei, memoriei, cum le definea Iulian Boldea, stările situându-se undeva pe traiectul dintre „disperare și speranță”, dintre „certitudine” și „neliniște interogativă”. Câteva volume care includ convorbiri sau interviuri, jurnale de călătorie, o carte de publicistică arată alte fațete ale talentului și personalității lui B., intelectual atent la viața cetății și la ceea ce se schimbă înlăuntrul fenomenului literar-cultural. SCRIERI: Muzeul de iarnă, Cluj-Napoca, 1986; Memoria zăpezii, București, 1989; Jocuri încrucișate, Târgu Mureș, 1990; Nostalgii interzise, Târgu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
Bistriței au fost spațiile sale predilecte de desfășurare. CONCLUZII Lucrarea de față a avut ca punct de plecare dou) constatări provocate de avântul înregistrat de istoriografia românească după 1989: pe de o parte, opțiunea clară, dar, din păcate, mult prea publicistică, pentru recuperarea trecutului imediat - în special, mișcarea de rezistență anticomunistă - și, pe de altă parte, activarea, pe fondul unei puternice crize politice, a unor mai vechi și nerezolvate complexe identitare românești. Dincolo de numeroasele drapaje emoțional-publicistice ale momentului, de vocalizele unor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
colaborare), B. P. Hasdeu și contemporanii săi români și străini (I-III, 1982-1984, în colaborare). Întârzierea sau amânarea debutului se datorează la M. mai mult autoexigenței decât aspectelor ținând de conjunctură sau oportunitate, căci autorul se afirmase atât în spațiul publicisticii literare, cât și în acela al cercetării de specialitate. Cu articolele, cronicile, comentariile și studiile apărute în reviste academice sau ale Uniunii Scriitorilor, precum și în volume colective (Literatura română contemporană, vol. I: Poezia, 1980, Dicționarul scriitorilor români, I-IV, 1995-2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
Facultatea de litere și filozofie a Universității din Iași; în anul întîi frecventează toate facultățile, negăsindu-și locul. 1891 G. Ibrăileanu dă examene la Școala Normală Superioară. O parte din obiecte erau predate tot de profesorii facultății. Atras de febra publicistică și de ideile socialiste, G. Ibrăileanu lasă studiile superioare pe un plan secund, examenele trecîndu-și-le cu întîrziere. Din 1890 colabora la săptămânalul bucureștean "Munca"; în 1892 îl întîlnim la "Adevărul și Critica socială"; în 1893 și 1894, la "Evenimentul literar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
novator exagerat, chiar și atunci când profesa conservatismul, un conservatism doctrinar, importat de aiurea, exotic. Un om care reprezintă cu adevărat spiritul critic în Muntenia este Odobescu, pe care îl găsim, de la început, de la primii pași pe care îi face în publicistică, colaborator al României literare. E semnificativ faptul că publicația la care se adresează tânărul muntean Odobescu este această revistă critică din Iași. Și tot atât de caracteristic e faptul că, mai târziu, când are revista sa, Revista română, el publică, în 1863
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și în alte ziare, o cronică morală a vieții politice, arătându-se din ce în ce mai dezgustat de politicianismul românesc și de ipochimenii lui. La început vituperează pe intelectualii „apolitici”, apoi înțelege zădărnicia de a părăsi literatura, recunoscând, loial, că a greșit. Face publicistică angajată în stilul lui Mihai Eminescu și al lui N. Iorga, cu note acide. „Bizantinii” lui sunt politicienii corupți de toate culorile politice, îmbogățiții din perioada de tranziție, oamenii vechiului regim care au intrat în afaceri sau în viața parlamentară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
în presa legionară, „accident” regretat ulterior, însă nu suficient de convingător. Temperamentul său coleric, „reactiv”, orgolios și susceptibil, e bine fixat în polemica antologică - nu numai de idei, ci și de afecte - cu Arghezi. La capătul răsunătorului schimb de focuri publicistice și epistolare, turbulentul poet al Ideii descoperă un înduioșător element comun: „Mi-ar părea rău să mă cert cu dumneata, fiindcă ții oarecum la câini.” Sarcasticul polemist s-a contaminat, așadar, de marea slăbiciune a omului pentru animale, pentru câini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Lara, pref. Victor Ivanovici, București, 1981; Ion Barbu în corespondență, I, îngr. Gerda Barbilian și N. Scurtu, București, 1982; Nadir latent-Nadir latent, ed. bilingvă, tr. și pref. Paul Miclău, București, 1985; Joc secund, îngr. Romulus Vulpescu, București, 1986; Poezii. Proză. Publicistică, îngr. Dinu Pillat, Mihai Dascal și Maria Rafailă, București, 1987; Joc secund, îngr. Sande Vârjoghe, București, 1995; Din călătoriile lui Don Miguel. Corespondență Ion Barbu-Al. Rosetti, îngr. Simona Cioculescu, București, 1995; Opere, I-II, îngr. și pref. Mircea Coloșenco
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
tributară perspectivei festivist-idilice a epocii. B. n-a evoluat considerabil ca poet nici în cartea care îi reprezintă întreaga poezie, La vatra soarelui (1982). La viziunea simplificatoare asupra vieții se adaugă simplismul expresiei. B. a practicat cu un anumit succes publicistica „la zi”, în paginile săptămânalului „Literatură și artă”. SCRIERI: Sub geana codrului, Chișinău, 1958; Dealul cornului, Chișinău, 1976; Aroma gliei, Chișinău, 1979; La vatra soarelui, Chișinău, 1982. I.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285760_a_287089]
-
care, întreprinse în acord cu rigorile și exigențele profesioniste ca atare - pot constitui noi trepte în acumularea științifică, nicicând, practic, finalizată. Pe de altă parte, profesioniștii actului științific se exprimă, de cele mai multe ori, la fel de creativ și în alte registre - în publicistică, în activitatea didactică, în cea socială sau, chiar - în timpurile mai din urmă -, în ceea ce se numește management. Sunt, cu alte cuvinte, oameni polivalent afirmați, traiectul și conținutul socio-profesional și biobibliografic stând chezășie în acest sens. Părintele-profesor Nechita Runcan este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]