7,217 matches
-
foarte prost. Din cauza mea a divorțat, dar nici Împreună nu am rămas până la urmă. Roasă de remușcări, a hotărât să-și refacă familia destrămată, Însă nu a reușit. S-a retras din Învățământ, din câte am aflat, și s-a refugiat, În cele din urmă, la casa bătrânilor ei, Într-un sătuc de munte, departe de lume, trăind acolo izolat cantr-o mănăstire. De-atunci, m-am hotărât să dau crezare doar rațiunii și să ignor cu stoicism orice simțământ, orice foșnire
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ori. Am pășit pe prundiș și portiera Porsche-ului s-a deschis cu putere, lovind vehiculul de alături. Violatorul aspirant a sărit din mașină, cît pe ce să-i rămînă partea din spate a smochingului În mîinile victimei Înnebunite. S-a refugiat În beznă sărind printre luminile Renault-ului. Am luat-o la fugă după el, dar a traversat În goană dîmbul de lîngă porți, și-a Îndreptat smochingul cu o mișcare din umeri și a dispărut În noapte. Femeia ședea pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sfîrșit..., am rostit, privind lung la arcurile saltelei, care arătau ca spiralele unui gigantic grătar electric. Sper măcar să nu se fi trezit săracul om. — De fapt, domnul Hollinger nu era În patul lui, spuse Cabrera și arătă către baie. Se refugiase În jacuzzi, probabil ca să scape de flăcări. Am intrat cu toții În baie și am privit În jos la cada semicirculară plină cu apă ca smoala topită. Pe jos era plin de țigle din acoperiș, iar ceramica albastră de pe pereți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
intactă - o sală de execuții Îmbrăcată În gresie și faianță. Mi-l imaginam pe vîrstnicul Hollinger, sculat din somn de flăcările care țîșneau din catargele patului, incapabil să-și avertizeze soția, aflată În dormitorul ei alăturat, și forțat să se refugieze În jacuzzi cînd o minge de foc țîșnise prin orificiile aparatului de aer condiționat. — Săracul! am spus. Să moară de unul singur Într-un jacuzzi. E un semn În asta... — Tot ce se poate. (Cabrera Își umezi mîinile În apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe podețul de scînduri. Ați pățit ceva, domnule Prentice? Am impresia că ați văzut destul, nu? — N-am nimic. Haideți să ne continuăm turul, domnule inspector. Aici au găsit-o pe doamna Hollinger? — Nu, răspunse Cabrera, arătînd spre coridor. Se refugiase În capătul casei. Poate focul era mai puțin intens acolo. Ne-am croit drum de-a lungul coridorului către o Încăpere mică, a cărei unică fereastră dădea spre livada de lămîi. Cu tot efectul distructiv al focului, era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu cineva. Își ridică un genunchi și urmări umbrele jaluzelelor de plastic Înfășurîndu-i-se pe coapsă.) Arată ca un cod de bare. Ia, cît valorez? — Foarte mult, Paula. Mai mult decît crezi. Prețuiește-te mai mult. E prea simplu să te refugiezi mereu În hiper-realismul ăsta față de absolut orice. — Ușor de zis... Eu Îmi petrec vremea cu contabili senili și piloți de linie alcoolici, tot Încercînd să-i scol din morți... — Ăsta-i un talent rar. Cel mai rar dintre toate. Păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
i-am spus lui Crawford, În timp ce treceam pe terasă prin dreptul unor grupuri asemănătoare izolate În capsulele lor. Ce s-a-ntîmplat cu ei? Zici că-s vreo rasă de pe-o planetă Întunecată care nu suportă lumina puternică de-aici. — SÎnt refugiați din calea timpului, Charles. Uită-te și tu În jur - nu există niciun orologiu nicăieri și mai nimeni nu poartă ceas la mînă. — Refugiați? Da... În unele privințe, locul ăsta Îmi amintește de lumea a treia. E un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și alergă cu pieptul gol pe lîngă mesele de cafenele, fugărit de un detașament guițător de adolescente cu pălării de carnaval. Sleit de zgomot și de veselia tenace, le-am lăsat baltă pe cele două doamne tenismane și m-am refugiat În birou. În piață pătrunsese o nouă platformă, decorată prin munca amatoristică a Clubului de dans Olde-Tyme, dar și cuplurile În vîrstă care Încercau să valseze pe podeaua bîțÎitoare avură parte de aceleași aclamații Înfocate ca și Lady Godiva. Residencia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
armate pe uscat și pe apă. După cum tot În Plutarh stă scris despre risipa năprasnică de daruri, ospețe, spectacole prin care Își cucerește prietenii, dar și dușmanii, despre felul cum, spre a le intra pe sub piele spartanilor la care se refugiază, nobilul atenian obișnuit cu luxul renunță la mantiile scumpe din stofă de Milet, la parfumuri și podoabe. Se spală În apa rece a râurilor de munte, Își lasă părul să crească, mănâncă „vestita fiertură neagră”, vorbește puțin și aspru. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
câtă vreme una dintre marile mize ale dandy-ului e tocmai eleganța. Și totuși, freneticii se apropie de dandysm prin aroganța lor afișată. Chiar dacă mor de foame, asemenea asceților, ei au forța de a sfida o lume. Marginali absoluți, se refugiază În propriile fantasme și În paginile unei literaturi „negre”, Îmbibată de fantastic, de voluptatea răului și morții, amestec ciudat de grotesc și sublim. Așa cel puțin Îi descriu istoriile literare. Care să fie Însă legătura dandy-lor cu toți aceștia? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
groazei sau Timpuri grele poate Înțelege mai bine adevărul acestei constatări. Dandy-ul artist tc "Dandy‑ul artist " Cum a apărut acesta? Sartre conturează destul de limpede teritoriile În care artiștii și mai ales scriitorii veacului al XIX-lea s-au refugiat pentru a subzista. În cele mai multe cazuri, până În vremurile despre care vorbim, scriitorul a fost stipendiatul nobilimii. Așadar, „parazit al unei clase parazite”2. În momentul declinului acesteia, nemaiputând fi protejat, Întreținut, plătit, scriitorul se vede retrimis brutal la condiția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
relaxat, Wilde are drum liber; posibilii săi concurenți s-au retras care Încotro și din diferite motive. William Morris, teoretician al estetismului, stă și studiază zelos În liniștea bibliotecii. Rosetti e prăbușit din cauza morții soției. Swinburne, lovit de surditate, se refugiază cu prietenul Watts-Dunton lângă Londra. Spațiul de joc a rămas, prin urmare, liber. Și totuși, nimic nu poate lămuri pe de-a-ntregul ascensiunea năprasnică a noului „profet al frumuseții”. La picioarele lui sunt America, Parisul și Londra, pentru că e profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un episod ce precede fascismul, când, autoproclamat regent al orașului Fiume În 1919, În fruntea unei armate de legionari Îmbrăcați În negru, se pregătește să apere orașul de ocupanții franco-englezi. Trupele guvernamentale Îl detronează și Îl alungă, iar el se refugiază, până la sfârșitul vieții, În celebrul castel din Vittoriale. Acolo va trăi „ca În romane”, ca un des Esseintes sau ca eroul său, Andrea Sperelli: decoruri splendide, obiecte prețioase, de-a valma cu lucruri adunate din bazare, un carnaval continuu, deconcertant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de eșec. În carență de energie virilă, de tonus vital, efeminat, dandy-ul - cred aceștia - Își intuiește posibila ratare. Atunci, incapabil să realizeze o veritabilă creație, mult prea fragil și dispers, inapt pentru o mobilizare masivă, „În forță”, el se refugiază În simulacrul vieții. „Se silește să devină Brummell din neputința de a fi Napoleon”, s-a afirmat cu maliție de atâtea ori despre grațiosul elegant. Dar de ce să nu dăm credit și altor două puncte de vedere, care denunță cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
au scris zeci de pagini, Între care, cele mai subtile și patetice - ale Virginiei Woolf. Nebun, uitat, părăsit, internat Într-un fel de azil, sfidătorul Frumos de odinioară, pol absolut al eleganței londoneze, râvnit de orice club sau salon, Brummell refugiat la Caen nu e decât o tristă ruină, un bătrân lacom, cu hainele neîngrijite, decăzut total. Chiar dacă nu ajung În asemenea postùri, d’Orsay, Barbey d’Aurevilly, Robert de Montesquiou sau Proust scriu deseori despre melancolia care-i Încearcă atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acolo, dictându-și deciziile asupra lumii pe care o supui atâta vreme cât o iubești, dar care te nimicește În clipa când fugi de ea. Atenția publică străpungea ceața, străbătea marea și ajungea la celălalt țărm, În orașul străin unde Brummell se refugiase. Eleganții făcură nenumărate pelerinaje la Calais. Au fost văzuți acolo ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, de Bedford; lorzii Sefton, Jersey, Willoughby d’Eresby, Craven, Ward și Stuart de Rothsay. La fel de superb ca la Londra, Brummell Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să fie răsturnat chiar în ziua victoriei lui, tot așa cum El a trimis potopul în ziua Parăzii, pentru a-l sili să-și încovoaie spinarea în fața Creatorului său, comentă Salma. Numai că bătrânul sultan nu se dădu învins. S-a refugiat la Málaga, și-a adunat credincioșii în jurul lui și a pus la cale o revanșă împotriva fiului. Regatul era de acum împărțit în două principate vrăjmașe, care aveau să se sfâșie sub privirea amuzată a castilienilor. „Uite, s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bresle. ANUL LUI HARUN ISCODITORUL 903 de la hegira (30 august 1497 18 august 1498) În anul acela, Melilla a căzut în mâinile castilienilor. O flotă venise să atace orașul, dar l-a găsit pustiu, părăsit de locuitorii săi, care se refugiaseră spre dealurile învecinate, luându-și și bunurile cu ei. Creștinii s-au făcut stăpâni peste oraș și au început să-l fortifice. Dumnezeu știe dacă îl vor mai părăsi cândva! La Fès, refugiații granadini s-au speriat. Aveau impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici acolo, rezistența nu putea să țină la nesfârșit. Sătenii s-au văzut nevoiți să cadă la învoială: câteva sute de familii au căpătat dreptul de a pleca și au venit să se instaleze la Fès; câteva persoane s-au refugiat în munți, jurându-se că nimeni nu le va da de urmă; toți ceilalți au primit botezul. Nimeni nu mai putea spune „Allahu akbar“ pe pământul Andaluziei, unde, vreme de opt veacuri, glasul muezinului îi chemase pe fideli la rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cucerise orașul Brussa și amenințase să cucerească și Constantinopolul. Dar unchiul lui, Selim, triumfase în cele din urmă. Nemilos, noul sultan pusese să fie sugrumați propriii săi frați și le distrusese familiile. Aladin izbutise totuși să fugă și să se refugieze la Cairo, unde fusese primit cu onoruri. I se puseseră la dispoziție un palat și servitori și se spunea că se pregătea pe atunci să provoace o răscoală împotriva unchiului său, cu sprijinul imperiului mameluk, a sufiului din Persia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Stradă după stradă, capitala a fost recucerită. Circazienii îi hăituiau pe soldații otomani, cu ajutorul activ al populației. Victimele, devenite călăi, se dovedeau nemiloase. Am văzut eu însumi, nu departe de casa mea, torturarea unui grup de șapte turci care se refugiaseră într-o moschee. Urmăriți de vreo douăzeci de cairoți, se refugiaseră în vârful minaretului și începuseră să tragă cu flinta asupra mulțimii. Dar au fost prinși, li s-a tăiat beregata și, plini de sânge, au fost azvârliți din înaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
soldații otomani, cu ajutorul activ al populației. Victimele, devenite călăi, se dovedeau nemiloase. Am văzut eu însumi, nu departe de casa mea, torturarea unui grup de șapte turci care se refugiaseră într-o moschee. Urmăriți de vreo douăzeci de cairoți, se refugiaseră în vârful minaretului și începuseră să tragă cu flinta asupra mulțimii. Dar au fost prinși, li s-a tăiat beregata și, plini de sânge, au fost azvârliți din înaltul clădirii. Bătălia începuse marți seara. Joi, Tumanbay a venit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
biserici? Luând banii germanilor. Deja câțiva trecători se adunau ciorchine în jurul nostru. — Am vizitat destule monumente pe ziua de azi, l-am implorat eu. O să ne întoarcem altă dată. Și, fără să mai aștept o clipă, am fugit să mă refugiez în tihna vechii mele temnițe, jurându-mi să nu mă mai plimb niciodată prin Roma având drept ghid un adept al lui Luther. Pentru vizita următoare, am avut norocul să-l am companion pe Guicciardini, care tocmai se întorsese dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
naș atent, a acestui generos protector, Cerul să-i dăruiască bogățiile sale nenumărate, precum a făcut-o el însuși mereu! Nu am fost singurul care m-am gândit la plecare: cardinalul Giulio s-a exilat la Florența, Guicciardini s-a refugiat la Modena, iar împrejurul meu, sute de scriitori, pictori, sculptori, neguțători, dintre cei mai renumiți, au început să părăsească orașul de parcă ar fi fost lovit de ciumă. În realitate, a fost o scurtă epidemie, dar alta era adevărata ciumă. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
năpustise în cartierele Borgo și Trastevere în fruntea unei bande de jefuitori care dădură foc la câteva case și proclamară în piețele publice că ele aveau „să elibereze Roma de tirania papei“. Clement al VII-lea a fugit să se refugieze la castelul Sant’Angelo, unde s-a baricadat, în vreme ce oamenii lui Colonna devalizau palatul Sfântului Petru. Am fost eu însumi cât pe ce să-i duc pe Maddalena și pe Giuseppe la castel, dar în cele din urmă am renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]