KorAP: Find »[drukola/base=strigăt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...265 266 267 ...273 >

6,823 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

din nou, negrul scoase un strigăt ascuțit ca un stilet, ce-i făcu să tresară pe mateloții toropiți de somn: Ă Uite-o, uite-o acolo! Uite-o, chiar în fața noastră! E Balena Albă, e Balena Albă! La auzul acestui strigăt, marinarii dădură buzna spre vergi, așa cum albinele se reped spre ramuri, în perioada cînd roiesc. Cu capul descoperit sub soarele fierbinte, Ahab stătea în picioare pe bompres, cu o mînă la spate, gata să-i poruncească prin semne timonierului în timp ce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ai fumat-o! Parcă atinși de o baghetă magică, nava somnoroasă și toți cei ce dormeau la bordul ei, se treziră numaidecît; și peste douăzeci de glasuri din toate părțile vasului, laolaltă cu cele trei voci de pe catarge, scoaseră obișnuitul strigăt, în vreme ce uriașul pește își scuipa cu încetineală și regularitate jetul sărat și strălucitor în văzduh. Ă Desprindeți ambarcațiunile! în vînt! răcni Ahab. Și, supunîndu-se propriului său ordin, orienta echea în vînt, înainte ca timonierul să poată manevra manelele. Strigătele neașteptate

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
obișnuitul strigăt, în vreme ce uriașul pește își scuipa cu încetineală și regularitate jetul sărat și strălucitor în văzduh. Ă Desprindeți ambarcațiunile! în vînt! răcni Ahab. Și, supunîndu-se propriului său ordin, orienta echea în vînt, înainte ca timonierul să poată manevra manelele. Strigătele neașteptate ale echipajului o alarmaseră desigur pe balenă, căci, înainte ca ambarcațiunile să fie lăsate la apă, ea vira cu o mișcare maiestuoasă și înotă spre partea de sub vînt, însă cu un calm atît de egal, tulburînd atît de puțin

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ieșiți din pepeni!... încetișor, băieți... dar țineți-vă după ea, ca moartea și ca diavolii rînjitori... Hai, băieți, să se scoale și morții din morminte!... N-o lăsați, băieți! Ă Uhuhu! chiui omul din Gay Head, azvîrlindu-și spre cer străvechiul strigăt războinic, în timp ce vîslașii din ambarcațiunea pusă la grea încercare erau fără să vrea împinși înainte de formidabila lovitură de babaică a nerăbdătorului indian. Dar la zbieretele lui sălbatice răspunseră altele, aproape la, fel de sălbatice. Ă Iuhu! Iuhu! urlă Daggoo, aplceîndu-se

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nu poate ști nimeni dacă nu-ncearcă personal. Eu, de pildă, nu sînt în stare să chiui și în același timp să muncesc din răsputeri. Așadar, în această stare de încordare, zbierînd într-una, cu spatele la monstru, bietul harponist aude deodată strigătul înnebunitor: „Ridică-te și atinge-o!“ El trebuie atunci să lase din mînă babaica și s-o fixeze, apoi să se întoarcă pe jumătate, să-și ia harponul din cavalet și, cu puterea ce i-a mai rămas, să încerce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ești totuși în stare să rostești nici o silabă! Ă Pînză la orizont! strigă un glas triumfător, din vîrful arborelui mare. Ă Da? Prea bine, asta mă bucură! exclamă Ahab, îndreptîndu-și spinarea, în vreme ce norii de furtună i se risipeau de pe frunte. Strigătul ăsta vesel, auzit într-o asemenea liniște mormîntală, l-ar putea converti pe un om mai bun decît mine... încotro? Ă La trei puncte de la prova tribord, domnule căpitan, vine spre noi purtată de briză. Ă Din ce în ce mai bine, omule! Aș

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Dar cel mai ciudat este faptul că. în numeroase cazuri, cadavrul recuperat nu vădește nici cea mai mică urmă de violență: omul e mort și atît.) întreaga scenă, încununată de căderea lui Macey, fusese observată limpede de pe corabie. Scoțînd un strigăt ascuțit - „Cupa, cupa!“ - Gabriel îi sfătuise pe marinarii îngroziți din ambarcațiune să n-o mai urmărească pe balenă. Această întîmplare teribilă întărise bineînțeles influența „arhanghelului“ asupra oamenilor, căci discipolii săi creduli erau convinși că el o prorocise întocmai, fără a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
rînduri strînse și, în curînd, aproape că-l ajunseră din urmă. Cei trei secunzi, încremeniți în atitudinea mîndră și cavalerească, pe care-o au hatamanii cînd se apropie de pradă, își îndemnau din cînd în cînd vîslașii de la pupa, cu strigătele: „Uite-o cum zboară! Ura, pentru briza stîrnită de babalîci! Jos cu neamțul! Să i-o luăm înainte!“ Dar Derick avea un asemenea avans, încît, în ciuda bravurii lor, tot el ar fi cîștigat întrecerea, dacă - semn al justiției imanente - vîslașul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
război, încărcate cu tunuri, cu provizii și cu echipajul complet la bord. Toate cele trei ambarcațiuni adăstau astfel pe marea ce se legăna lin, iar oamenii priveau în adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
că se scufundă, oamenii o leagă de un fel de geamanduri prinse în parîme extrem de lungi, ca s-o poată găsi cînd se va ridica din nou la suprafață. Curînd după dispariția cadavrului, din vîrfurile catargelor vasului nostru răsună un strigăt ce ne vesti că Jungfrau își lăsa din nou la apă ambarcațiunile, deși singurul jet vizibil era cel al unei „balene înaripate“, o specie de cetaceu cu neputință de capturat din pricina extraordinarei repeziciuni cu care înoată. Totuși, jetul acestor balene

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
iar nările noastre adulmecau cu plăcere mirosul proaspăt al scorțișoarei, nu era semnalat nici măcar un singur jet. Aproape renunțînd la ideea de a întîlni vreun vînat pe acele meleaguri, corabia ajunsese în strîmtoare, cînd de sus se auzi deodată cunoscutul strigăt și, nu peste multă vreme, un spectacol de o neasemuită măreție ni se înfățișă ochilor. în treacăt fie spus, din pricina neobositei rîvne cu care au fost vînați în ultima vreme pe toate cele patru oceane, cașaloții nu mai înoată în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
îmbolnăvească de ciumă, vîrau cîte o cîrpă în găleata cu catran și o duceau mereu la nas. Alții, în sfîrșit, pufăiau de zor din lulelele lor, cu imameaua retezată, încît fumul acestora le umplea mereu nările. Stubb rămase uluit de strigătele și înjurăturile ce se auzeau dinspre ruful căpitanului; privind în direcția aceea, zări fața încinsă a unui om, prin crăpătura ușii, pe care cineva o ținea întredeschisă înapoia lui. Era medicul de bord; după ce protestase în zadar împotriva ordinelor date

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în zadar împotriva ordinelor date de căpitan în acea zi, se dusese, mînios, în „cabinet“ - cum numea el ruful căpitanului - ca să se ferească de ciumă; nu-și putea, însă, stăpîni furia și indignarea, pe care și le exprima prin acele strigăte, amestecate cu rugăminți. Observînd toate aceste lucruri, Stubb se gîndi că ele se potriveau de minune cu planul lui; de aceea, se întoarse la omul din Guernesey și stătu puțin de vorbă cu el. în cursul acestei conversații, secundul străin

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
apucat să-și curețe vasul, transformîndu-l într-un fel de lăptărie imaculată; după ce au dus la bun sfîrșit și această treabă, nu arareori se întîmplă ca bieții oameni, tocmai cînd își încheie la gît hainele curate, să tresară la auzul strigătului: „Uite-i jetul!“ Și atunci se reped ca să se lupte cu o altă balenă și ritualul se repetă. Bine, prieteni, dar asta înseamnă moarte de om! Și totuși, așa e viața. Căci abia am extras noi, muritorii, cu multă trudă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
multă trudă, puținul, dar prețiosul ulei din trupul mătăhălos al acestei lumi, abia ne-am curățat, cu răbdare, de pete și abia ne-am deprins să trăim în tabernacolele curate ale sufletului - abia ne-am purificat astfel, că auzim iarăși strigătul: „Uite-i jetul!“ și, zărindu-i năluca, pornim din nou la faptă, împotriva unei lumi străine și o luăm de la început cu vechea rutină ce ne distruge tinerețea. O, metempsihoză! O, Pitagora! Tu, care, în luminoasa Grecie de acum două mii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
la capete. După aceea, își aduse uneltele și scîndurile și se puse pe lucru. După ce bătu ultimul cui și potrivi bine capacul, își puse sicriul pe umăr și porni cu el spre prova, întrebîndu-i pe ceilalți dacă erau gata. Auzind strigătele indignate, dar și amuzate, scoase de oamenii de pe punte, care nu mai știau cum să se ferească de sicriul acela, Queequeg ceru, spre consternarea tuturor, ca sicriul să-i fie adus numaidecît, iar ei nu putură să-l refuze, căci

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și îndreptîndu-se către zona de vânătoare din preajma Japoniei, bătrînul se simțea nerăbdător să-și atingă țelul. Buzele lui aspre se strîngeau ca o menghină; delta vinelor de pe fruntea lui se umfla, aidoma unor pîraie de munte; pînă și-n somn, strigătele lui făceau să se cutremure bolțile corabiei: Ă Toată lumea la pupa! Balena Albă scuipă sînge! Capitolul CXI FIERARUL Profitînd de vremea plăcută și răcoroasă, de vară, care domnea acum pe aceste latitudini și pregătindu-se pentru activitatea deosebit de intensă ce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cele din urmă, vasul se apropie de hotarul zonei de vînătoare de la Ecuator și, tocmai cînd luneca, în bezna adîncă de dinaintea zorilor, pe lîngă un mănunchi de insulițe stîncoase, echipa de cart - comandată atunci de Flask - tresări la auzul unui strigăt atît de plângăreț și de nepămîntesc îaidoma gemetelor abia articulate ale fantomelor inocenților masacrați de Irod), încît oameni se treziră din visare și, vreme de cîteva secunde rămaseră cu urechea la pîndă, acolo unde ședeau sau stăteau în picioare, transfigurați

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
abia articulate ale fantomelor inocenților masacrați de Irod), încît oameni se treziră din visare și, vreme de cîteva secunde rămaseră cu urechea la pîndă, acolo unde ședeau sau stăteau în picioare, transfigurați ca sclavul roman dintr-o statuie celebră; ascultînd strigătele acelea, membrii creștini ai echipajului - sau partea lui civilizată - spuneau că trebuie să fie niște sirene și tremurau de frică, dar harponiștii păgîni rămaseră netulburați. Omul cărunt de pe insula Man - care era cel mai bătrîn dintre marinari - își dădu însă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
li se întîmplă uneori să se urce pe catarg într-o stare de semi-trezie), fie că așa era felul lui, oricare ar fi fost explicația, fapt este că, abia se cocoțase la postul lui de veghe, cînd se auzi un strigăt, urmat de un fel de vîjîit; iar cînd ne-am ridicat privirile am văzut o fantomă care cădea prin văzduh; cînd ne-am uitat în jos, am zărit doar un mic vîrtej alb, de bulbuci, pe marea cea albastră. Colacul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
clipa aceea la această coincidență. De fapt, întîmplarea asta nici nu-i tulbură ca un semn rău, căci vedeau în ea nu atît prevestirea unei nenorociri viitoare, cît împlinirea uneia prorocite mai demult. Și chiar spuneau că știu acum cauza strigătelor sălbatice auzite noaptea trecută. Bătrînul de pe insula Man, fu, însă, din nou, de altă părere. Colacul de salvare pierdut trebuia acum să fie înlocuit, iar Starbuck primi ordinul să se ocupe de această treabă; nu se găsea însă nici un butoi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
străbătuse încă nici două treimi din drum, cînd, scrutînd golul imens dintre gabierul mare și zburător, scoase un țipăt ca de pescăruș: Ă Uite-i jetul! Uite-i jetul! O cocoașă ca un deal troienit! E Moby Dick! Ațîțați de strigătele lui, reluate numaidecît de cei trei oameni de pe catarge, cei de pe punte se repeziră în greement pentru a privi faimoasa balenă, pe care o urmăreau de atîta amar de vreme. între timp, Ahab ajunsese la postul lui, situat cu cîteva

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cele trei ambarcațiuni, care se învîrteau necontenit, aidoma unor cai de luptă bine dresați, izbutiră cîtva timp să se ferească de monstru, trecînd uneori chiar pe lîngă fălcile lui căscate; în tot acest timp, Ahab acoperi cu chiotele lui nefirești strigătele celorlalți. în cele din urmă, însă, tot sucindu-se și răsucindu-se, Balena Albă încurcă într-un adevărat labirint saulele celor trei harpoane înfipte în ea și le scurtă în așa măsură, încît ele începură singure să tragă ambarcațiunile spre

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lungă cît o veșnicie. Timpul însuși își ținea parcă răsuflarea, într-o așteptare încordată. Dar în cele din urmă, Ahab zări din nou jetul, la vreo trei carturi înaintea bordului din vînt; în aceeași clipă, de pe cele trei catarge trei strigăte se înălțară spre cer, ca trei limbi de foc. Ă Frunte lîngă frunte, așa te voi întîlni a treia oară, Moby Dick! Hei, cei de pe punte! Brațați și mai tare, țineți-o contra vîntului! Balena e încă prea departe ca să

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
rămase, însă, aproape neatinsă. în timp ce Daggoo și Queequeg astupau spărturile, balena se depărta de ambarcațiunile lor, dar peste cîteva clipe se răsuci brusc și, dezvăluindu-și coapsa, trecu din nou pe lîngă ele, fulgerător. în clipa aceea, se-auzi un strigăt năpraznic: legat fedeleș pe spinarea balenei, înfășurat în saulele încolăcite, în care aceasta se încurcase și mai tare în cursul nopții trecute, putea fi văzut trupul pe jumătate sfîșiat al lui Fedallah; veșmîntul lui negru era în zdrențe, iar ochii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]