6,816 matches
-
Lui într-o viață în care e Întâiul dintre oameni, la o viață mai presus de firea noastră omenească. (n. s. 206, p. 153) 47 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Îl admirăm pe Fiul lui Dumnezeu pentru că renunță pentru o vreme la strălucirea Lui supremă, luând chip de rob pentru a umple acest chip al nostru de strălucirea Lui dumnezeiască ... Dumnezeul credinței creștine este într-adevăr Dumnezeul supremei iubiri. El dă un sens pozitiv culminant existenței. Sensul acesta e formulat în trei învățături
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de firea noastră omenească. (n. s. 206, p. 153) 47 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Îl admirăm pe Fiul lui Dumnezeu pentru că renunță pentru o vreme la strălucirea Lui supremă, luând chip de rob pentru a umple acest chip al nostru de strălucirea Lui dumnezeiască ... Dumnezeul credinței creștine este într-adevăr Dumnezeul supremei iubiri. El dă un sens pozitiv culminant existenței. Sensul acesta e formulat în trei învățături: a) un Dumnezeu al Treimii; b) Un Dumnezeu Creator al lumii; c) Fiul lui Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în mod neschimbat, câte le avem și noi, precum și cele ale ființei dumnezeiești fără de început”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a II-a, Scrieri, 13, în PSB, vol. 81, p. 282) „Cel ce este atât de mare, Cel ce este strălucirea slovei, Cel ce este chipul ipostasului Lui, Cel ce a făcut veacurile, Cel ce șade de-a dreapta Tatălui, Acela a voit și S-a silit, de a fi fratele nostru în toate și de aceea a lăsat pe îngeri și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
are nevoie de predicator, ci se arată într-o clipită de ochi și celor ce stau în case și celor din cămări, pe fața întregului pământ. Așa va fi și Venirea lui Hristos: se va arăta dintr-o dată pretutindeni prin strălucirea slavei Sale. Vorbește apoi și de un alt semn: Unde va fi stârvul, acolo și vulturii. Prin aceste cuvinte arată mulțimea îngerilor, a mucenicilor, a tuturor sfinților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXVI, III, în PSB, vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
adică prin puterea Duhului, care le va fi atunci îmbrăcăminte, mâncare, băutură, bucurie, veselie, pace, veșmânt și viață veșnică. Că Duhul Cel dumnezeiesc, pe care de acum s-au învrednicit a-L primi întru ei, va fi atunci frumusețea și strălucirea (lor) cerească”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilie V, 9, în PSB, vol. 34, p. 119) „Într-adevăr, Dumnezeu este drept și drepte sunt judecățile Sale (Ps., 118, 137) și la El nu este părtinire (Rom. 2
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
față de alții, de a le face rău lor și de a ne înrăi pe noi înșine. (n. s. 79, p. 43) 81 la întemeierea veacului va privi toate ale fiecăruia, până la gândul simplu, când pe unii îi va primi pentru strălucirea faptelor în lumina negrăită a Sfintei și strălucitoarei Treimi, Care va străluci mai limpede celor ce O pot privi și primi, pentru curăția sufletului”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 24, în PSB, vol. 81, p. 164) „Atunci nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
străluci ca soarele (Mt. 13, 43), dar, mai bine spus, mai mult decât soarele. A spus atâta, nu pentru că atâta va fi lumina lor, ci pentru că nu cunoaștem o lumină mai strălucitoare decât a acestui astru; a vrut să înfățișeze strălucirea viitoare a sfinților cu ajutorul unei străluciri cunoscute nouă. Pentru că și pe munte, când evanghelistul a spus că a strălucit ca soarele, pentru aceeași pricină a grăit așa. Că lumina de pe Tabor era mai mare decât lumina soarelui, au arătat-o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dar, mai bine spus, mai mult decât soarele. A spus atâta, nu pentru că atâta va fi lumina lor, ci pentru că nu cunoaștem o lumină mai strălucitoare decât a acestui astru; a vrut să înfățișeze strălucirea viitoare a sfinților cu ajutorul unei străluciri cunoscute nouă. Pentru că și pe munte, când evanghelistul a spus că a strălucit ca soarele, pentru aceeași pricină a grăit așa. Că lumina de pe Tabor era mai mare decât lumina soarelui, au arătat-o ucenicii care au căzut cu fețele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
acum, la Duhul cel dumnezeiesc, care locuiește în ei”. (Sf. Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre răbdare și discernământ, 10, în PSB, vol. 34, p. 307) „Dar în orice măsuri s-ar afla, viața sfinților se va afla întru strălucire și se va veseli și se va îngrășa de bunătățile de la Dumnezeu ...74”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptesprezecea, în PSB, vol. 38, p. 590) 74 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Varietatea în fericire și în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și se va veseli și se va îngrășa de bunătățile de la Dumnezeu ...74”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptesprezecea, în PSB, vol. 38, p. 590) 74 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Varietatea în fericire și în strălucire va fi potrivită cu numărul celor ce vor ajunge la viața viitoare întru fericire, lângă Hristos, a Cărui lumină iubitoare îi va umplea pe măsura apropierii duhovnicești de El, sporită în viața pământească. Dar cei mai fericiți în iubirea gustată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
orașelor și satelor, ci din îngeri, prooroci, mucenici, apostoli, drepți, toți cei care s-au făcut plăcuți lui Dumnezeu. Iar între ei se va afla Acela, Împăratul tuturor. Îl vor vedea și se vor lumina și se vor înfrumuseța de strălucirea Lui. Sărbătorile pământului uneori nu durează nici măcar o zi. La amiază se destramă. Însă, sărbătoarea aceea va fi diferită. Nu se va sfârși niciodată. Iar bunătățile ei nu vor seca, nu se vor învechi, nu se vor ofili, ci se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
se desființa, ci se desăvârșește ca iubire prin care Unul cere și Altuia să fie martor al iubirii Sale față de celălalt și să Se bucure de iubirea Sa față de Acela. (n. s. 54, p. 47-48) 82 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Expresia strălucirea Duhului din Fiul a folosit-o în sec. XII patriarhul Grigorie Cipriotul. Duhul strălucește din Fiul, dar nu purcede din El, pentru că nu trece dincolo de Fiul în provenirea Sa din Tatăl. Ci El Își primește existența din Tatăl ca iradiere
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dar nu purcede din El, pentru că nu trece dincolo de Fiul în provenirea Sa din Tatăl. Ci El Își primește existența din Tatăl ca iradiere a iubirii Tatălui spre Fiul. Când apar făpturile și Fiul Se face om, această odihnă și strălucire devine proprie și umanității Lui și celor ce se unesc cu El. (n. s. 55, p. 48) 83 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Repetăm: Fiul Îl trimite pe Duhul ca Fiu, nu ca Tată, adică imprimând în ei simțirea de fii, ca
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cred ca și grecii. Numai neobișnuința cu limbajul mai expresiv al grecilor îi face să pară că confundă provenirea Duhului din Fiul cu provenirea din Tatăl (vezi despre această chestiune: Jean 93 „Tatăl naște pe Fiul, Care este Chipul Său, Strălucirea Ființei Sale, Preaiubitul veșnic din inima Sa. Căci Dumnezeu îl iubește în mod infinit pe acest alt El însuși, pe acest fiu pe care-l naște mai înainte de luceafăr, în mod veșnic. Această iubire infinită este substanțială, existând ca Persoană
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Duhului, nici nu vei adora cu adevărat; iar dacă te miști înlăuntrul Lui, cu nici un fel nu-L vei separa de Dumnezeu. Pentru că este imposibil să vadă cineva chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, fără iluminarea Duhului. Prin iluminarea Duhului vedem strălucirea slavei lui Dumnezeu, adică pe Fiul, iar de Fiul ne ridicăm cu mintea la Tatăl, a Cărui imagine și pecete este Fiul”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 26, în PSB, vol. 12, p. 78) „Slăvire veșnică și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Stăpânul, ci mare și cumplit; totuși lacrimile au șters păcatul”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăință, omilia a treia, p. 59) 110 „Ai îmbrăcat pe Hristos prin Botezul mântuitor, ai lepădat întinăciunea prin baia dumnezeiască, ți-ai câștigat strălucirea harului duhovnicesc și noblețea de făptură”. (Teolipt, Mitropolitul Filadelfiei, Cuvânt despre ostenelile vieții călugărești, în Filocalia..., vol. VII, p. 46) „... s-a scris în Gherontic (Pateric): Ioan de Bostra, bărbat sfânt și având putere asupra duhurilor necurate, a întrebat pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeu se vor îmbrăca cu o slavă atât de mare, că ochii aceștia de carne nu pot căuta la ea. Dumnezeu a avut grijă să ne dea și în Vechiul Testament și în Noul Testament unele semne slabe, unele urme slabe ale strălucirii trupurilor drepților. Astfel, în Vechiul Testament, fața lui Moise, la coborârea de pe muntele Sinai, strălucea de o slavă atât de mare, încât ochii israelitenilor nu-l puteau privi (Ieș. 34, 29-30); iar în Noul Testament, fața lui Hristos strălucea pe Muntele Taborului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de acoperiș, nici de vreo îmbrăcăminte, în locul tuturor acestora îi e de ajuns trupului nestricăciunea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre învierea morților, VI, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 129) ,, Dacă strălucirea trupului celui înviat aș asemăna-o cu razele soarelui, cu lumina fulgerului, totuși aș zice prea puțin”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Duminica Lăsatului sec de carne, în vol. Omilii la Postul Mare..., p. 25) „... și viața veacului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sine, fiind inspirată de autoritatea Adevărului însuși (mireasa, deși unită cu Mirele, nu îi preia autoritatea). Or, așa cum a ajuns să declare astăzi Biserica Catolică și cum știm de la Platon încoace, Adevărul nu are nevoie de forță ca să se afirme : strălucirea lui este de ajuns pentru a-l impune conștiințelor care se deschid spre el. Autoritatea spirituală a unei instituții este asigurată de bunul ei raport cu autoritatea și cu libertatea lui Dumnezeu, iar ca un derivat, de un bun raport
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care susține în ființă toate lucrurile, Dumnezeu atotțiitor. El strînge apele în mîna Sa, cuprinde în Sine toate creaturile înzestrate cu inteligență pentru ca toate lucrurile să stea în ființă, îmbrățișate în puterea lui atotcuprinzătore Ca omnitenens, divinul nu mai are strălucirea comună, imediat recognoscibilă a puterii, fastul ei afirmativ. Are o prezență radicală, aproape insesizabilă în evidența ei, asemenea luminii care nu poate fi văzută decît prin lucrurile pe care le luminează. Dacă laicitatea a desprins divinul de analogia cu sfera
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care o limitează și i se impun din afară e semnificată, între altele, prin tema schimbării veșmintelor. în condiția lui aurorală, se spune, omul are veșminte de lumină. Ele constituie manifestarea interiorului uman, radiația sufletului uman ceresc strîns articulat cu strălucirea divină. în acest caz, veșmîntul nu acoperă și nu limitează, ci face vizibilă și operantă ad extra subiectivitatea. Ieșirea din paradis echivalează cu trecerea în regimul obiectivării, instituie un raport prin exterioritate cu realul, iar în această condiție omul capătă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
începuturi în începuturi, prin începuturi fără sfîrșit. Diadoh al Foticeei imaginează, de pildă, creșterea în mod analog realizării unei opere de artă : reflexul chipului divin din om e curățat și actualizat în atelierul Duhului Sfînt, care înalță chipul sufletului din strălucire în strălucire [subl. n.], dăruindu-i pecetea asemănării. Cusanus a tematizat matematic această creștere potrivit tinderii intelectului spre Limita infinită care, din străfundul omului, îl atrage pe acesta către zenitul suprem. Deificarea omului (theosis), ca și pecetea (kharaktŒr) asemănării, la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
începuturi, prin începuturi fără sfîrșit. Diadoh al Foticeei imaginează, de pildă, creșterea în mod analog realizării unei opere de artă : reflexul chipului divin din om e curățat și actualizat în atelierul Duhului Sfînt, care înalță chipul sufletului din strălucire în strălucire [subl. n.], dăruindu-i pecetea asemănării. Cusanus a tematizat matematic această creștere potrivit tinderii intelectului spre Limita infinită care, din străfundul omului, îl atrage pe acesta către zenitul suprem. Deificarea omului (theosis), ca și pecetea (kharaktŒr) asemănării, la care, printre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
integral, structura posibilităților divine de manifestare. Cînd divinul se manifestă, auroral, sie însuși, se spune că el își dă chip de om, instaurînd astfel arhetipul umanului. Pentru tradițiile abrahamice, omul este creat după chipul de om al lui Dumnezeu. Christos strălucire, autorevelare a Tatălui poartă totodată numele de Fiul Omului: nu doar fiindcă asumă condiția noastră, ci, dacă riscăm sensul tare al expresiei, tocmai fiindcă radiază în lume chipul lui Dumnezeu. în termenii musulmanului Ibn Arabî, metafizician vizionar din secolele XII-XIII
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
trup duhovnicesc (radiație a duhului), așa încît este și pămîntesc, și ceresc. Dar Platon nu ajunge și el, în Phaidon, la o răsturnare de perspectivă, nu vorbește și el despre un pămînt pur, văzut de sus, ale cărui materii au strălucirea nestematelor, căci acesta ține la lumină ceea ce pămîntul nostru ascunde în măruntaiele lui? Simțurile fericiților care locuiesc acolo prefigurează simțurile spirituale ale lui Origen : sînt mai ascuțite, mai treze, percep lucrurile așa cum sînt ele cu adevărat. Desigur, cei ce au
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]