15,122 matches
-
Tirania indestructibilă se prăbușește, ca un edificiu clădit pe nisip. Visul de supremație galactică a lui Sectan este la fel de fragil ca și visul de omnipotență al doctorului Argos. Asemenea Imperiului galben din textele lui Jacobs, tirania lui Sectan nu poate rezista asaltului purtat de libertate cu instrumentele științei. Moartea lui Sectan este finalul previzibil al ascensiunii clădite pe sânge și moarte. Pământul se salvează, salvând Terango de sub jugul lui Sectan. Mitul din Luc Orient este încărcat de un subtext politic, decodabil
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al lui Steiner, dar și al tânărului Tristam Bantam, Corto se mișcă în purgatoriul administrat de preotesele voodoo cu naturalețea unui inițiat. Atunci când Bantam va fi amenințat de forțele oculte ale unui capitalist rapace, Corto se află acolo spre a rezista, cu dezinvoltura (pe jumătate cinică) a lui Bogart. În căutarea lui Mû, Steiner este Vergiliu care indică drumul. El, Corto, apare spre a cutreiera, în căutarea aurului și a aventurii, dar reabilitând, ca de fiecare dată, sensul pierdut al dreptății
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care se va întâlni Corto în peregrinările sale. Elegantă și sadică, cu un aer de rafinament decadent, Venexiana Stevenson este în căutarea ciudatei valize pe care și-o dispută americanii și localnicii deopotrivă. Atrasă de Corto (cine i-ar putea rezista acestui marinar fără de flotă ?), ea nu este mai puțin hotărâtă să îi înlăture pe cei din jurul ei, actori sau simpli martori. Spectru al lumii vrăjite în care se mișcă Maltese, Venexiana revine în enigmaticul text dedicat îngerului de la fereastra din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Pratt este un romantic dominat de presimțirea morții. Întâlnirile din finalul lui Ann de la jungle sunt încărcate de emoția sfârșitului apropiat. Dragostea dintre locotenentul Tenton și strania/seducătoarea aviatoare germană este situată sub semnul datoriilor războinice. Miracolul iubirii nu poate rezista în fața asaltului istoriei. Ca și Pandora și Slütter, cei din saga pacifică a lui Corto, Tenton și Sybille sunt despărțiți de tectonica îndepărtatei Europe. Povestea lui Ann și a lui Daniel Doria se împletește cu cea a veacului XX. Africa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
scop - explorarea tehnicii și colonizarea planetei Marte. În limitele bazei de la pol, închisă în mausoleul ei de gheață, savanții pe care lumea exterioară îi privește ca morți lucrează frenetic spre a făuri instrumentele care pot da Terrei șansa de a rezista iminentului asalt venit dinspre stele. Baza de la pol este un simbol al acestei cunoașteri inaccesibile și mântuitoare. Savanții de aici sunt asemeni confreriei mistice a Agarthei, un reazem al Pământului în timpuri de rătăcire. În fața delirului militar și politic de la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trebui să avem acea disponibilitate care trezește, care spune da și modelează viața. În viața zilnică, aceasta se dovedește prin fapte simple și generoase, atunci când ne ajutăm reciproc, când dăm curaj celui care este trist, când îndreptăm o nedreptate, când rezistăm situațiilor fără căi de ieșire, când dăm speranță unui muribund, când luptăm împotriva resemnării, oboselii și pesimismului, când privim cu bucurie la viitor. Ziua recunoștinței contemplative Duminica ne îngăduim un timp, pentru a reflecta asupra a ceea ce dă conținut vieții
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
nepotrivită să nu o țină departe de tine; o inimă nobilă, pe care nici o patimă să nu o degradeze: o inimă dreaptă ca nici o intenție ambiguă să nu o poată îndepărta de pe calea cea bună; o inimă fermă care să reziste în față oricărei ispite; o inimă liberă pe care nici o patimă să nu o poată stăpâni». 7. «Să nu furi» Prezenta poruncă apare, la prima vedere, rațională și ușor de înțeles. Mai mult, ea este interpretată ca fiind îndreptată spre
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
a făcut! ― că, în contrast cu răceala ce mi-o arăta mie, tata îl iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucîndu-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După care a murit. Am înțeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană nevindecată, tata dorise în sinea lui ca eu să umplu un gol. Și îmi închipui ce neplăcut i-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a arătat două bilete: "Mergem diseară la circ". Seara, s-a plâns că-l durea capul. "Dacă vrei. du-te tu, mi-a zis. Îți dau voie". Știam ce urmărise. Doream însă prea tare să văd animalele de la circ ca să rezist ispitei, încît l-am lăsat să se bucure că o angajase pe Luchi și m-am dus la spectacol. Ceea ce s-a petrecut în arenă a fost o mare decepție pentru mine. Sălbăticiunile pe care mi le închipuisem mândre și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îmi plângeam în gura mare defectele. Și ce simplu au mers apoi toate! Doctorii se emoționau și roșeau de plăcere de câte ori le arătam profundul meu respect și marea mea admirație. Bieții de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: "Și ce bine desenează, altul în locul lui și-ar fi luat nasul la purtare". Noroc că tata nu mă mai căuta deloc. Ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu, s-a substituit adesea destinului, m-am mutat la ea. I-am plătit și datoriile ― adunase datorii cu neputință de achitat ― tocmai fiindcă nu mi-a cerut nici un ban și nici măcar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atent decât la durerea mea, tăcând în continuare, fără să contest nici una din ipotezele care mă afundau din ce în ce mai mult în gravitatea faptelor respective. Cu mâinile încleștate pe genunchi, cu capul sus, privind fără să văd pe nimeni în afară de tata, am rezistat la toate întrebările și la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpânire care mă condamna fără scăpare, dar de care eram din ce în ce mai mândru. Era cea mai mare biruință a mea. O biruință
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-a atras atenția asupra mea. L-am asigurat că eram fericit să petrec patru ani în preajma unui om de talia lui. Îmbujorîndu-se de plăcere de câte ori îl lingușeam, a sfârșit prin a crede că era ceva de capul lui, cine rezistă la laude? și de câte ori intra în criză de încredere trimitea după mine. Asta mi-a adus cu timpul nu numai liniște ci și o situație de invidiat, căci puteam să-i strecor directorului orice adevăr sau minciună fără aerul că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
uneori câte o vorbă celor care suiau sau coborau treptele. Glumea și izbucnea singur în râs... M-am hotărât să mă duc mai întîi pe țărm. Nu mai fusesem de multă vreme la mare, iar ziua era prea frumoasă ca să rezist dorinței de a-mi înmuia picioarele în apă și de a umbla puțin pe nisip. Mai purtam încă în mine frigul nopților în care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama și cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se uita la mine dezamăgit și revoltat, de parcă turnasem pe el o găleată cu apă rece. Își zicea probabil: Ia să-l mai dau dracului pe ăsta. Pe viitor n-o să-i mai spun nimic. Să moară prost". Dar nu rezista să mă lase să mor prost, căci Domnul Andrei era, în realitate, un adolescent bătrân. A doua zi, dacă mă întîlnea, i se făcea din nou milă de mine și mă trăgea de o parte: "Ai auzit?" "Ce să aud
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în abisul din jurul Olimpului". Cine ar fi spus că aceste însemnări aparțin aceluiași om care mi-a mărturisit într-o seară: "Trebuia să fiu demult mort. Numai faptul că iubesc viața cu o tenacitate de catâr m-a ajutat să rezist". Dinu suferea de un astm bronșic grav și trăia, dependent de medicamente, sub teroarea că una din crize îi va fi fatală. De aceea se ferea de polen, de câini, de ceață, de orice i-ar fi putut declanșa astmul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Încerc să mă conving în fiecare dimineață că nu sânt într-o seră, sânt într-un spital și încă într-un spital de nebuni, că am o profesie nobilă trebuie să alung infernul din sufletul unor oameni care n-au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-un spital și încă într-un spital de nebuni, că am o profesie nobilă trebuie să alung infernul din sufletul unor oameni care n-au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am destui curaj să mă uit la un om în cămașă de forță. Când îi văd prin curte îmi vine să-i vâr pe toți în cămașă de forță și pe urmă să mă duc să mă spânzur. Nu mai rezist. Seara când mă duc să mă culc sânt zdrobit. Dacă aș fi un om serios mi-aș da demisia. Dar nu fac nici asta. Zîmbesc! Zâmbesc tuturor. Și nebunilor. Cui vrea să se uite la mine. Zâmbesc în loc să urlu. Dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. Florile astea nu pot fi culese", zise el, explicîndu-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. "Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai seama că au nevoie. De aceea sânt țepii atât de mari". "Dinule, l-am întrerupt, te-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-a plăcut, n-a mai vrut să se culce cu dulgherul, părăsindu-l, încît destinul se arăta dispus să se îndrepte spre un sfârșit care iartă totul. Numai că băiatul a dispărut după un timp, iar fata n-a rezistat și acestui șoc; disperată, dezorientată, scârbită, a ajuns curând o depravată. Un student i-ar fi dat atunci, în glumă, la un chef, porecla "Mefista", pentru că, zicea el, Mefista le propunea tuturor bărbaților care-i plăceau cât de cât un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învîrtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; "gîsculița" a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest refuz nu era întîmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri nu se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest refuz nu era întîmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri nu se explica. Nimeni nu-i rezistase până atunci. De ce i-ar fi rezistat tocmai Laura? Am presupus, desigur, că Aristide vroia să-și refacă blazonul feștelit și să se răzbune pentru insucces, dar insinuarea a prins. N-am priceput niciodată dragostea dintre femei. Nu zic că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în stânga că acest refuz nu era întîmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri nu se explica. Nimeni nu-i rezistase până atunci. De ce i-ar fi rezistat tocmai Laura? Am presupus, desigur, că Aristide vroia să-și refacă blazonul feștelit și să se răzbune pentru insucces, dar insinuarea a prins. N-am priceput niciodată dragostea dintre femei. Nu zic că o detest. N-o pricep. De aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
același timp ești văzut. Observi, și în același timp ești observat. Ești singur și în același timp ești mulțime; o mulțime care te privește cu ochii tăi, care te ascultă cu urechile tale. Situația te împinge să te joci. Nu reziști, faci o reverență ironică și le spui "celorlalți": "Bună seara, domnilor, sânt încîntat de cunoștință. Vă rog să mă scuzați că v-am tulburat". Vrei să pari bine dispus, ca să-ți ascunzi emoția, și, jumătate în glumă, jumătate în serios
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]