7,237 matches
-
iar în 1888 au răspuns la chemare. O mare mișcare națională este, întotdeauna, o acțiune de solidaritate a claselor; la București, clasele diriguitoare se ridicaseră spre a scutura o apăsare politică; instinctiv, la sate, țăranii s-au sculat spre a scutura o apăsare economică. Întreaga societate românească era în deșteptare. Începutul se făcuse, răscoalele din 1907 se pregăteau. Dar clasa conducătoare nu înțelesese avertismentele. Când spaima răscoalelor se mai domoli, opoziția reîncepu presiunile pentru dizolvarea Camerelor; dar guvernul amâna soluția fiindcă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de un privilegiu tragic comparativ cu restul nu ne spune nimic minții noastre, conștiinței noastre? Să fie oare vreo atenționare din partea lui Dumnezeu adresată numai poporului nostru sau nu cumva o fi vreun strigăt venit din cer, care să ne scuture sufletele noastre de preoți și de călugări? Acum 30 de ani am asistat la catastrofa primului război mondial; dar glasul acelui eveniment nu a avut, la drept vorbind, un ecou potrivit și în viața noastră personală și socială. Acum, după
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Mihai Popescu, Virgil Spulber, Rodica Popescu Mica Spulber, Gaby Cristian, Ilie Cristian Gaby Poenaru E toamnă-n Ardeal, oierii-și adună, mioarele de prin ponoare Sub buza de munte, sub clarul de lună dîre prelungi, mișcătoare. Anii aleargă, toamnele-și scutură zilele toarse-n neștire Și veșnicia prinde-n buchetul lui Mișu cincizeci de fire. Iașu-i departe de Colibița, munții pe frați îi desparte, Că duși sînt în lume fiii lui Toma, țăran din Cernești fără carte. Când Bistrița urlă zdrobită
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
candele-aprinde, cerești, Te-nchină creștine la fiul lui Toma, țăran moldovean din Cernești ! Iar când amfiteatrul spre tine revarsă lumina din care-o să crești Să nu uiți copile pe fiul lui Toma, țăranul onest din Cernești! Când lumea se scutură de veștede vremuri și tu înspre mîine privești, Să nu-l uiți vreodată pe Costic-a lui Toma, țăran gospodar din Cernești ! Cînd chinga te strînge, cînd trupu-ți se frînge și nu mai știi cum să răzbești, Adu-ți aminte de
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Pe lîngă suferințele războiului, România era bîntuită de tot felul de epidemii, care făceau ravagii, mai cu seamă de teribila boală ucigătoare, tifosul exantematic, împotriva căruia mijloacele medicale la epoca aceea erau foarte puține. Într-o noapte m-am trezit scuturat de friguri, cu febră mare și dureri puternice de cap. Simptome, fără îndoială, de tifos exantematic. A trebuit să fiu imediat evacuat. Dis-de-dimineață, Constantin, ordonanța mea devotată, m-a dus în spinare aproape tot drumul, pînă la locul bateriei în spatele
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Relatând momentul morții Regelui Ferdinand, în scrisoarea adresată ex-prințului Carol la 29 iulie 1927, Regina Maria îi descria și reacția lui Mihai, cel care urma să devină regele României. Mihai „în acea noapte a părut să se maturizeze. Și-a scuturat umerii, gata să preia greutatea aproape de nesuportat a datoriilor ce brusc au căzut asupra lui”. 20 iulie. În cursul dimineții, guvernul liberal a convocat Corpurile Legiuitoare întrunite ca Adunare Națională. „În numele poporului român, Consiliul de Miniștri, exercitând în temeiul articolului
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
gândit la copiii ei și s-a hotărât să vină dânsa după mere. Îndrăzneala de data asta era cam mare. A venit până sub ferestrele dormitorului și nu se mai mulțumea cu ce găsea pe jos, ci a început să scuture crengile care erau foarte încărcate cu mere ionatane. Mama a ieșit în gang și i-a vorbit prietenește: Strânge, strânge leliță Garafină, dar ai grijă să nu rupi din crăci, căci plesnesc dacă sunt trași la nimereală cu forță! Vai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pregătită pentru măritat). După stabilirea nunții, când se ia zestrea și se duce la casa mirelui, se joacă și se cântă fiecare lucru din zestre. Druștele și nevestele tinere bat palmele în ritmul melodiilor și nu încetează până nu au "scuturat" fiecare "piesă" din lada de zestre. Pe de lături, bătrânele, cu mâna la gură, își exprimă nedumerirea: Oare s-a scos toată zestrea? Mai este încă multă? Nu vezi dragă, ce înzestrată este mireasa? Cinste mamei care a lucrat-o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că "ulciorul trebuie umplut cât timp plouă". Orice întârziere înseamnă pagubă. Noi culegeam la timp cânepa și inul și aveam mare grijă să păstrăm sămânța pentru anul următor. Eu și Oltea, sora mea, eram culegătoarele de bază. Știam cum se scutură rădăcinile și cum se fac mănunchiurile, pe care le legam cu legături de paie moi, de ovăz. O dată culeasă recolta de in și cânepă, o așezam frumos în căruță și-o duceam la baltă, la topit. Ca orice costișancă, mama
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Se retrăgea în cele din urmă, spunând că se va odihni puțin, ca la noapte să-și poată face serviciul cum trebuie. Când într-o vară, potolindu-se ploile și văzându ne ogoarele cu grâu și secară gata să se scuture, ne-a chemat numaidecât la coasă. El își lua două ajutoare (bărbați tineri) și mama mergea cu 4-5 femei, pentru legat snopii și adunat în clăi. Cât m-am rugat să mă ia și pe mine la grâu! Am scâncit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o economie înfloritoare și o străveche spiritualitate. Orice călător, ce va poposi pe aceste meleaguri, va admira, fără rezerve, vechea cultură a Japoniei, templele și castelele istorice, grădinile Zen și Altarele shintoiste, Muntele Fuji-san ș. a. Ca țară a extremelor, fiind scuturată de cutremure și, din când în când, măturată de taifunuri și tsunami, a făcut ca locuitorii ei să se familiarizeze cu suișurile și coborâșurile vieții. Niponii privesc toate acestea ca făcând parte din mersul natural al lucrurilor. Încerc să-mi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lor, dansurile tradiționale și frumusețea oamenilor fac din Japonia un ținut magic. Ritualurile sunt respectate cu sfințenie. Lumea profită din plin de vremea frumoasă și își încarcă bateriile inspirând aerul parfumat al florilor de cireș. Din păcate, aceste flori se scutură cam într-o săptămână, dar din fericire, în Japonia, cireșii înfloresc în perioade diferite. Așa că iubitorii de frumos și armonie pot urmări deschiderea mugurilor prin toata țara: 25 martie - Fukuoka; 1 aprilie - Osaka, Kyoto si Tokyo; 10 mai Sapporo. Aceste
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o seară, priveam fascinați cum se strecurau, printre ramuri și flori, razele lunii. Deodată, când vântul s-a furișat printre flori, cireșii au prins a se înfiora. Au căzut și câțiva picuri răzleți de ploaie. Cred că bolta cerească își scutura roua pe pământ... așa cum cireșii își scutură florile în bătaia vântului. Mătase și diamante se aștern pe covorul crud al ierbii. Florile de cireș nu simbolizează doar puritatea și efemeritatea ci și sosirea primăverii. Și, odată cu venirea primăverii, pe data
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
printre ramuri și flori, razele lunii. Deodată, când vântul s-a furișat printre flori, cireșii au prins a se înfiora. Au căzut și câțiva picuri răzleți de ploaie. Cred că bolta cerească își scutura roua pe pământ... așa cum cireșii își scutură florile în bătaia vântului. Mătase și diamante se aștern pe covorul crud al ierbii. Florile de cireș nu simbolizează doar puritatea și efemeritatea ci și sosirea primăverii. Și, odată cu venirea primăverii, pe data de 6 aprilie începe un nou an
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
au pus harul în slujba ei. Cel mai cunoscut este „Hiroshige”, ale cărui opere celebre sunt și azi admirate. Eu închin florii de cireș, ca omagiu, cu suflet emoționat și recunoscător, câteva modeste gânduri: Ninge pe covorul de iarbă, Se scutură florile-n grabă Prin zborul dragoste-lumină... În suflet am pace sublimă, Căci mâine cireșele coapte Vor fi... doar un vis printre șoapte! Numele meu în kanji este „Hana”, adică Floare(a). Buddha Pe 8 aprilie este celebrată nașterea celui căruia
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Am „retrăit” câteva clipe din istoria fascinantă a Japoniei... Spun „retrăit”, întrucât convingerea mea este că am viețuit cândva pe această exotică, fascinantă și încărcată de o istorie plină de cruzime, insula Japonia. Mi-am revenit din visare, m-am scuturat de amintiri, am udat prosopul de la gât și am savurat o sticluță cu o băutură energizantă, ca să prind puteri pentru drumul până la Templul Nanzen-ji unde am fost surprinși să găsim un apeduct în stil roman de a cărui vechime nu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
se zărea lumină. Dintr-acolo văzu venind din dreapta un cal ce galopa furios. Călărețul părea un băie tan foarte tânăr, trăsăturile Încremenite de spaimă i se distingeau din ce În ce mai clar. Brațele lui delicate Încercau zadarnic să strunească animalul speriat care sforăia, scuturându-și violent coama albă. Dincolo de poiană se vedea un alt luminiș și apoi doar stânci abrupte. Simeon Își dădu seama că se aflau de fapt pe un pinten de munte, despărțit de cel din zare de o prăpastie. „Dumnezeule, se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deschise ochii ca să se Încredințeze că nu visa, că mai era În viață. În cădere, calul Își aruncase călărețul din șa și acum acesta se ridicase șchiopătând și-și pipăia cu grijă mădularele. Era palid, dar se străduia să zâmbească, scuturându-și capul de pe care alunecase o bonețică de catifea albastră. — Am căzut chiar unde trebuia. Câțiva pași mai Încolo aș fi căzut direct În rai, spuse el, dându și aere de om curajos. Simeon privi mirat și-și trase piciorul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai Încolo aș fi căzut direct În rai, spuse el, dându și aere de om curajos. Simeon privi mirat și-și trase piciorul de sub cal. Slavă Domnului, nu era rupt și putea să pășească. Doar brațele Îl dureau. și le scutură privindu-l cu luare-aminte pe tânărul călăreț. De sub boneta de catifea un păr bogat, auriu, se revărsase pe umerii subțiri. Era o făptură delicată, frumoasă, cu ochi albaștri ca cerul. Pielea feței era neîn chipuit de fină și o rumeneală
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să toarne În ele vinul care Îi plăcea cu deosebire ducelui: un vin aspru, tare, ușor amărui, o licoare minunată pe care numai viile lui Hildebrand de pe malul Rinului Îl produceau. Mai târziu, după ce bărbații Își potoleau setea și-și scuturau praful de pe veșminte, doamna casei, Împreună cu Însoțitoarele ei, apărea din nou În sala mare. Acolo, Rishawa ședea de-a dreapta lui Bertold pe estradă, și ducele Îi oferea curtenitor un strop de vin și o bucățică de friptură de potârniche. Toate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fost o gazdă minunată, ca totdeauna, și mi-ai oferit o cină așa cum numai tu știi. Deci nu-ți pot refuza rugămintea. Orânduiește mâine suita noastră cum crezi de cuviință. Ai mână liberă. și poimâine ne așezăm corturile acolo, ne scuturăm de pra ful drumului și-i așteptăm pe „prietenii noștri“. Vai lor dacă nu vin cu intenții cinstite! Rămas singur, Conrad trimise În grabă un curier la ministerialul Hildebrand, cu porunca fermă ca acesta să-și adune de-ndată toți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nici nepotul ducelui de Brabant nu era o partidă rea. Venise chiar și un trimis din Bizanț, pe care tatăl ei Îl primise cu toată bunăvoința. O alianță cu Comnenii nu era de lepădat! Se destăinuise părintelui Bernhard și acesta scutură Îngân durat din cap. Nu vedea nici o ieșire, totuși promise să-i vorbească lui Conrad când se va ivi momentul potrivit. Într-una din vizitele la chilia din munte, povestise totul prietenului ei, sihastrul. Bătrânul o ascultase cu un interes
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
târziu, suspină negustorul și și Întoarse capul ca să poată rezista ispitei. Ține totul cald, prietene Albin. știi bine că nu pierd niciodată ocazia să mă În frupt din minunile pe care le pregătești domnia ta. Dar deocamdată mă grăbesc grozav. Își scutură praful de pe straie și ceru să i se aducă grabnic trăsurica cea ușoară cu care călătorea, Întovărășit de un lacheu de casă mare, un tânăr arătos și Îngrijit, așa cum se vedeau deseori În casele distinse și care nu se clintea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sub adierea molcomă a vântului cald asemenea șoldurilor unei fecioare, ieșite din laboratoarele cele mai specializate ale Creatorului Divin; stolurile de vrăbii gureșe, zburătăcindu-se prin praful fierbinte al drumului, într-o baie rapidă și binefăcătoare, zvâcnind apoi spre înălțimi, scuturându-și cu vioiciune aripile desfăcute într-un gest de igienizare corporală totală. N-a văzut de pe câmpia nesfârșită profilându-se, pe linia orizontului mișcător, cumpăna înțepenită a unei fântâni ca o balerină cu trupu-i miniatural executând într-o poziție statică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cosmic, Rebreanu l-a cercetat și a ajuns la concluzia că a fost vorba de o cometă pe care el a numit-o Cometa Bianca. Inspirat de legendă, am scris un ciclu de trei poezii, intitulat chiar astfel: Bianca își scutură stelele, pe care l-am trimis la revista Luceafărul, în care au și apărut. Redactor șef era, pe atunci, poetul Niculae Stoian. A.B.Să revenim la visul ce anunță nașterea poetului Mărășanu! Crezi că e productiv să ne lansăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]