7,014 matches
-
zbucium și tristețe, de tăcere, de meditație, în timpul cărora punea în discuție persoana sa și se apleca asupra misiunii sale pământești, le urmau zile de exaltare în care era dispus să mărturisească că a descoperit porți ce duc direct în rai. Traseul e ușor, îți arăt căile pe care să le urmezi și, dacă nu comiți greșeli, o să te trezești sub un pin falnic, care va grăi celui ce are sufletul despovărat și gata să asculte. Dacă cel ce se nimerise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
construiești cetatea soarelui, despre care mi-ai vorbit, trimite după mine să fiu paznic la butoaiele de rom. O să vezi cum o să le păzesc, ca nimeni altul. Oh, firește, chiar dacă îți va fi dată ocazia să ridici cetatea asta în rai, nu uita de mine. Prea mulți ani trăise în singurătate, iar acum, trezindu-se afundat în mulțime, în zăpăceala din port, se simți pus în mare încurcătură. Gloata nu stătea pe loc nici măcar o clipă, își făcea loc cu coatele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sociale combină ideile celor două modele anterioare, incriminând drept cauze hotărâtoare ale violenței domestice două seturi de variabile: 1.presiunile structurale (venituri mici, șomaj, boală etc.); și 2. normele culturale transcrise în zicale, cum ar fi „bătaia e ruptă din rai”. În engleză, echivalentul este „spare the rod and spoil the child”, adică „cruță bățul și răsfeți copilul”. Conlucrând, acești factori împing la violență familială. Tot aici se mai adaugă un factor important: adulții și precumpănitor copiii învață să fie agresivii
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
-ți ajute, trebuie să-i aprinzi candelă. (Cererea de ajutor implică, de cele mai multe ori, făgăduințe sau Îndatoriri ulterioare. „Darurile - spune un alt proverb - fac femeile amabile, preoții indulgenți și legile flexibile.” „Cu chei de aur și argint se deschid porțile raiului.” „La Drăgășani, și sfinții sunt cu nasurile roșii.”) „Noi dăm ajutor altora pentru a-i face să ne dea și ei În Împrejurări asemănătoare; și aceste servicii, pe care le facem lor, sunt, la drept vorbind, un bine pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
subestima Își acordă implicit o șansă de dezvoltare psihică pentru viitor. Cel care, dimpotrivă, se supraestimează, considerându-se chiar infailibil, Își Îngrădește prin Însuși acest fapt posibilitatea de dezvoltare psihică.) „Iar dacă tâlharul cel bun e primul care sosește În rai - Înaintea proorocilor, patriarhilor și drepților Vechiului Testament -, poate că o datorează nu numai cutremurătoarei lui convertiri, ci și faptului că a fost coleg de suferință cu Domnul. Căci una e să stai la picioarele crucii și să suferi, oricât de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este gata să Îndure tot felul de opreliști, de persecuții, de sacrificii: „Nu pier caii când vor câinii, nici slugile când vor stăpânii”; „Multe-am tras și nu m-am ras, nici de asta nu m-oi tunde”.) „Nu există rai, dar trebuie să ne străduim a merita să existe unul.” (J. Renard) Nimic nu e mai scump decât ce cumperi cu rugăminți. (Aceasta deoarece rugămințile, mai ales cele repetate, sunt un semn că onoarea proprie sau Încrederea reciprocă nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
stare să lingușească e În stare să și calomnieze.” (Napoleon I Bonaparte) Fericirea e un pas Între prea puțin și prea mult. Fericirea este expresia Înțelepciunii, deoarece aceasta aduce cu sine cumpătarea, măsura În toate: „Unde omul se mulțumește, acolo raiul lui și-l găsește”; „Mai multă fericire e În bordeiul săracului, decât În palatul bogatului”.) „A fost cineva nedrept cu voi, ați fost criticați, calomniați? Bine, am Înțeles, dar de ce să rămâneți cu gândul acolo și să fiți nefericiți zile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta Însă n-a făcut nici un rău». și zicea lui Isus: «Pomenește-mă, Doamne, când vei veni În Împărăția Ta». și Iisus i-a zis: «Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine În rai»” (Luca 23.39-43). Μ Unii realizează o iubire aparent ilogică sau paradoxală: sunt stimulați În iubirea lor În primul rând de imperfecțiunile partenerului (dar poate că aceștia se comportă așa pentru că se simt stângaci sau intimidați În prezența unor calități
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
i se îngăduie, în numele moralei socialiste, o refacere, o reconstituire în plan liric, sau erotic, dacă vreți; și asta numai din cauză că o singură libertate admisă poate duce la alte libertăți. În piesa la care mă refer, personajul " El" trece prin raiul unei mari iubiri, adică este fericit, puternic, inspirat, generos, solidar chiar cu soția lui, față de care, de altfel, nu are nici un resentiment. "El la puterea N" este instrumentul puterii necruțătoare, a securității a tot văzătoare și a tot ascultătoare, este
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în România. Groparul: Să mă treci în cont. Octav: Lasă că pe asta o dau de sufletul lui... (groparul înțelege) Groparul: (după o pauză) Ce mai spune Ovidiu...? Octav: (paradă) Habar n-am...! Nu știu! Tace! E plecat... umblă prin rai, sau prin iad cu jumătatea mea după el... I-o fi greu, săracu'! Groparul: Și tu, al naibii, zburzi pe-aicea cu ce ți-a mai rămas... Octav: Și ce, nu-s bun? Nu mă pricep? Ai văzut cum i-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Așa cum ți-am promis, cînd o să mori, am să-ți înfig între degete un Dunhill... Gh. P. doi: Și eu ți-am spus că printre flori trebuie să pui patruzeci de pachete..., să am pînă cînd sufletul o să ai drumul raiului...; patruzeci de zile înseamnă patruzeci de pachete..., ba chiar cincizeci... mai dau și îngerilor care se ocupă cu repartizarea locurilor mai cu verdeață..., să-mi dea și mie unul mai... rezidențial... cu vedere spre... pămînt... c-o să-mi fie dor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și călători bătrâni pe cai de porcelan/ mișcăm rotila veacului spre rai." Se îndoiește de credință, are de ispășit un păcat etern: Noi Kiros știm că viermele nu iartă:/ El șarpe doarme în gol și mușcă din Isus". Se reînvie un univers biblic, unde, ca și la Lucian Blaga, sfinții mor și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este păgân; joia este zi de târg la Fierbinți, iar vânzătorii oferă marfă rară: papagali, țilindri magici, centauri, cai, vârcolaci, păsări venite parcă dintr-o țară îndepărtată în care nevestele leagă cu fire multicolore întreaga fire. Și totuși, peste acest "rai în rut" în care "marfa este neștiută", care amintește de "Isarlîkul" lui Ion Barbu, planează o notă de neliniște: "O, ce durere/ neînțeleasă se întinde/ Peste chipie, peste burlane, peste tinde/ De ce doamne, de ce domnule, de ce/ S-a ivit în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
impune să subliniem grafemul și aspectul grafic al cântecelor. Scrierea cu majusculă accentuează afectivitatea, dar ajunge și la manieră, având în vedere grafia cu spații largi ce impune o anumită diferențiere: "Pădure, Și nor, cer, și iad, și câmp, și rai, și loc și dor și Mare pier, voce" ("Dimensiuni") În "Bazarul cu vești" apare un personaj, "Glafira", o "Duduie" argheziană, boită, urâtă și ridicolă prin mondenitate. "S-a sfătuit cu doctorul Pepelea:/ Din șold, din fese-o să-i grefeze
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îi vezi/ Izbiți de scuturile teutone,/ în togele murdare, de azi/ La sacrificiul vreunei Antigone" ("Figuranții"). Mișcarea lirică de la un volum la altul tinde spre transpunerea existenței la o temperatură egală, fără convulsii, fără atitudini profetice, fără infern și fără rai; ușor nostalgic, încât nu știi de unde vine și spre ce converge acest poet neformat, eseist, egal cu el însuși, care nu ne epatează, dar nici nu ne lasă indiferenți. "Nu te opri pe marginea aburită/ cu-mpodobite foi de lampadare/ e
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
piesă în trei acte, E. S. P. L. A., 1954; "Din cronica acelor ani" (articole, pamflete, reportaje), E. S. P. L. A., 1955; "Ție-ți vorbesc, Americă!", E. S. P. L. A., 1954; Se arată lumea", E. S. P. L. A., 1956; "La porțile raiului", 1957; "Poezii", E. S. P. L. A., 1958; "Cele mai frumoase poezii", Editura Tineretului, 1959, "Torentul", E. S. P. L. A., 1959; "Poezii", cu un cuvânt înainte de Tudor Vianu, E. S. P. L. A., 1961; "Prin orașul cu minuni", Editura Tineretului, 1961; "Magnet
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
infern" pune problema "cuvintelor". Fiecare cuvânt este semnul unei părți din civilizație; În cuvânt sălășluiesc infernul, mirajul și cenușa; cuvintele ard, sunt stele mișcătoare, de aceea căutarea cuvintelor, întruchiparea lor îi dau sfâșieri și trăiri de calvar. Ioan Alexandru cântă raiul "începutului", și anii trec fără să i se dezvăluie lucrul în sine. "Legat de ceafa mea ca hoitul de duhoare,/ Ești crucea mea cuvânt pe care sunt clădit/ Ce prăpăstii străbat o limbă?/ Norii se duc și-n urma lor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se desfășoară între doi poli: poetul și absolutul. Poetul încearcă să se situeze în sfera absolutului, dar aceasta rămâne un permanent miraj, un fel de Mecca ce lasă în urmă, semnificativ, strădania: "...Dar el s-a dus alunecând,/ împins din rai ca de un vânt,/ sau, poate, de apăsarea unui gând/ cu mult mai mare" ("Îngerul cu o carte în mână"). Cu "Laus Ptolemaei", Nichita Stănescu atinge maturitatea poetică, modalitatea estetică fiind expunerea în ton de prelecțiune populară pentru specialiști, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mituri întoarse". El îmbină elementele biblice și profane, livrești în chip laic ("Adam", "Pace", "Licar", "Vine"). Dumnezeu a observat "această creație deșănțată a lui Adam/ L-a chemat la el și l-a sictirit Dumnezeiește,/ Și l-a izgonit din rai/ Pentru suprarealism." ("Adam"). Atâta vreme cât Marin Sorescu se vrea singurul public al gândurilor lui, poezia este un act de sinceritate. Dar să-l credem? Poetul își ia o anumită libertate în interpretarea miturilor, creând o noua simbolistică, cu deschideri spre existența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea reală în substratul lumii fantastice a satului, a misterului, a spiritualității, printr-o transcriere exactă a limbii, a poreclelor, este satul de duminică dimineața: " Când cântă păsărelele" și e "un miros de lilieci înfloriți/ Cum trebuie să fi mirosit raiul din dreapta de la intrare" ("La Lilieci"). Marin Sorescu rămâne poet în ciuda multor neajunsuri semnalate de critici, el vine cu un stil propriu în poezie scoțând la iveală partea ridicola, caricată a existenței. De fapt, Marin Sorescu ne învață spaima de ridicol
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a privirii; de la lumea de dincolo la cea de aici. După ce a populat cu îngeri și demoni spațiul de dincolo, și-a orientat atenția pentru a face aceleași gesturi și aici. Nu putem sesiza drept rezultat al muncii sale un Rai și un Iad aici? Vă dau un exemplu: uitați-vă mai întâi la televizor și apoi în frigider: dacă imaginile sunt aceleași înseamnă că trăiți într-o dimensiune a Raiului (dacă toate acestea sunt rezultatul unor munci trăiți deja și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
aici. Nu putem sesiza drept rezultat al muncii sale un Rai și un Iad aici? Vă dau un exemplu: uitați-vă mai întâi la televizor și apoi în frigider: dacă imaginile sunt aceleași înseamnă că trăiți într-o dimensiune a Raiului (dacă toate acestea sunt rezultatul unor munci trăiți deja și o dimensiune a Iadului); dacă imaginile nu sunt aceleași, înseamnă că sunteți în Iad privind pe fereastră către Rai! * Întrebare pentru autor: câți cititori mediocri ai citit pentru a avea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
al formei de nemurire pe care modernitatea a așezat-o în locul supraviețuirii sufletului în lumea de dincolo postulată de creștinism. Altfel spus, supraviețuiește sufletul ce reușește să se multiplice cumva în alte suflete. O nemurire comunitară și istorică. Pentru modern Raiul ia forma monumentului. * Apariția antropologiei pare a da seama de încercarea situării omului în rând cu celelalte viețuitoare; ceea ce ar putea indica o așteptată modestie, dacă ea ar constitui perspectiva dominantă asupra umanului. Faptul că cercetarea umanității necesită atâtea discipline
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cuvintele. Dar nu știu exact ce spun,nici ce vor face și,pe urmă,mă apuc să scriu ,și-i las să-și spuie singuri păsul.” MIORIȚA Culeasă de Alecu Russo Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei, Cu trei ciobănei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrâncean. Iar cel ungurean Și cu ce-l vrâncean, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lui, Spuma laptelui; Mustețioara lui, Spicul grâului; Perișorul lui, Peana corbului; Ochișorii lui, Mura câmpului?” Tu, mioara mea, Să te-nduri de ea Și-i spune curat Că m-am însurat Cu-o fată de crai, Pe-o gură de rai. Iar la cea măicuță Să nu spui, drăguță, Că la nunta mea A căzut o stea, C-am avut nuntași Brazi și paltinași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păserele mii, Și stele făclii. Interpretarea baladei Pe drept cuvânt balada Miorița
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]