10,656 matches
-
apare frecvent în poemele lui Browning, prin retipărirea uneia dintre versiunile care au cîștigat concursul. Această variantă poate ilustra unul din lucrurile pe care am încercat să le subliniez: cu toții spunem minciuni. Abia se topiseră ecourile-n depărtare Cînd de pe stînci toți privitorii au plecat Și-o formă a apărut din turnu-ntunecat O umbră singuratică în înserare. Privind în urmă am văzut că pe cărare Ziduri de piatră drumul l-au blocat. Străinul nu avea nici un blazon pe scut, Dar, ridicîndu-și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pămîntul, este avansată la rangul de zefir de tîlcuri. flori de liliac presărate În album - adolescență copilărie: snoave și clătite cu gust de cireașă În curtea casei tufa de liliac mov copilăria flori cineticepetale de liliac: bătând din aripi pe stînci: pescăruși: nod Între cer și pămîntzefir de tîlcuri Continuitatea poate fi și una În care se adaugă completări și detalii la cele spuse Întîi, făcînd astfel ca posibilele sugestii și aluzii să fie anulate. tot ce-ți poți doridimineața de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
șoarecele care-i găurește pereții e mai puternic, șoarecele că pisica, pisica - bîta care o ucide, bîta - focul care o arde, focul - apa care-l stinge, apa - vaca care o bea, vaca - cuțitul de piatră cu care e sacrificată. Piatra, stînca este decretată astfel cea mai puternică meritînd să fie venerată și temută. Povestea pe care mi-o aminteam eu era Însă circulară. Un biet tăietor de piatră asistă la trecerea unui mare demnitar Însoțit de un Întreg alai și un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În această postură abia sesizează că sînt lucruri mai puternice decît puterea supremă asupra oamenilor, aceea pe care o vizase și o și obținuse. Și, În gînd sau poate interogînd stihiile, parcurge același drum ca furnica. Numai că, ultima Întrebată, stînca, Îi spune că mai puternic decît ea este tăietorul de piatră care reușește să o spargă. Revenind la poem, șevaletul uitat poate fi echivalat cu abandonarea pasiunii, a sursei entuziasmului care ne Împrospăta ființa. Se pare că Înnorarea vieții e
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
transi-ul medieval la eroul îngenuncheat alături de un sfânt, apoi la cavalerul Renașterii, ridicat cu aroganță pe mormântul său de marmură. Dar, fie că mormântul are formă de cameră, de puț, de cupolă, de tumulus, că e înălțat sau săpat în stâncă, există întotdeauna un monument. Adică, traducere literală, avertismentul unui "amintește-ți". Horus, Gorgona, Dionysos sau Christos, oricare ar fi natura mitului major, acesta produce o figură. Dincolo cere mijlocirea unui dincoace. Fără un fond invizibil nu există formă vizibilă. Fără
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vidului - spunea că Pământul era unic. Se afla chiar în centrul universului. Poziția sa privilegiată, în centrul universului, îl transforma în singura lume capabilă să conțină viață, deoarece Aristotel credea că toate obiectele își căutau locul potrivit. Obiectele grele, ca stâncile sau oamenii, aparțineau Pământului; obiectele ușoare, precum aerul, aparțineau cerului. Iar asta nu implica numai faptul că planetele - din ceruri - erau făcute din materie ușoară, eterică, ci și că toți oamenii aflați în ceruri ar fi trebuit în mod firesc
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cât mai multe ori; numărul se va îndrepta rapid către infinit sau către zero, cu excepția cazului în care începeți experimentul cu 1 sau -1. Pentru ele, nu există scăpare.) Zeroul cel egal cu infinitul Teoria mea este solidă precum o stâncă; fiecare săgeată îndreptată către ea va reveni imediat la arcașul care o eliberează. De unde știu? Am studiat problema... I-am urmărit rădăcinile, ca să zic așa, până am descoperit cel dintâi motiv sigur al existenței tuturor lucrurilor create. GEORG CANTOR Infinitul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și caută să-mi ia viața!» / Dom nul i-a zis: «Ieși, și stai pe munte înaintea Domnului!» Și iată că Domnula trecut pe lângă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela [s.n.]. Și după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ [s.n.]. / Și după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela [s.n.
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
stabilim ce va conține bagajul. Ne luăm strictul necesar. Vom verifica dacă am luat tot ce ne trebuie. În timpul excursiei va trebui: să avem grijă să nu lăsăm gunoaie în pădure, pe plajă, în parcuri; să nu scriem numele pe stânci sau pe scoarțele copacilor; să nu facem focul în pădure; când vizităm un muzeu, o casă memorială sau un alt obiectiv similar, să nu atingem exponatele, să nu vorbim tare. Dacă avem întrebări, i le adresăm politicos ghidului. În hotel
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
și formă deplină tuturor ce sunt, în clipa lor și în veșnicia lor. Soarele arde, pământul este rodnic și mănos, marea geme de pești, plantele sunt pline de sevă și animalele vânjoase, râurile curg reci și înspumate izbindu-se de stânci, focul este năprasnic, iar ce piere renaște și se primenește mereu. Până și în perindarea zilelor și a nopților, a luminilor și umbrelor se simte respirația puterii care stăpânește lumea, fiind lumea. Iar ce iese din mâinile oamenilor - case, corăbii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
55 adus dinspre apus peste întinderea mării, departe întâi, apoi mereu mai aproape; sau valurile nenumărate ale mării; izbite de vifor și care vin, tot vin dese, înspumate și cotropitoare, să se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în lanul de grâu pe care-l lovesc zădarnic cu bâtele niște copii; iar cei doi Aias se împotrivesc dârz iureșului troian și chiar, cât pot, îl înfruntă, înaintând încet
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și Hecabe, Andromaca și Elena, Ahile și, știindu-și fiul osândit, Tetis, nemuritoarea 68 care-a învățat ce e durerea omenească. Din toată poezia lumii, cea mai bogată în lacrimi este poezia Iliadei: ape care curg, negre, pe pieptul unei stânci. Lacrimi vărsate de durerea morților iubiți. Iar dinspre pământul acela însângerat și de pe înălțimile Ilionului se înalță spre cer, cu tânguirile, o atât de mare suferință omenească, încât în adâncul cerului senin și incandescent al Iliadei se vede întunericul. Hades
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
său, îl mustră cu oarecare vehemență, îi spune că îi lipsește mila, că nu e fiul lui Peleu și al Tetidei (amândoi ființe pline de îndurare, cum am arătat), ci că s-a născut din „marea cea verde și din stânci prăpăstioase“, 85 atât este de crâncen și de crud, și se roagă zeilor să nu fie cuprins niciodată de o mânie atât de necruțătoare ca aceea a prietenului său. Se simte aici, la acest aspru războinic, amintirea unei vechi suferințe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ai lui Ahile. Și acum, înainte de a arăta mai îndeaproape natura relației lui cu Ahile, trebuie pomenite și cele câteva comparații legate de Patrocles. Când luptă cu Sarpedon, cei doi par vulturi care se bat, țipând amarnic, în vârful unei stânci. Iar când luptă cu Hector, vedem întâi cum se înfruntă sălbatic, tot undeva sus, în piscul unui munte, doi lei flămânzi bătându-se pentru un leș de căprioară, și apoi un leu și un mistreț care se bat pentru apa
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
apa unui izvor, iar mistrețul (Patrocles) e răpus și moare, răsuflând din greu. Însă, cât mai trăia, Patrocles era atât de îndurerat de soarta aheilor, încât lacrimile lui curgeau așa cum curg, întunecate, apele unui izvor pe piatra neagră a unei stânci înalte și abrupte. Poate e o simplă întâmplare, dar în toate aceste comparații apare imaginea unor mari înălțimi. Și acum trebuie să arăt ce îi lega pe aceștia doi, pe Ahile și pe Patrocles. Patrocles sosește la curtea lui Peleu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bucurie văzându-i pe ahei măcelăriți și puși pe fugă.“ Patrocles îi spune, cum am arătat în altă parte, că e un om fără milă, că nu este fiul bunilor părinți, că s-a născut din crâncene valuri și din stânci tot atât de dure ca inima lui. Pasiunile acestui om sunt tot atât de nemăsurate cât și puterea lui. Dacă poezia homerică nu ar vorbi și despre celălalt Ahile, nici nu l-am putea judeca după măsura omenească. Așa, este singular în amândouă privințele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este Ahile, peste tot ce a fost și nu va mai fi sau nu a fost să fie sau mai bine să nu fi fost, trece mai departe, așa cum cresc la loc pădurile arse și, când puhoaiele smulg și târăsc stânci către mare, alte stânci rămân. Vorbele lui, de fiecare dată, sunt: „Dar să lăsăm ce-a fost, oricât de mare ne-ar fi durerea.“ Nu ne putem păstra veșnic mânia. „Inimii să-i punem frâu, căci altfel nu se poate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ce a fost și nu va mai fi sau nu a fost să fie sau mai bine să nu fi fost, trece mai departe, așa cum cresc la loc pădurile arse și, când puhoaiele smulg și târăsc stânci către mare, alte stânci rămân. Vorbele lui, de fiecare dată, sunt: „Dar să lăsăm ce-a fost, oricât de mare ne-ar fi durerea.“ Nu ne putem păstra veșnic mânia. „Inimii să-i punem frâu, căci altfel nu se poate.“ „Vine și vremea să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe de altă parte, astrele se află în eternă mișcare, în timp ce insulele sunt, ca plantele, etern statornice, prinse în rădăcinile lor din adânc, pe care nici nu le știu. Ca bucată de pământ, o insulă poate să fie orice, de la stâncă stearpă până la un Eden, trecând prin toate felurile de înzestrare cu viață, după cum sunt aici, dincolo sau în orice altă parte. Și pot fi locuite, de mai mulți ori mai puțini, pot fi doar vizitate și pot fi părăsite și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sluji drept port, are și plaje cu nisipuri aurii. În interior sunt cam de toate, poate unele înălțimi, poate chiar râuri, de vreme ce se vorbește despre izvoare și despre lunci, oricum bălți și mlaștini alături de petice sterpe de pământ și de stânci, fie ele pe marginea mării sau undeva printre desișuri. Și este, poate tocmai în miezul insulei, o peșteră îndeajuns de încăpătoare ca să sălășluiască în ea, ani după ani, Prospero și Miranda. Iar din text se desfășoară întinderile și reliefurile vag
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și formă deplină tuturor ce sunt, în clipa lor și în veșnicia lor. Soarele arde, pământul este rodnic și mănos, marea geme de pești, plantele sunt pline de sevă și animalele vânjoase, râurile curg reci și înspumate izbindu-se de stânci, focul este năprasnic, iar ce piere renaște și se primenește mereu. Până și în perindarea zilelor și a nopților, a luminilor și umbrelor se simte respirația puterii care stăpânește lumea, fiind lumea. Iar ce iese din mâinile oamenilor - case, corăbii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
furtunos adus dinspre apus peste întinderea mării, departe întâi, apoi mereu mai aproape; sau valurile nenumărate ale mării; izbite de vifor și care vin, tot vin dese, înspumate și cotropitoare, să se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]