8,125 matches
-
1310. Ridicai puțin mașina din spate, după care o trânteai pe-asfalt: portbagajul sărea singur din încuietoare și puteai să umbli liniștit după scule sau roata de rezervă. Cu lanterna pe minim, am început să forfotesc printre dosare. Strada părea pustie, de frig nici cerșetorii nu se mai înghesuiau pe tarabe. Portarul nu se-auzea nici el, probabil somnola în cabina lui, cu reșoul la picioare. Am mișcat ușor raza, de la stânga la dreapta. Dosarele facultății erau aranjate pedagogic, ca articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era modern, o raritate. Nu întâlneai așa ceva în comerțul socialist: frâne, spițe duble, schimbător de viteze, spătar rabatabil - o adevărată semicursieră adusă de la nemți. Ajutat de Mihnea, am desfăcut mașinăria, l-am urcat pe Cezar la volan și, pe culoarele pustii și cimentate, l-am împins cu toată viteza spre cancelarie, unde s-a răsturnat la picioarele elevului de serviciu. Din nefericire pentru noi, alături de el se mai afla o pereche de picioare, continuată cu doi pantofi ostășești și-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zăpadă care atârna ca o prelată pe-o Dacie veche. Pe Währinger Strasse, am depășit restaurantul studenților, apoi reprezentanța turistică a României. Se întrezăreau niște poze cu Predealul, o mască țărănească și-un car cu boi în miniatură. Șandramaua părea pustie. După încă vreo sută de metri, la intersecția cu Berggasse, am oprit în fața unor ziduri galbene, de secol 19. Prin apropiere, se simțea prezența lui Freud. Amorașii pluteau pe calcane, roz și grăsunei, cu obrajii restaurați pe la 1893: scria data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acolo ne regăseam, atașați de-același segment de viață care, în ciuda diferențelor de vârstă, ne unea și ne împiedica să ne dezintegrăm. Am traversat din nou pe partea cealaltă a Ringului. Oamenii se-aliniau la stop, putea să fie strada pustie, nu trecea unul până nu se schimba culoarea pe verde. Unde nu întâlneai semafoare, mașinile opreau la zece metri de zebră și ți se făcea semn cu mâna să traversezi. Șoferii așteptau să ajungi pe partea cealaltă, abia atunci mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu-atâta devotament numele de străzi și statui. Le pronunța recunoscător, cu voce tare, în mijlocul oamenilor: „Eugen Ca-caranda!“ sau „Mihail Ko-kogălniceanu!“; cred că și el știa ce face. M-am uitat de mai multe ori în spate; nimeni. Strada părea pustie, oamenii se pregăteau de sărbătoare. În geamuri zăreai coronițe de brad și lumănări de plastic în V, cu becurile mici și austere. Perdeluțele fuseseră suspendate discret, protestant, descoperind și-acoperind în același timp: nimeni nu te privea din spatele lor, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la hotel și să meargă mai departe, din ce în ce mai repede, cu ușile închise. Vatmanul (sau cine-o fi fost la pupitru) l-ar fi tras pe-o altă linie, departe, în Kagran sau la Alte Donau, în zona industrială: era duminică, pustiu, sărbătoare, nimeni nu-și scotea nici măcar câinele afară din casă. Mai coborâsem în Alte Donau, locul părea ideal pentru o capcană: izolat, la periferie, cu cele patru turnuri Windsor excavate și-umplute cu niște clădiri rotunde de sticlă. Pluteai compact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
călăuzitoare în derularea vieții cotidiene. Acestea sunt apoi suplimentate cu "Alte sentințe morale, culese din pildele lui Solomon", al căror conținut biblic este explicit. Sunt prezentate ulterior o serie de "Fabule și istorioare" cum ar fi de exemplu "Arabul în pustie", "Păunul și cocoșul", "Trandafirul și fluturele" etc. Printre acestea este strecurată și o secțiune intitulată "Amoarea de patrie" (p. 54), în care se promovează idealul sacru al sacrificiului suprem pentru patrie. Povestioarele sunt continuate cu "Fabule în versuri", cartea încheindu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
genetic al românilor, singura lor moștenire fiind cea legată de teritoriu. Și în această materie există un consens total: "Romanii [...] au stricat tot ce a găsit Dacic, spre a introduce Romanismul" (Aaron, 1835, p. 3), lăsând în urma lor un teritoriu "pustiu de lăcuitori, pe care furia răsboiului ia secerat sau ia silit ca să își părăsească patria" (p. 16). Aceeași idee își găsește ecou în manualul lui Albineț, publicat câțiva ani mai târziu în Moldova: "Dacia cucerită se priface în provincie romană
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aparte. După ce plecam, Marie rămânea iarăși singură, tot nemișcată, cu ochii închiși și cu tâmpla sprijinită de stâncă; poate că visa ceva. Într-o dimineață n-a mai putut nici să iasă odată cu cireada și a rămas în casa ei pustie. Copiii au aflat de îndată și în ziua aceea aproape toți au trecut s-o vadă; zăcea singurică-singurică în patul ei. Două zile i-au purtat de grijă copiii, dând fuga la ea pe rând, până când oamenii din sat au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-ar părea, îl întrerupea adeseori și îl contrazicea pe Lebedev, care perora; probabil că din acest motiv râdea restul publicului. — Lukian Timofeici, hei, Lukian Timofeici! Ia te uită! Ia uită-te-ncoace!... Ah, duce-te-ai de tot pe pustii! Și bucătăreasa ieși, dând din mâini și supărându-se atât de tare, încât se înroși toată. Lebedev întoarse capul și, văzându-l pe prinț, rămase un timp ca trăsnit, apoi se repezi spre el cu un zâmbet slugarnic, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adineaori că pe-atunci i-am fost frate; pentru prima oară mi-a spus-o“, se gândi prințul în sinea lui. Gândea așa stând pe o bancă, sub un copac, în Grădina de Vară. Ora era aproape șapte. Grădina era pustie; ceva întunecat acoperi pentru o clipă soarele care asfințea. Era zăduf; se simțeau parcă semnele îndepărtate ale unei furtuni. Starea lui contemplativă de acum conținea un fel de momeală pentru el. Se agăța cu amintirile și mintea de fiecare obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
alții vorbesc cu Aglaia și îi fac complimente; minute în șir chiar uita că se află lângă ea. Și voia să plece undeva, să dispară cu totul de aici și chiar i-ar fi plăcut să găsească un loc întunecat, pustiu, unde să fie singur numai cu gândurile lui și nimeni să nu știe unde se află. Sau să fie măcar la el acasă, pe terasă, însă singur, fără Lebedev, fără copiii acestuia; să se trântească pe canapeaua lui, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de fericire l-a avut, poate, cu exact trei zile înainte de a descoperi Lumea Nouă, când echipajul răsculat, din disperare, mai că nu a pornit cu corabia înapoi, spre Europa! Nu de Lumea Nouă e aici vorba, ducă-se pe pustii. Columb a murit aproape fără s-o vadă și neștiind de fapt ce a descoperit. Totul în viață e doar viața, calea spre ea, necontenită și eternă, nici într-un caz descoperirea ei! Dar ce să mai vorbim! Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
astfel, își dădu seama că s-a oprit chiar în dreptul casei lor de vacanță; știa că negreșit trebuia să ajungă, în cele din urmă, aici și, cu inima cât un purice, păși pe terasă. Nu-l întâmpină nimeni, terasa era pustie. Așteptă puțin și deschise ușa salonului. „Ușa asta n-au încuiat-o niciodată“ se gândi el, dar și salonul era pustiu; aici era aproape întuneric de tot. Se opri nedumerit în mijlocul încăperii. Deodată se deschise o ușă și intră Alexandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cele din urmă, aici și, cu inima cât un purice, păși pe terasă. Nu-l întâmpină nimeni, terasa era pustie. Așteptă puțin și deschise ușa salonului. „Ușa asta n-au încuiat-o niciodată“ se gândi el, dar și salonul era pustiu; aici era aproape întuneric de tot. Se opri nedumerit în mijlocul încăperii. Deodată se deschise o ușă și intră Alexandra Ivanovna cu o lumânare în mână. Văzându-l pe prinț, se miră și se opri în fața lui, parcă întrebându-l ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
devălmășie e răzășia veche. "Moșiile răzășești s-au împărțit și se împart și acum pe câți răzeși sunt și se cuvine fiecăruia partea sa", zice un răspuns al Divanului. Proprietatea mare se datorește unei alte ordine de lucruri. Pământurile domnești pustii se dăruiau cu dreptul de-a le coloniza. Acest drept nu cea atât de simplu precum s-ar crede. Oricine scăpa pe-o asemenea slobozie (libertate) - sunt 43 de sate în România cari poartă acest nume - era iertat de orice
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
poartă acest nume - era iertat de orice crimă, chiar de cele capitale, exceptând înalta trădare. Se 'nțelege că cine s-așeza într-un asemenea loc n-o putea face decât cu condițiile ce i le punea proprietarul. Pe asemenea locuri pustii dăruite se colonizau (cu de-a sila) prizonierii de război și Domnii vechi dăruiesc adesea câte - o sumă de familii de tătari cari, după numele de botez citate, se vede că erau deja creștinate. E o eroare capitală de-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sperăm, și o zicem aceasta - noi, ce din nenorocire facem în țara noastră (de acuma, în regatul nostru) literatură, chip și seama artă - o zicem cu tot dezgustul de care trebuie să fie plină viața celui osândit a predica în pustie. Ne-ar părea însă foarte rău daca amicii noștri, mulți puțini câți i-avem și cu cari suntem chemați a împărtăși aceeași soartă în dezgustătoarea viață publică de la noi, n-ar putea veni mâine seară să uite împreună cu noi, pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
țăran toată averea, fără înscris, prin simplă dare de mână, și daca erai în pericol a pierde un ban roșu măcar? Astăzi nu poți încredința unui ministru ceea ce puteai încredința odinioară unui țăran. Iar Dumnezeul romînilor? A fugit din bisericile pustii și din inimele ciumate și în locu-i a intrat dracul negrei specule, al luxului și al desfrâului, al precupețirii sudorii și sângelui național. [19 noiembrie 1881] {EminescuOpXII 410} ["TOATĂ PRESA AUSTRO-UNGARĂ... Toată presa austro-ungară ocupîndu-se de mesajul cu care s-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
doua soție, care lucrează ca fotograf, să se concentreze asupra conceperii și finalizării romanului care avea să îl definească în termeni artistici, Invisible Man. Ellison, care fusese un admirator al poemului modernist al lui T.S. Eliot The Waste Land (țara pustie sau a pustietății), încearcă să folosească procedee similare în romanul său, presărându-l cu referințe la povestiri tradiționale afro-americane și bucăți muzicale din aceeași cultură, devenite deja mai vizibile și audibile decât protagonistul. Personajul principal, un tânăr afro- american educat
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
un shotgun, bodyguard, cum am spune noi azi pe românește), to shoot from the hip (a trage de la șold, fără a ridica arma pentru a ochi, cu sensul de a pune o întrebare pe neașteptate), iar un centru comercial încă pustiu duminică, dis-de-dimineață arată ca un ghost town. Toate acestea, și multe alte expresii, unele de-a dreptul sinistre (to be invited to a necktie party) arată prezența liminală și subliminală a narațiunilor western în mintea americanului (O'Connor și Rollins
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
este lui de cel mai mare folos la bătrânețe. Când a murit, a lăsat bunurile lui unuia aseme‑ nea lui, ca să Împlinească aceeași slujire. Căci locuind cinci mii de monahi În munte era trebuință și de această slujire, din pricina locului pustiu”. Dintotdeauna Biserica a avut În atenție pe cei pe care i‑a găsit Dumnezeu vrednici de Încercările bolilor. Marea dragoste și deosebita grijă a Bisericii față de credincioșii suferinzi s‑a concretizat, chiar din primele veacuri ale creștinismului, În importante așezăminte
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Chinuit de astfel de boală, eu mi‑am adus aminte de amarul ceas al morții. Această amintire ar fi fost străină de mine dacă trupul meu ar fi fost sănătosă”189. Un alt frate viețuia singur la o mănăstire din pustie, iar rugăciunea sa era totdeauna după cum urmează : „Doamne, n‑am frică de tine (În sensul că n‑a dobândit În mod deplin frica de Dumnezeu - n.n.) ... știu că este cu neputință să Cum se raportează sfinții și părinții duhovnicești la
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sfinte : „Stăpânul Hristos ne‑a dat ca izvoare mântuitoare moaștele sfinților, care izvorăsc, În multe chipuri, faceri de bine și dau la iveală mir cu bun miros. Nimeni să nu fie necredincios ! Dacă prin voința Lui Dumnezeu a izvorât În pustie apă din piatră tare și din falca măgarului apă pentru Samson căruia Îi era sete, este de necrezut ca să izvorască mir binemirositor din moaștele mucenicilor ? Cu nici un chip pentru cei care cunosc puterea lui Dumnezeu și cinstea pe care o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorât și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini în toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, în „desfrunziri”, și „despletiri” tânguitoare. Câte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig în odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzând, poate sunt frunze, Pásul tău prin amintire sângerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sunt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]