6,994 matches
-
de primar, aveam responsabilități, să fac procese verbale, să tapez informații și, pe lângă aceste bătăi de cap, mai era și lucru la muncile de toamnă. (Ce mai iubesc eu toamna, mai ales, când merge vorba de curățat păpușoi și de săpat grădina - asta este pentru mine, cum mi-ai da cu sare-n ochi dar, mă rog, vreau, nu vreau, trebuie să o ajut pe bunica. După ce am terminat de pus la loc păpușoii, bunica, într-o seară, ne-a făcut
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ar fi căzut casa peste mine. Vine ea fuga din drum și mă întreabă ce s-a întâmplat. Îi povestesc și a început să râdă. Ce să facem? Iau o pungă și pun acel aluat, apoi, mă duc în grădină, sap o groapă și-l îngrop, ca să nu afle bunica. Pun, din nou, să fiarbă apa. Între timp, cern făina - aproximativ cât a fost înainte - torn apă călduță, pun sare și mestec bine, așa cum a zis bunica. Vine ea acasă și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
La Dor Mărunt La Dor Mărunt se simte bine țara, Se împlinesc iubiri la Dor Mărunt, Poeții pun cu sufletele vara Să sape după aur în cuvânt. La Dor Mărunt se întâlnesc românii, Ca la Ipotești de Bărăgan, La Dor Mărunt își bucură străbunii Cu inima lui mare, de țăran. La Dor Mărunt, sub cerul său din dintâi, Trecutul țării vină să rămână
Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
dădea seama că nu eram fata care lucra pentru ea de mai bine de un an? — Sunt Andrea, Miranda. Sunt noua ta asistentă. Tăcere. Tăcere atotcuprinzătoare, insuportabilă, nesfârșită, Înnebunitoare. Știam că n-ar fi trebui să vorbesc, știam că Îmi sap singură groapa, dar pur și simplu nu mă puteam stăpâni. — Ăă, Îmi pare rău pentru Încurcătură. O să pun hainele astea pe umerașe, cum mi-ai spus, și o să plec. Termină odată cu pălăvrăgeala! Femeia asta nu dă doi bani pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
student la filologie. Acum, ca un adevărat cuceritor, intram prin arcul de triumf ca să culeg laurii, să inspectez frumusețile anului și, deodată, m-am simțit pătruns de spaimă la dura confruntare cu busturile din hol. De ce? Nu știu. (atunci) Se sapă tot bulevardul; vor să scoată liniile de tramvai, nu se mai circulă cu tramvaiul prin intersecția Universității. Azi e multă animație pe porțiunea de stradă din fața spitalului Colțea, chiar pe locul unde, acum câteva zile, am văzut cum a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avertiza că aici Oltul devine aproape un mare fluviu, s-au aciuat acei țigani blonzi ce se ocupă cu prelucrarea lemnului moale, de prin jurul apelor. Li se mai spune lingurari; sunt albi, destul de albi și aproape sedentari, dacă aceste bordeie săpate În malul Grădiștii pot fi considerate locuințe. Au cai micuți și măgari de a căror orchestră ne amuzăm de câte ori mergem să ne scăldăm la Olt. Nu sunt violenți, dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
parcă ieșit din negură, Începe imperiul libertății și al sărăciei. În partea dinspre oraș, vile cochete se cațără În sus, Înconjurate de vii ca-ntr-o zonă montană, pentru ca pe partea opusă să descindem În Evul Mediu. Aflat printre casele săpate pe jumătate În pământ, ochiul Îți fuge spre apele și sălciile din față, ce-nchid orice șansă de evadare din peisaj și din istorie. Ne simțim Înfiorați de o chemare nouă, Îi invidiem pe rudari pentru această libertate a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deveni scriitor“. (sâmbătă) Jurnalul lui A. 24 martie 1964 Am Întâlnit astăzi o veche iubire de-a mea. Ei bine, am simțit primăvara, am simțit pulsând În mine sevele pământului nebun de soare. Ce contează că anii mulți ți-au săpat răbdător fruntea până ți-au Încrețit-o? Ce contează că tâmplele ți s-au adâncit și că părul tău a uitat să se onduleze În valuri? Ce contează toate astea, pe lângă mâinile tale Împuternicite parcă de un zeu fără nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ieși Herdelea, Grigore începu să protesteze că iar a jignit pe prietenul lui, fără să ție seamă că... Cu un gest, bătrânul îi curmă vorbele: ― Lasă asta, că n-are nici o importanță!... Mai grav este că tu începi să-mi sapi autoritatea în fața lumii și că oprești pe oameni să execute poruncile mele. Asta da, e foarte grav! Și asta nu se poate, dragul meu!... Cât timp sunt încă în picioare, rămân eu stăpân aici, Grigoriță! E dorința mea, hotărât, știi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă să sperie și să oprească prin amenințări apropierea primejdiei. Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților ca împunsături de ace într-o pânză groasă de câlți. În vreme ce țăranii se vânzoleau, coloana de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
conduse pe Titu Herdelea și pe Corbuleanu. Trecură prin grădina bisericii, prin alte două grădini și o livadă. Morții erau înșirați în cimitir pe două rânduri, înțepeniți și strâmbați cum i-a lăsat moartea. O groapă lungă și largă era săpată gata alături. ― Scurt, părintele, că n-avem timp! îndemnă căpitanul Corbuleanu. Stătu ca pe spini cele câteva minute cât fură pomeniți morții, mai stătu alte câteva minute până ce-i văzu aruncați în groapa comună, apoi plecă fără a mai întoarce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mirosul viu, de animal, care se răspândea în jur. Apoi șterse cu înverșunare, de parcă, frecând întruna și înlăturând orice urmă, ar fi vrut să se convingă că fusese doar o închipuire. Și, cum nu știa unde altundeva să ascundă bălegarul, săpă o groapă, opintindu-se în pământul înghețat, apoi bătători locul. Acum totul părea iar în bună rânduială, mai puțin gândurile lui buimace. Și zborul corbului care se învârtea deasupra, ca și cum ar fi bătut dintr-o singură aripă. Negăsind unde să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rogi la Dumnezeu să te ierte de păcate ? Pavel Avădanei ridică din umeri, răspunsurile i se păreau cât se poate de firești, așa că nu înțelegea rostul întrebărilor ei. — Mă duc, spuse, mă duc. Și spunem și Tatăl nostru, și Crezul. Mai săpăm și în galerii câte un altar, coboară popa și îl sfințește. Știi ce, Pavel Avădanei ? spuse Rada, încrucișându- și brațele peste piept. Eu cred că ai venit să-mi spui adevărul. Altfel n-avea niciun rost să bați atâta drum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fel, când ies crengile, și tot așa drumurile care se întretaie. Numa’ omu’ n-are pe trup semnul crucii și de-aia s-a răstignit pentru noi Domnul nostru Iisus Hristos. În mormanul ăsta cred că sunt o sumedenie, oriunde sapi, dai de-o cruce. Unde-ai văzut groapă fără cruce ? — Da’ asta nu e o groapă d-aia, se împotrivi Iadeș. E groapă de gunoi ! — Nu e morman, e mormânt, îl corectă Isaia. Gunoiu’ nu e tot un mormânt, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai puțin, așadar urmau să moară mai degrabă. În măsura în care desenele îi sluțeau și îi îmbătrâneau, aveau să moară mai târziu. Ei bine, în desenele din ziua aceea, portretele erau mai tinere decât se arătau în realitate. Zadarnic căută pictorul cutele săpate în obraji. Fețele le erau netede ca o frunte de copil. Degeaba căută umerii căzuți și grumazul ușor gârbovit. În desen, gâturile se alungeau semețe și zvelte. Asta însemna că, în clipa morții, aceștia fuseseră mai tineri decât acum. Cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
matrițe, spuse, netulburat, Maestrul păpușilor. Fiecare parte a corpului se face turnând pasta moale într-o matriță, ca să-i ia forma. Doar că atunci nu mai poți folosi lemnul și lutul, ci doar o pastă care, turnată, ia forma cavității săpate în tipar. — Vezi de ce nu e bine... Când vrei să le faci pe toate la fel, ai nevoie, mai ales, de spații goale. Nu poți să faci o lume din goluri... Maestrul luă păpușa din mâinile lui Tili, îi netezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiecare dimineață, cearșafurile mele erau îmbibate de transpirație. — Ai făcut în pat! mă tachina fratele meu. Cu toate astea, am iubit Wuhu cât am fost copil. Lacul de acolo e o parte din marele fluviu Yangtze, care trece prin China săpând defileuri, formând piscuri sălbatice și văi acoperite de ferigi și ierburi dese. Coboară pe o câmpie vastă, însorită, cu apă din belșug, unde legumele, orezul și țânțarii prosperă. Continuă să curgă mai departe, până când întâlnește Marea Chinei de Est la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
totul. Mă holbez la cerșetor în timp ce el trece prin dreptul ferestrei mele. Își ridică spre mine castronul gol. Degetele îi sunt la fel de uscate precum niște crengi lipsite de sevă. — Terci, îmi zice. — Nu mai avem orez, îi răspund eu. Am săpat după argilă albă în grădină și am amestecat-o cu făină de grâu ca să fac chifle. Vrei una? Nu știi că argila albă astupă intestinele? Ba știu, dar nu mai e nimic altceva de mâncare. Ia chifla pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de a ne arăta respectul față de tatăl nostru e să cumpărăm un loc mai sus pe pantă, în zona însorită a cimitirului. Îi dau omului cincizeci de tael-i și îl rog să-l păzească pe tata de câinii sălbatici, care sapă după cadavre în căutare de mâncare. Bărbatul e atât de șocat de generozitatea mea, încât îi scapă pipa din gură. De la palatul imperial sosesc daruri împachetate în cutii uriașe, astfel că în toată casa n-ai loc să arunci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
articole de îmbrăcăminte, podoabe de cap și pantofi splendizi. Mama primește servicii din aur pentru ceai, oale de argint și vase din cupru. Vecinilor li se ordonă să ne împrumute casele lor pentru a ne depozita obiectele. Prin împrejurimi sunt săpate în pământ cavități spațioase, ce servesc drept răcitoare și în care se vor pune la păstrare carnea și legumele pentru banchet. Sunt comandate sute de vase cu vin vechi de un secol, plus optzeci de miei, șaizeci de porci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în nori negri care au acoperit cerul. Lăcustele au roit deasupra culturilor și au mestecat frunzele cu dinți precum ferăstraiele. În câteva zile, câmpurile verzi au dispărut. Tata și-a adunat toți oamenii pentru a-i ajuta pe țărani să sape tranșee: i-a poziționat în calea lăcustelor care înaintau prin culturi. Când o tranșee era gata, tata ordona unui grup de țărani gonească insectele. „Ridicați-vă hainele în sus și fluturați-le“, le-a zis. Ideea era ca ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pisicii, care plutește în puț. An-te-hai mă avertizează să fiu atentă de fiecare dată când beau un castron de supă sau fac o plimbare în grădină. E convins că rivalele mele și-au pus eunucii să slăbească bolovani sau să sape gropi în drumul meu pentru a mă face să mă împiedic. Când îi atrag atenția că exagerează, An-te-hai îmi spune o istorie despre o concubină geloasă care și-a instruit eunucul să desfacă o placă de ceramică din acoperișul rivalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe pământul înghețat. Voiam să-mi vizitez grădina și tânjeam să respir aer curat. Frumusețea pavilioanelor și pagodelor acoperite de zăpadă mi-a adus un sentiment plăcut de speranță. În numai câteva luni, se va naște copilul. Am încercat să sap în pământ, dar e încă tare. An-te-hai mi-a adus un sac cu bulbi de flori de anul trecut și mi-a spus: — Plantați o dorință pentru bebeluș, doamnă. Puteam să-mi dau seama că dormise adânc, căci obrajii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
grădini care se întind pe douăzeci de mile? În timp ce ne grăbeam să ascundem mobilierul, barbarii au apărut în grădină. Mi-am instruit oamenii să lase bunurile mai puțin valoroase și să le îngroape pe cele importante. Dar nu puteam să săpăm suficient de repede. Eu am îngropat tot ce-am putut, inclusiv ceasul cel mare și universul mișcător, iar alții au aruncat înăuntru sulurile de pergamente. În timp ce târam sacii, ne-am trezit față în față cu barbarii. Au tras asupra noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestății Voastre, dar nu și giganticul vas din aur, care era prea greu ca să fie mișcat. Au jupuit tot aurul decorativ de pe coloane și bârne cu cuțitele. Jafurile au continuat vreme de două zile. Barbarii au spart pereții și au săpat în pământ. — Ce au găsit? îl întreb. Totul, doamnă. Am văzut un barbar trecând pe lângă fântână îmbrăcat în roba dumneavoastră de ceremonie. Încerc să nu îmi imaginez scena în timp ce eunucul continuă să descrie jefuirea a ceea ce mai rămăsese din Yuan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]