8,805 matches
-
să-mi fac testamentul. Dar dacă hotărâm să uităm... — Exact, o Întrerupse Harry. Dacă hotărâm să uităm, rezultatul va fi același. — Cunoașterea va dispărea pentru totdeauna, spuse Norman liniștit. Se surprinse ezitând. Acum că ajunseseră la acest punct, simțea o stranie reținere În a continua. Își plimbă vârfurile degetelor peste masa zgâriată, atingându-i suprafața, ca și cum ar fi putut găsi astfel vreun răspuns. „Într-un fel, Își zise, suntem alcătuiți numai din amintiri. Personalitatea ne e determinată de amintiri, viața se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
bine așa. Și tînăr și bătrîn, trăiesc deodată același timp. Sînt spart în vîrste distincte, V., același, purtînd un niciodată văzut chip, sau, ca Dumnezeu, miriade de nume. Cumva, percep gîndurile tînguitoare sau perverse ale celorlalți pacienți dar și sunete stranii și emisiuni TV de aiurea. „-Cum vrei să fii?“-tînăr fiind, mă întreabă tînărul meu prieten, Doctorul. „-Ca-n Unamuno: ești cel ce ești palpabil, cel care te visezi sau cel pe care îl percep? În lumea drepților vei fi cum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
oprit să se odihnească pe umărul meu. Alt umăr? N-aș putea să spun. Picioarele-mi sînt scăldate de valurile calde așa cum mă sprijin de stînca apărută deodată din adîncuri. Și greutatea sticlei, ca orice spațiu care îngrădește, deschide orizonturi stranii a căror limite nu se întrevăd. Aerul e mineral și mă îmbibă de transparență. Mi-a curs sînge, azi, pe la colțul gurii, o fină șuviță pe lîngă sonda de respirație iar doctorul și toți ceilalți au înnebunit. Voisem să le
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-și copiii între el și cea de spaimă. Cu timpul, ei nu i-au mai aparținut, au plecat spre alții și asta l-a durut. Apoi, ei au început, la rîndu-le, să moară lăsîndu-l înfrigurat ca înainte. Și-n vidul straniu care l-a înconjurate, pînă la urmă, el a chemat moartea înapoi, și-a apropiat-o și a strîns-o crîncen la piept. Un posibil V., mă văd ieșind din spital. Obosit, mă întorc acasă, închid ochii și tac. Căci privirile
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-te de scris!“. Și V. tînăr, ca să o fac, mă plimb pe mal. Iată, silueta mea oglindită de fluviul limpede a cărui proprie imagine, purtîndu-mă înăuntru, e răsfrîntă cumva, de apele altei lumi, reflectată și ea de transparența unui timp straniu carele le unește pe toate, așa deformate, subtile. Îmi apropii pe colegii din spital și încolonați, rătăcim împreună căutînd un soare de noapte. Cît de invers față de lucruri trebuie să fi fost acel Pericle Carpatino căruia Păstorel îi amintește sinuciderea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe cale de a dispărea odată cu eul, acesta explodează în mii de fărîme care se iubesc și se contrazic una pe cealaltă. Cînd tînăr, cînd matur, gîndind la trupul meu sau explorînd abisurile vitraliului, mă transform continuu. Doar vocea asta rămîne stranie, impersonală ca mesagerul cuiva. V. mergi în întuneric. Pietrele caldarîmului strălucesc în jur un întuneric greu. Căldura străzii pe care colinzi se desprinde încet din beznă abia ghicind licărul șopotitor al fîntînilor. V. tînăr oscilează între Robinson și homo viator
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
exilat în gînd dar aici, în clipa asta proiectată de-a lungul întregului drum pînă la boală, am realizat că ideea e inutilă în fața morții. Nu alungă frica. Cu toate că și moartea e la-nceput doar gînd. Dar e atît de straniu încît nici un altul nu-l poate stăvili. „-Sînt de acord cu exilul tău”-îi spune lui V. tînăr Doctorul. „-Cu condiția ca acesta să fie doar un interimat. Condiția lui Robinson n-are sens fără salvarea sa. Dacă lumea nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă înmormîntez în ele, în nașterea suferinței. O apăsare. O cumplită oboseală lucidă de parcă toată vina universului se varsă asupra pieptului meu și bolește acolo. Promite, mă înflăcărează și apoi dispare instantaneu, fără a fi atins esențialul. Mă părăseșteîntr-un pustiu straniu în care spațiul este inutil, lipsit de vibrație ca un decor de studio. Păsările marine se agită în jurul meu. Dincolo de ele se ghicesc încă puncte înstelate. Privind cerul descopăr că fiecare strălucire a sa e o rană care curge în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
are căldură să mă ncălzească. Căci toate în jur sînt false. Obiectele își pierd sensul. Hainelor, deși le recunosc ca veșminte, nu le mai știu rostul și întrebuințarea. N-aș ști, în clipa asta, cum să le îmbrac. Frigul e straniu ca și zgomotul mării și al păsărilor albe de deasupra. Sînt lucruri sterpe din care semnificația a dispărut. S-a descărcat undeva, înainte de a ajunge la mine. Tot peisajul e fals și bănuiesc că un demon l-a schimbat. Dar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Doctorul se apropie de fereastra deschisă. „-Ce pasăre o fi aceea?”-întreabă el. V. din spital observ că înaripatele vitraliului meu au dispărut lăsînd cerul mării pustiu. Pătrund pentru o clipă în visul tînărului V. și descopăr și acolo o stranie pasăre neagră planînd în juru-i. Surprind pentru cîteva clipe privirea acesteia și tresar speriat. E un vultur cu ochii ficși și pupilele liniare ca la reptile. Nu țipă, își înclină capul ritmic în zbor pentru a privi mai bine. Îi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
semnificație: „-Suferi pentru că ești o aberație”-spune vocea. „-La ce e bună inteligența dacă nu poate ocupa tot?” Cugetă îndelung asupra celor spuse și simte încet, încet cum o vulcanică putere urcă în el. Adoarme aproape fericit și visează ceva straniu care-l umple de groază. A doua zi se repede și scrie despre Personajul V. care, rănit de lume trăiește o viață obscură, absolut normală, ascunzîndu-și cu grijă dușmăniile; alungîndu-le. Și Personajul V. trăiește singur îngropînd în el toate replicile
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-exclamă Doctorul și replica asta îl întristează pe V. Acolo era doar un artificiu căci unor cititori le place mult sîngele. Personajul V., epuizat de groaza buletinelor de știri, se supune unei ședințe de exorcism. Dar acolo se petrece ceva straniu care transformă materia însăși. Preoților li se revelează că Justițiarul este viața gemă, că singurul mod de a scăpa de vicisitudinile lui e de a ucide pe V. Personajul care imploră milă în timp ce piatra se topește în jurul lui și preoții
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe alții și încă ce adîncă disperare. Că oricît sar ruga, pentru sine însuși nu se mai poate face nimic. Nădejdea i-a rămas numai în rugăciune. Dar nu lasă să se vadă, totuși, nimic din toate astea. Cumva, mai straniu și mai deformat, același lucru se petrece și cu mine. Știu de ce s-a supărat. I s-a părut că-l asemăn scîrboșilor care-și consumă violența în crize intime și sînt înclinați, altminteri, spre sensibilități dulcege și utopii mîntuitoare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
topor turnat din fierul crud al unui meteorit. Trebuie să am buzele libere pentru ca vorbele-mi limpezi să mă apere prin adevăr. Pasărea șarpe, pasărea violet devin acum eu însumi, gata să-mi iau zborul către porțile lui Shu. Nori stranii, pîlcuri de gaze mirosind a usturoi. Aripi și vînt. Zbor și dinafară îmi urmăresc, totuși, plutirea devenind zeul pasăre Maat. Cel mai atroce judecător îmi ești tu insuți. Cum mi-am uitat corpul și de unde două inimi gata să fie
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și-am încercat pe ei descîntece și puteri hipnotice. I-am adormit și, crezînd că-i vindec, mi i-am pus la picioare. Ah, gînduri blestemate, jocuri de noroc în care mi-am jucat ființa!”-strig și vocea mea răsună straniu în camera pustie. Îmi încleștez pumnii și mă lovesc cu putere pedepsind trupul vinovat, dorind să-l eliberez de condamnarea din interior. În minte mi se perindă lungul șir al celor pe care i-am năpăstuit. „-M-a pedepsit iubirea” -îmi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
reproșeze tînărului V. că nu poate fără acesta. Căci grija față de trup e doar, propria sa meserie. Se înserează în camera distrusă a celor doi. S-a umplut de fum și becul din tavan împrăștie o lumină neagră în care, straniu, încă se mai distinge totul. „-Nu! Nu greși iar!”-îi strig tînărului. „-Nu e de vină trupul!” Nu mă aude căci, deși sîntem una și aceeași ființă, unindu-ne, căile de comunicare dintre noi s-au închis. „-Trupul?”-îmi răspunde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
schimbă încet în amărăciune. Îmi dau seama că oricît de adînci mi-ar fi rănile, am fost clădit astfel încît ele să se închidă. Sîngerările mele se opresc. Povara de neînlăturat, stînca ce mă strivește, nu dispare ci, se preschimbă straniu într-o imensă cruce. E grosolan cioplită, murdară de pămînt și sînge închegat dar e a mea. De ea îmi lipesc spatele și-i simt răceala aspră. Numai cu ea în suflet trebuie, iarăși, s-o pornesc la drum. Și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nebună a unui timp neliniștit unde iubirile se devoră-n noapte... LUMINA GEAMĂTULUI În brațele timpului sunt ruina unei iubiri pierdute, ce-n fiece zi mă transformă în oarba-mi singurătate care-mi stoarce adevărul dezvinovățirii mele... Toate-mi par stranii, și moartea și viața - și jocul ambiguu dintre dorință și agonie... În spatele unei măști mi-am transformat toate investigațiile despre iubire... Atâta frumusețe încât mă înspăimântaseră acele suflete însigurate pe platforma victimelor dezmințite... Din calea neputinței mele de a găsi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
realism magic. Iar ultimele șase luni mi le petrecusem lucrând cu oameni care abia reușeau să citească revista Stage (cu trudă și silabisind în gând fiecare cuvânt în parte). Am realizat dintr-odată, cu durere, cât de mult îmi lipseau straniile și micile conversații inteligente. Pentru că în cadrul oricărei conversații despre romanul american modern eram capabilă să ridic standardele. Acceptam un Hunter S. Thompson propus de partener și ridicam miza cu un Jay McInerney. Dintr-odată, oamenii de la masa aia n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
experiență umilitoare și plină de învățăminte dacă n-aș fi fost așa de amărâtă, de furioasă și dacă nu m-aș fi simțit așa de trădată. Ce eram eu? Vreo călugăriță tibetană? Sau nenorocita aia de Maica Tereza? Dar, cumva straniu, prin ceața sentimentelor că numai eu am dreptate și că merit să-mi plâng de milă, am realizat că în urma acestei experiențe aș putea deveni o ființă mai bună, că o să fiu mai puternică, mai înțeleaptă și mai plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rândul. Tata și-a ieșit nițel din țâțâni, la fel a făcut și un alt șofer, dar haideți să nu mai insistăm pe subiectul ăsta. După ce am ieșit pe șosea, o vreme am mers în tăcere. Era o situație foarte stranie. Mama stătea în spate cu mine și ținea în brațe copilul, pe care îl legăna ușor. Mi-am dorit să fi fost și eu tot un copil pe care să-l țină mama în brațe. Să mă facă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am mers la culcare. Mi s-a părut foarte ciudat să mă culc în patul în care dormisem în anii adolescenței. Crezusem că depășisem perioada asta definitiv. Déjà vu. Dar aș fi putut trăi și fără așa ceva. Și era cam straniu ca mama să mă sărute de noapte bună în timp ce eu aveam propriul meu copil în pătuțul așezat lângă mine. Eram mamă, dar nu aveam nevoie de Sigmund Freud ca să-mi spună că încă mă simțeam copil. Kate se holba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai face Anna? În fond, nu sunt decât nenorocita de maică-sa“. Anna avea serviciu cu intermitențe. De obicei la restaurante. Dar niciodată slujbele astea nu păreau să țină mult. Ei, nici restaurantele nu rezistau așa de mult. Din motive stranii. Anna trăia din ajutorul de șomaj. Și, așa cum am mai menționat, a vândut droguri. Dar numai o perioadă scurtă. Și în cel mai drăguț mod posibil. Nu, pe bune. Niciodată n-a stat pe lângă porțile școlilor încercând să vândă heroină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ți-a luat așa de mult timp? vă aud întrebându-mă. Ei, scuze, prieteni, dar m-am luptat cu niște doze majore de Pierdere și Abandon. La început n-a fost decât o înțepătură de umilință. A fost un sentiment straniu și nu foarte profund de umilință, care a apărut în ziua în care m-am întrebat de cât timp știa Judy de James și Denise. Sentimentul ăsta s-a mărit ca un balon până n-am mai simțit aproape nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
săptămână, livrând o istorie vagă despre cum pe drumul către magazin se întâlnise cu niște tipi într-o dubă care se duceau la Stonehenge și cum se gândise c-ar fi drăguț să li se alăture. Sau cum avusese o stranie experiență de decorporalizare și pierduse o săptămână. I-aș fi putut spune că întâmplarea asta nu avea nimic straniu în ea. Că dacă se ducea acasă la prietenul ei, Shane, și fuma o grămadă de droguri, era normal să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]