6,772 matches
-
un sat de un tânăr dac (Ovidiu Moldovan). Generalul dispune incendierea satului și crucificarea tânărului, dar căpetenia dacă Ciungu (Ștefan Ciubotărașu) îi oprește pe romani și cere ca tânărul să fie judecat de sfatul bătrânilor pentru că a încălcat actul de supunere față de Roma. Tânărul este condamnat la moarte, dar Tiberius poruncește eliberarea lui. Bătrânul dac, care își pierduse mâna în lupta de la Tapae (101), îi mulțumește comandantului roman, deoarece tânărul nesăbuit era ultimul fiu pe care-l mai avea, toți ceilalți
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
iar tarabostele ciung este un om înțelept. Criticul a lăudat filmul, spunând că i-a plăcut prezența actorilor, străini, festivismul decent al marelui moment istoric, evidențierea sentimentelelor „de neputință, de umilință și de frustrare ale unui popor mic, condamnat la supunere”, interpretarea superbă de către Gheorghe Dinică a trădătorului Bastus a cărui replică („În nemernicia mea, ca un câine turbat am mușcat mâna care mă hrănea”) „a intrat pe merit în folclor”. Nereușitele filmului s-ar datora regizorului Mircea Drăgan care, în ciuda
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
asupra celor stăpânite de către țarul vlaho-bulgar. Conflictul mocnit dintre cele două puteri a fost precipitat de către aristocrația greacă din Tracia, care s-a revoltat împotriva latinilor în 1205 și l-a chemat în ajutor tocmai pe Ioniță Caloian, promițând acestui supunere. Împăratul Balduin I a început să supună autorității sale cetățile răsculate ale grecilor și a început să asedieze Adrianopolul. În acel moment, potrivit descrierii cronicarului cruciat Villehardouin, „"Ioniță, rege al Bulgariei, a sosit pentru a sprijini Adrianopolul cu foarte mare
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
a lui Li Zicheng, odată cu capturarea Beijingului în 1644 și sinuciderea ultimului monarh Ming, Împăratul Chongzhen. Manciurienii, aliați cu generalul Ming Wu Sangui, au acaparat Beijingul, ce a fost stabilit drept capitală a dinastiei Qing, iar apoi au procedat la supunerea rezistenței Ming, rămase în partea de sud a imperiului. Deceniile de cucerire manciuriană au provocat pierderi enorme de vieți, reducând drastic economia Chinei. În total, cucerirea manciuriană din China (1618-1683) a costat până la 25 de milioane de vieți. Cu toate
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
Robert nu a deținut o putere reală în stat, William ne permițînd-ui fiului său să domnească chiar și în Maine, fiind supravegheate toate aspectele legate de sistemele statului. Acest lucru i-a trezit nemulțumiri lui Curthose. În 1078 în timpul campaniei supunere a unui baron în Normandia a izbucnit un conflictului între Robert și a frații lui mai mici William și Henric. Tatăl său a luat partea fraților săi. Insultat, Robert a părăsit armata și a încercat singur să cucerească orașul Rouen
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
activitățile Judmas sunt limitate la o facțiune mică din rândul evreilor și masonilor: majoritatea nu au nicio idee despre lucrările întreprinse în spatele fațadei Judmas.” Domvile a afirmat că „scopul acestor evrei internaționaliști este un stat mondial creat și menținut prin supunerea față de puterea banului, și care să lucreze pentru planurile lor evreiești” și că „Masoneria este partenerul executiv pentru desfășurarea politicii evreiești”. Domvile a declarat că a început să se gândească prima oară la o teorie iudeo-masonică din cauza lui Hitler. Domvile
Teoria conspirației iudeo-masonice () [Corola-website/Science/325590_a_326919]
-
ul (din limba latină "tributum") reprezintă o obligație în bani sau bunuri plătită de o entitate politică sau statală unei alteia în semn de respect sau, așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei, ca o recunoaștere supunerii sau ca dovadă a loialității. O serie de stat cunoscute ca „suzerane” primeau tributul de la regiunile pe care le cuceriseră sau pe care le amenințau cu ocupația militară. În cazul alianțelor se obișnuia ca aliații mai puțin puternici din punct
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
funcție de numărul de persoane și nu funcție de avere sau dimensiunea proprietății funciare, în contrast cu alt impozit musulman, anume "haraciul" (kharaj (arabă), harac (turca otomană)). Din punctul de vedere al monarhilor musulmani, jizya era dovada de necontestat a acceptării de către nemusulmani a supunerii față de stat și legile sale, care la rândul lui își aroga dreptul moștenire a statelor sau regiunilor pe care le luaseră în stăpânire. În schimbul tributului, nemusulmanii aveau permisiunea să-și practice liber credința, să se bucure de autonomie administrativă limitată
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
pe malul îndepărtat al Tibrului în așa-numitul "Câmp al lui Nero" și a jucat rolul de arbitru, restituind exarhului doar orașul Ravenna dintre multe alte așezări cucerite de la bizantini anterior și totodată convingându-l pe papă să revină la supunerea față de împăratul de la Constantinopol (730). După moartea ducelui Theodo I de Bavaria, Liutprand s-a îndepărtat de foștii săi aliați Agilolfingi, pentru a întări relațiile cu majordomul francilor, Carol Martel, pe al cărui fiu Pepin cel Scurt l-a adoptat
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
Ali. Regatul Unit și Rusia au intervenit în acest moment pentru împiedicare colapsului Imperiului Otoman, dar Franța a continuat să îl sprijine pe Muhammad Ali. Marile puteri au ajuns în 1840 la un compromis: Muhammad Ali a depus jurământul de supunere, iar sultanul i-a recunoscut acestuia controlul ereditar asupra Egiptului. Singura problemă nerezolvată a acestei perioade a fost Chestiunea Strâmtorilor. În 1841, Rusia a fost de acord cu abrogarea tratatului de la Hünkâr İskelesi și a acceptat prevederile Convenția de la Londra
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
data de 9 iunie 1075 între forțele regelui german Henric al IV-lea și un grup de nobili saxoni răsculați pe malul râului Unstrut, în apropiere de Langensalza. Bătălia a constituit o victorie totală a lui Henric, având ca rezultat supunerea Saxoniei cu puțin înainte ca Lupta pentru învestitură dintre Papalitate și Imperiu să înceapă. Bătălia este cunoscută în Germania sub numele de "Schlacht bei Homburg an der Unstrut" ("Bătălia de la Homburg pe Unstrut"). De la începutul domniei sale, Henric al IV-lea
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
de personalitățile reale, modelele de masculinitate fiind adesea figuri fantasmatice, constructe ficționale (John Wayne, Sylvester Stallone, Arnold Schwartzeneger). Ceea ce acest ideal cultural implică este de fapt menținerea practicilor care instituționalizează dominația bărbaților asupra femeilor. Feminitatea “tradițională” se construiește în jurul polului supunere, pasivitate, receptivitate sexuală în cazul femeilor tinere și atitudine protectoare la femeile mature. În schimb, feminitatea non tradițională se construiește ca autonomie și rezistență la cultura dominantă, rezistență marginalizată însă de invizibilizarea femeii în istorie, politică, mass media. “Ceea ce este
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
bunicul său Ugo al III-lea era fratele Adelidei, bunica lui Henric al III-lea. Primii salieni au datorat mult din succesul lor alianței cu Biserica Catolică, politică inițiată de împăratul Otto I, care le-a dat sprijin material la supunerea ducilor rebeli. Totuși, cu timpul, Biserica a regretat această relație apropiată. Alianța s-a destrămat în 1075, moment cunoscut ca începutul luptei pentru învestitură, dispută în care papa reformist de atunci, Grigore al VII-lea, i-a cerut lui Henric
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
conflict cu Drogo de Hauteville. Guaimar a obținut curând eliberarea lui Richard și l-a condus personal până la Aversa, unde normandul a fost instalat ca regent, unde mai târziu va deveni conte în sensul său deplin. Astfel, Guaimar a redobândit supunerea Aversei. La sinodul din Benevento din iulie 1051, papa Leon al IX-lea a solicitat lui Guaimar și lui Drogo de Hauteville să pună capăt incursiunilor normanzilor asupra teritoriilor bisericești. La puțin vreme după aceea, Drogo a fost asasinat, probabil
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
conducerea ducatului de Benevento până la sfârșit. Ducatele longobarde, parte a regatului longobard din nord, erau în esență independente, în pofida rădăcinilor și limbii comune cu cei din nord, ca și a legilor și religiei identice. O fîție de teritoriu care presta supunere fie Romei fie Ravennei separa ducatul de Benevento de regii de la Pavia. Autonomia culturală a urmat și ea în mod natural: un ritual liturgic distinct, promovat de biserica din Benevento, care va fi înlocuit abia în secolul al XI-lea
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
respingerea lui Adelchis, însă, în schimb, au atacat teritoriile beneventine în câteva rânduri și au obținut câteva mici achiziții teritoriale, în special Chieti de la ducatul de Spoleto. În 814, Grimoald al IV-lea a făcut vagi promisiuni de tribut și supunere față de împăratul Ludovic Piosul, care au fost reînnoite de către succesorul său Sico I. Niciuna dintre aceste promisiuni nu a fost îndeplinită, și descreșterea puterii și influenței monarhilor din dinastiei Carolingienilor a permis ducatului de Benevento să își sporească gradul de
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
a fost un stat al longobarzilor din sudul Italiei, axat în jurul orașului-port Salerno, constituit în 851 prin desprinderea din Ducatul de Benevento. Prin originile sale, formațiunea statlă datora supunere Imperiului Carolingian, dar de-a lungul întregii sale existențe ea a acționat ca un stat independent "de facto", doar pentru câteva scurte intervaluri de timp intrând în vasalitate față de Imperiul Bizantin. În anul 841, principele Sicard de Benevento s-a
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
jizya" (taxă pe cap de locuitor) și "kharaj" (taxă pe pământ). În aceste condiții, pentru a evita asemenea taxe, un număr destul de ridicat de sicilieni au acceptat să se convertească la Islam. Totuși, chiar și după 100 de ani de supunere, numeroși creștini din Sicilia vorbitori de greacă au supraviețuit în comunități, în special în nord-estul Siciliei, ca "dhimmi". Acești sicilieni în general i-au întâmpinat pe normanzi cu bucurie când aceștia au început invadarea Siciliei. Emiratul de Sicilia a început
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
musulmanii din fortăreața de la Garigliano. Anonimă "Chronicon Salernitanum" atribuie multe dintre victoriile asupra sarazinilor lui Guaimar al II-lea. După episodul Garigliano, Guaimar s-a alăturat lui Landulf I Benevento (Landulf al III-lea de Capua) împotriva bizantinilor, renunțând la supunerea față de aceștia, în 923 sau 926. Prin înțelegere cu Landulf, ei au atacat simultan Apulia și Campania, deja stabilind împărțirea noilor achiziții teritoriale, Apulia urmând să revină lui Landulf, iar teritoriile din Campania lui Guaimar. Însă, în vreme ce acțiunea lui Guaimar
Guaimar al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324655_a_325984]
-
care principele de Capua și Benevento a solicitat ajutorul și din partea ducelui Theobald I de Spoleto, insă lipsa de scrupule a acestuia din urmă a provocat ruperea întregii alianțe, drept pentru care Guaimar, la începutul anilor '30, a revenit la supunerea față de Bizanț, aceasta și în urmă persuasiunii protospatarului Epifanius. În 940, la insistențele soției sale, Guaimar l-a acceptat pe principele Landulf de Conza, exilat din Benevento alături de fiii săi, și le-a oferit teritorii în Salerno. Pe plan intern
Guaimar al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324655_a_325984]
-
să facă față facțiunii loialiste, care se folosea de alianțele din exterior pentru a-l readuce pe tron pe Perctarit. Grimoald a obținut de la avari predarea regelui depus, urmând ca Perctarit, de îndată ce va reveni în Italia, să facă act de supunere față de uzurpator. Însă Perctarit a reușit să fugă alături de franci, în Neustria, iar aceștia l-au atacat pe Grimoald în 663. Acesta, aflat în dușmănie cu francii din Neustria pemotiv că se aliase cu francii din Austrasia, a reușit să
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
671, Perctarit s-a întors din exil și a pus capăt efemerei domnii a lui Garibald, fiul lui Grimoald. Perctarit a ajuns imediat la un acord cu celălalt fiu al lui Grimoald, Romuald I de Benevento, care i-a jurat supunere în schimbul menținerii autonomiei ducatului său. Perctarit a promovat o politică pe linia tradițiilor sale dinastice și a sprijinit Biserica catolică împotriva arianismului. El a căutat și a obținut pacea cu Bizanțul, prin care se recunoștea suveranitatea longobardă asupra celei mai
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
au reprezentat amenințări grave la adresa regatului franc, drept pentru care Carol cel Mare a luat poziție, fiind hotărât să îl înlăture pe ducele de Bavaria. Detaliile asupra acestei confruntări au rămas neclare. Tassilo al III-lea a depus omagiu de supunere în 781, reînnoindu-l în 787, probabil ca urmare a prezenței oștirii france. Dar situația s-a agravat în continuare, iar în 788 regele francilor l-a judecat pe duce la Ingelheim și l-a condamnat la moarte pentru trădare
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
după moartea recentă a lui Gustav Augustus, dar acest lucru, precum și propunerea de a fi mediator între Suedia și dușmanii săi, a fost respinsă, în primul rând de către cancelarul suedez și de șeful consiliului de regență, Axel Oxenstierna. Vladislav datora supunere nominală către Imperiul Habsburgilor, fiind memebru al Ordinului Lânii de Aur. Relația sa cu Habsburgii a fost relativ puternică, deși el nu a reușit să efectueze negocieri cu dușmanii lor, cum ar fi Franța, unde i-a refuzat propunerea de
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
atare, speculațiile făcute timp de 17-18 secoleduc în cele din urmă la câteva puncte: îngerii cunosc multe dar nu totul ; sunt nemuritori, Dumnezeu e veșnic ; se deplasează în spațiu cu imensă iuțeală, Dumneze e ubicuu ; sunt sfinți prin îndelugata lor supunere față de Dumnezeu, care e sfânt prin esența Sa ; și cu toate că nu sunt apți să facă rău, prin natura lor nici nu sunt lipsițide patimi ;(bineînțeles , această ultimă trăsătură e o ambiguitate care tinde să împace definirea îngerilor ca practicanți și
Îngeri în mitologie () [Corola-website/Science/322844_a_324173]