7,320 matches
-
constatat, acela a fost spațiul în care s-au declanșat și s-au dezvoltat contradicțiile perene de interese dintre Imperiul Otoman și Rusia, încă din ultimul sfert al secolului al XV-lea, cănd cuceritorul Constantinopolului, Mehmed al II-lea, a reclamat suzeranitatea asupra tătarilor crimeeni, al cărui han era aliat al cneazului Moscovei. Ca urmare, negustorii ruși din Kaffa și Azov au intrat în contact direct cu autoritățile turcești. Numeroasele și permanentele fricțiuni dintre cele două părți au dus, cu timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
anului 1807, de problema subsidiilor, pretinse de această de la Poarta Otomană. Cu o condiție, însă, care sugera intenția Porții Otomane de a reface ea, de acea dată, vechiul sistem francez de alianțe, cunoscută "Barrière de l'Est": anume că sumele reclamate de suedezi urmau să ajungă la destinație "dans le moment qu'on pouvait s'adresser à la Suède, et en même tems à la France pour faire la paix entre ces deux anciennes Alliés de la Porte" (s. Ven.C.)184
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
prin măsurile enumerate mai sus; însă, de la aceasta până a zice că progresul provine de la guvern, avem o mare diferență; cu cât luminile se răspândesc mai mult, cu atât raporturile complicate ale vieții sunt mai bine înțelese și omul civilizat reclamă abrogarea legislațiilor protectoare care erau considerate de clasele guvernante ca triumful prevederii administrative.<ref id=”1”>Vasile Pogor, „H.T. Buckle. Istoria civilizațiunii în Englitera“, în Antologia ideologiei junimiste, ed. cit., pp. 111-112.</ref> Evoluție și prudență: o viziune maioresciană Discursurile
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în parte. Fiecare sportiv poate fi informat la sfârșitul testului asupra rezultatului obținut cât și a valorilor ideale pentru momentul respectiv. Prin modul elastic de realizare, programul permite modificarea conținutului întrebărilor astfel încât el poate fi utilizat în toate domeniile care reclamă analiza nivelului de însușire al unor cunoștințe. Schema logică a programului este redată în figura Întrebare următoare Indicele de nutriție ocupă un loc central în aprecierea stării de nutriție. În literatura de specialitate sunt opinii diferite referitoare la formulele de
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
contingența este trăsătura esențială a retoricii, cunoașterea este "doxastică", în timp ce criticismul este o activitate practică cu valoare de interpelare (a perfor-mance, în limba engleză). Criticul încheie expunerea planului său de analiză consemnând că, în baza tuturor observațiilor precedente, "retorica critică reclamă un statut [...] central în analiza discursului puterii"655. Înainte de a începe analiza propriu-zisă, McKerrow mai face câteva precizări în ce privește "trăsăturile generice ale "retoricii critice""656, cu scopul de a lămuri profilul esențial al întreprinderii și scopul său principal. Astfel, un
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care se constituie În acel moment. Ca să ajungem la esența lucrurilor, mi se pare necesar să modificăm serios Însuși felul În care vorbim despre cărți și chiar cuvintele folosite pentru a le evoca. Fidel tezei generale a acestui eseu, care reclamă ca noțiunea de carte citită să fie ambiguă, voi indica de acum Înainte Într-o notă de subsol, În formă prescurtată, pentru toate cărțile pe care le citez sau le comentez, gradul În care le cunosc eu Însumi. Această serie
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Înainte și, Într-un fel, de iluzia dobândită; ea ține de ceea ce am putea numi activitatea proprie a țesăturii Înseși a textului său. Lovitura de geniu a lui Valéry este că teoretizează practica sa de lectură, arătând că ea e reclamată de autorul pe care Înțelege să nu-l citească și că faptul că se abține să-l citească e pe deasupra cel mai potrivit compliment pe care poate să i-l facă. Fără să se simtă deloc stânjenit, abia dacă ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
paradigmă a modernității ca fiind o literatură care se conduce după principiul decanonizării, al inovației și al introspecției absolute. Orientarea noilor direcții în literatura europeană impune o mișcare de liberalizare masivă a actului creator; noua manieră de a face literatură reclamă tendința de manifestare a independenței auctoriale față de orice șabloane etice, estetice sau sociale cu rol coercitiv: Această tendință de poziționare trimite, în aparență, la un spațiu cultural al nimănui, spațiu care înlocuiește o raportare a literaturii de tip tradițional la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ruptură și moarte) merită să fie citite cu toată atenția pentru că (iată, poate, o definiție a talentului literar) autorul știe "să citească gîndurile", să stimuleze structurile intelectuale amorfe din mintea cititorului. Inserția fantasticului în real vîntul interior pe care îl reclamă soția, dar care, în progres, va bîntui toate personajele deschide variate teme dramatice la lectură. Și totuși, o creație cu totul aparte, jumătate personaj, jumătate fantomă este Eln (numele personajelor sunt, aici, teribil de sofisticate) care se hotărăște să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească tonul convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie.) Ilie: Iar începi cu vomatul ăsta! (rămîne în aceeași tensiune. Reintră Mina; se îndreaptă spre Ilie, îl privește mult în ochi.) Mina: Bine. De azi înainte unu și cu unu fac trei... iar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească ton convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie.) Ilie: Iar începi cu vomatul ăsta! (rămîne în aceeași tensiune. Reintră Mina; se îndreaptă spre Ilie, îl privește mult în ochi) Mina: Bine. De azi înainte unu și cu unu fac trei... iar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nici pur! Cum adică! După ce a spus cîte a spus despre tine, și toate numai minciuni, să-l ierți?! (Ilie tace) În loc să te aperi și să-i dovedești că e un mincinos, tu îl ierți? În loc să te duci să-l reclami? Ilie: (vlăguit) Unde să-l reclam? Mina: Acolo unde trebuie... La Municipiu, la Județ... Ilie: Acolo au probleme mai importante. Sînt înnebuniți cu alte treburi. Planuri, norme, case, pîine, gaz, benzină... Nu-i interesează nici minciunile lui Pândele, nici adevărurile
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spus cîte a spus despre tine, și toate numai minciuni, să-l ierți?! (Ilie tace) În loc să te aperi și să-i dovedești că e un mincinos, tu îl ierți? În loc să te duci să-l reclami? Ilie: (vlăguit) Unde să-l reclam? Mina: Acolo unde trebuie... La Municipiu, la Județ... Ilie: Acolo au probleme mai importante. Sînt înnebuniți cu alte treburi. Planuri, norme, case, pîine, gaz, benzină... Nu-i interesează nici minciunile lui Pândele, nici adevărurile mele... Pe ei îi interesează altele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unele urîte, în care demult nu mai crezi! Și nici eu! Ilie: Iartă-mă, Mina... Mina: Așa că las-o pe asta. Ilie: Bine, dar n-are nici un sens. Mina: Și ce? Cîți nu se prefac că au un sens?! (Mina reclamă starea de rău) Ilie: (observînd) Ce e cu tine, ți-e râu? Mina: Nu mi-e rău... Mi-e altceva... Ilie: (bănuitor) Altceva?! Nu cumva simți și tu că... Mina: (extrem de calmă) Ba da... E prima dată cînd mor. TABLOUL
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
interiorul nostru. Iar cînd criza de evoluție, de creștere se va fi copt, adică atunci cînd mijloacele de interpretare și rezolvare a vieții se vor fi perimat iar cele care ne-ar trebui nu există încă, fostul echilibru își va reclama agresiunea, dezechilibrul de care are nevoie. Ingerința, intruziunea este o agresiune aplicată omului de către om. Insidioasă și disimulată, traumatizează și desființează. Dar aceasta se întîmplă numai pînă cînd cel agresat reușește să-și declanșeze resorturile autoagresiunii. Smulgîndu-se din imobilitate, dureros
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de o draperie (care uneori va trebui să asigure transparență) pe toată deschiderea. În spațiul din prim-plan se află o masă în curs de pregătire pentru o încă nu știm ce sărbătoare, două-trei fotolii, alte obiecte ce se vor reclama necesare decorațiunii pur și simplu sau nevoilor de joc. În spațiul din planul doi, un fel de salon, va exista o masă rotundă, scaune în jurul acesteia, un corp de bibliotecă etc. La ridicarea cortinei, Alex stă tolănit într-un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
casă. Da, o să ies și-o să vedem atunci ce o să faceți. Vecin 1: (sigur că rîde) N-o să facem nimic. O să ieșiți din casă, dacă asta vreți, o să vă-ntoarceți înapoi și gata. Mihai: O să mă duc și o să vă reclam că ați venit... că ați blocat ușile și ferestrele... Vecin 1: Oricine poate să vadă că nu-i așa. Care ușă blocată, care ferestre închise?! (Mihai, încordat, se duce spre ușă, ezită, pune mîna pe clanță, ușa deschide; e umilit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
închise?! (Mihai, încordat, se duce spre ușă, ezită, pune mîna pe clanță, ușa deschide; e umilit) Ei vedeți? Val: (rîzînd cu poftă) Bună! Excelentă lovitură! Dragi vecini, sînteți dați dracului! Finețe nu glumă! Mare finețe! Mihai: Mă duc să vă reclam. Sînt un om cu reputație. Am luptat, am muncit, am făcut sacrificii de tot pînă să ajung unde sînt. Voi cere sprijin, voi cere ajutor. Sînt o personalitate în blocul ăsta, în oraș, în țară, peste tot. Vecin 1: Stimate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
domiciliul. Să vină cineva să ne scape de ei. Trebuie să curățăm casa de ei. Vecin 1: (în timp ce-și soarbe vinul) Îmi pare rău că vorbiți astfel. Noi putem pleca cînd doriți. Nu e nevoie să complotați, să reclamați, deși puteți face și una, și alta... Noi am venit aici pentru că am simțit că aveți probleme. Dar putem pleca dacă vreți. Fără noi, însă, problemele vor continua să existe. Asta-i tot. Irina: Și cu dumneavoastră aici, problemele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vecinul avea careu... Și mata doar ful! Vecin 1: Nu contează cartea, ci jocul. Da, e ceva nou? Alex: Vecine, a avut dreptate cumnatul meu să te pupe. Ești formidabil. Vecin 1: Cine, ăla care s-a dus să ne reclame? Și eu care am crezut că are umor! Dar n-are. E și normal. Cu filosofia lui...! Da, despre ce e vorba? Alex: Păi, capul familiei ar vrea să stați de vorbă... să... negociați...Nu, tata? Mihai: (presat) Da... sigur
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mult... Spune! Val: Nici eu nu știu exact cît am stat... de cînd am plecat... dar știu de ce... Am cam tras la măsea... îmi pare rău... dar asta-i... Irina. Val, dar noi te-am trimis... te-ai dus să reclami situația asta absurdă cu vecinii... Și tu ne spui că ai tras la măsea... Spune-ne ce ai făcut. Ai fost undeva? Se rezolvă ceva? Cînd pleacă ăștia? Val: Cum, n-au plecat? Irina: Nu. Da de unde, sînt în salon
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așa, Irina, că dumnealui a fost aici în problema napilor... și... Delegatul: Tot ce se poate... poate mai demult... nu-mi amintesc... Oricum, napii nu mai sînt de actualitate. Piața internă și externă e suprasaturată de napi... Deci dumneavoastră ați reclamat că niște vecini au intrat în apartamentul dumneavoastră și că aceasta s-a întîmplat fără consimțămîntul dumneavoastră, că nu vor să plece și că se amestecă în viața dumneavoastră de familie, nu? Mihai: Da, așa este. Sînt în salon! Alo
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În vedere, e drept, pe “autonomiștii ficțiunii”, Queneau, Vian și, Yourcenar, Albert Cohen și, desigur, Julien Gracq, unul din marii singuratici ai literelor franceze. Lor le repugnă ideologia, ei sînt cei care cred În valoarea impusă prin stil individual, se reclamă de la clasici precum Stendhal, Flaubert, Chateaubriand, Breton. Iar dacă e să fie polemici, o fac, discret, condescendenți, avîndu-i În vedere pe prea avîntații contemporani adepți ai Noului Roman. PÎnă la capitolul care-l are În vedere, Viart Îi trece În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
integreze, să-l deturneze, iată tot atâtea probleme pe care e obligat să și le pună orice spectacol. Acesta e pariul lui, pe care-l regăsim și în cazul supravegherii, unde „concretizarea” coprezenței devine esențială. Supravegherea, se înțelege de la sine, reclamă existența a doi termeni cu grade diferite de vizibilitate. Diferențierea poate atinge un maximum în situația paradigmatică în care una dintre persoanele implicate este perfect vizibilă, iar cealaltă pândește ascunsă undeva, nu se știe unde. Acesta este prealabilul oricărei relații
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
faci treaba acolo. Și după ce termini, ne schimbăm rolurile, o să intru eu în cușcă și-o s-o iau la întrebări pe șerpoaică” (Creditorii, p. 342). Dar situația nu va fi decât în aparență paritară, căci dacă, încă de la început, Adolf reclamă prezența celuilalt ca suport în înfruntarea pe care o va avea cu soția lui: „Am nevoie să știu că ești aproape, în camera de alături” (ibid.); Gustav, în schimb, deși îi dă toate asigurările, formulează pretenții mai mari: el vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]