7,048 matches
-
depinde de parametrii gazelor la intrarea în ajutaj, raportul de presiuni la care lucrează ajutajul și de forma și dimensiunile lui geometrice. Forma cu secțiune variabilă a ajutajului se obține printr-un con central și un tub exterior, relativ cilindric. Tracțiunea se obține practic pe conul din centrul ajutajului. Cu cât jetul are o viteză mai mare în secțiunea de ieșire din ajutaj, cu atât tracțiunea va fi mai mare. La funcționarea „normală”, energia jetului corespunde energiei gazelor la ieșirea din
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
variabilă a ajutajului se obține printr-un con central și un tub exterior, relativ cilindric. Tracțiunea se obține practic pe conul din centrul ajutajului. Cu cât jetul are o viteză mai mare în secțiunea de ieșire din ajutaj, cu atât tracțiunea va fi mai mare. La funcționarea „normală”, energia jetului corespunde energiei gazelor la ieșirea din turbină. Având în vedere că în gazele evacuate din turbină mai există oxigen, o metodă de a ridica energia jetului este de a folosi acest
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
Deoarece temperatura gazelor este superioară temperaturii de aprindere a combustibilului, acesta ia foc, rezultând astfel o reacție de ardere suplimentară. Mărirea temperaturii gazelor la ieșirea din reactor permite creșterea vitezei maxime cu care gazele pot ieși din ajutaj, deci a tracțiunii turboreactorului. Din punct de vedere aerodinamic, gazele de combustie nu trebue se depașească Mach 1 la ieșirea din duză, în cazul contrariu un fenomen sonic ar putea perturba ieșirea gazelor de combustie diminuând tracțiunea generată de reactor. Încălzirea gazelor are
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
pot ieși din ajutaj, deci a tracțiunii turboreactorului. Din punct de vedere aerodinamic, gazele de combustie nu trebue se depașească Mach 1 la ieșirea din duză, în cazul contrariu un fenomen sonic ar putea perturba ieșirea gazelor de combustie diminuând tracțiunea generată de reactor. Încălzirea gazelor are ca efect creșterea considerabilă a vitezei sunetului, deci gazele pot fi ejectate cu o viteză superioară vitezei sunetului în atmosferă, fără a depași însă viteza sunetului în ajutaj. Această tracțiune suplimentară este obținută cu
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
gazelor de combustie diminuând tracțiunea generată de reactor. Încălzirea gazelor are ca efect creșterea considerabilă a vitezei sunetului, deci gazele pot fi ejectate cu o viteză superioară vitezei sunetului în atmosferă, fără a depași însă viteza sunetului în ajutaj. Această tracțiune suplimentară este obținută cu prețul unui consum suplimentar de combustibil considerabil (de 4 până la 5 ori mai mare decât combustia normală fără PC). Zgomotul produs precum și semnătura infraroșie a reactorului cresc deasemenea (ceea ce poate prezenta un dezavantaj în situația tentativei
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
rachete autoghidate). Postcombustia produce o flacără impresionantă la ieșirea din reactor, care depășesște adeseori lungimea aeronavei și, datorită destinderii în atmosferă apar unde de șoc (romburile din figura de la începutul paginii) care produc un zgomot puternic. Când se face estimarea tracțiunii unui reactor de aviație, se vorbește despre tracțiune „fără forțaj” () când postcombustia nu este activată și „cu forțaj” () când este activată. In cazul avioanelor militare, postcombustia permite în general un câștig de plus 50% față de tracțiunea maximă a reactorului fără
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
ieșirea din reactor, care depășesște adeseori lungimea aeronavei și, datorită destinderii în atmosferă apar unde de șoc (romburile din figura de la începutul paginii) care produc un zgomot puternic. Când se face estimarea tracțiunii unui reactor de aviație, se vorbește despre tracțiune „fără forțaj” () când postcombustia nu este activată și „cu forțaj” () când este activată. In cazul avioanelor militare, postcombustia permite în general un câștig de plus 50% față de tracțiunea maximă a reactorului fără forțaj: este cazul reactorului General Electric J79, care
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
Când se face estimarea tracțiunii unui reactor de aviație, se vorbește despre tracțiune „fără forțaj” () când postcombustia nu este activată și „cu forțaj” () când este activată. In cazul avioanelor militare, postcombustia permite în general un câștig de plus 50% față de tracțiunea maximă a reactorului fără forțaj: este cazul reactorului General Electric J79, care echipează unele avioane celebre precum F-104 Starfighter sau F-4 Phantom II, sau al reactorului de concepție franceză Snecma M53 care echipează Mirage 2000. In cazul Concorde, tracțiunea era
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
față de tracțiunea maximă a reactorului fără forțaj: este cazul reactorului General Electric J79, care echipează unele avioane celebre precum F-104 Starfighter sau F-4 Phantom II, sau al reactorului de concepție franceză Snecma M53 care echipează Mirage 2000. In cazul Concorde, tracțiunea era mărită doar cu 27% per reactor dar, acest avion dispunând de 4 reactoare, se obținea totuși echivalentul unul al cincilea reactor după activarea PC.
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
-V, Fiat Multipla (3-3) și Mercedes R (2-2-2). În general monovolumele permit mutarea, rabatarea sau demontarea scaunelor pentru a face mai mult loc pasagerilor sau încărcăturii, în funcție de necesități. Spre deosebire de furgonete, SUV-uri și SUV crossovere, majoritatea monovolumelor din prezent au tracțiune față. Avantajul este o tracțiune oarecum mai bună în condiții de aderență redusă. Această configurație permite obținerea unui spațiu interior mai mare. Există și monovolume cu tracțiune 4x4, de exemplu Volkswagen Vanagon Syncro. Structura majorității monovolumelor moderne este monococă, aceasta
Monovolum () [Corola-website/Science/311819_a_313148]
-
Mercedes R (2-2-2). În general monovolumele permit mutarea, rabatarea sau demontarea scaunelor pentru a face mai mult loc pasagerilor sau încărcăturii, în funcție de necesități. Spre deosebire de furgonete, SUV-uri și SUV crossovere, majoritatea monovolumelor din prezent au tracțiune față. Avantajul este o tracțiune oarecum mai bună în condiții de aderență redusă. Această configurație permite obținerea unui spațiu interior mai mare. Există și monovolume cu tracțiune 4x4, de exemplu Volkswagen Vanagon Syncro. Structura majorității monovolumelor moderne este monococă, aceasta oferă protecție sporită în accidente
Monovolum () [Corola-website/Science/311819_a_313148]
-
necesități. Spre deosebire de furgonete, SUV-uri și SUV crossovere, majoritatea monovolumelor din prezent au tracțiune față. Avantajul este o tracțiune oarecum mai bună în condiții de aderență redusă. Această configurație permite obținerea unui spațiu interior mai mare. Există și monovolume cu tracțiune 4x4, de exemplu Volkswagen Vanagon Syncro. Structura majorității monovolumelor moderne este monococă, aceasta oferă protecție sporită în accidente, o deplasare mai confortabilă și sunt mai ușoare decât construcțiile cu șasiu separat. Accesul la ultimul rând de scaune se face primul
Monovolum () [Corola-website/Science/311819_a_313148]
-
drumuri Friedirch List. El a imaginat o cale ferată cu vagoane trase de cai, însă proiectul său nu a întâmpinat destulă susținere. Câțiva ani mai târziu, în 1848, contele Szechenyi Istavn întocmește un nou plan, similar celui precedent, dar cu tracțiune pe locomotive cu abur. Administrația maghiară l-a primit, însă nu l-a implementat niciodată. După aceste încercări temerare de introducere a căii ferate în zona Banatului, a urmat o perioadă de stagnare a proiectelor feroviare în tot Imperiul Austro-Ungar
Calea ferată Timișoara–Arad () [Corola-website/Science/311840_a_313169]
-
ca mașini de curse de colecție). NSU s-a concentrat apoi pe noile motoare rotative, „motoare Wankel”, dezvoltate după concepția lui Felix Wankel. Automobilul de dimensiuni medii la care lucra NSU, "K70", urma să fie o combinație între "Prinz", cu tracțiune în spate, și modelul futuristic "NSU Ro 80". Totuși, Volkswagen a luat modelul K70 pentru propria sa gamă, terminând existența NSU ca marcă separată. Prin fuzionarea în anul 1969 a companiilor NSU cu Auto Union a rezultat "Audi NSU Auto
Audi () [Corola-website/Science/311854_a_313183]
-
al Grupului Volkswagen cu injecție mecanică de carburant, K-Jetronic la „motorul GTI” la VW Golf. În anul 1977 motorul cu aprindere prin scânteie cu 5 cilindri a fost folosit la automobilul Audi 100. În 1980 a fost introdus sistemul de tracțiune quattro la Audi quattro, care era plănuit pentru toate tipurile cu o putere mai mare de 200 CP. Imaginea pe care o aveau clienții despre Audi la acel moment era una conservatoare. Ca atare, a fost acceptată propunerea inginerului constructor
Audi () [Corola-website/Science/311854_a_313183]
-
toate tipurile cu o putere mai mare de 200 CP. Imaginea pe care o aveau clienții despre Audi la acel moment era una conservatoare. Ca atare, a fost acceptată propunerea inginerului constructor de șasiuri Jörg Bensinger de a dezvolta o tracțiune integrală pe vehiculul militar de teren (jeep) Volkswagen "Iltis" („Dihorul”) pentru un Audi performant, de raliu. Automobilul cu astfel de calități, "Audi quattro" (un coupé turbo), a fost prezentat în 1980. "Audi quattro" a fost primul automobil german de producție
Audi () [Corola-website/Science/311854_a_313183]
-
de teren (jeep) Volkswagen "Iltis" („Dihorul”) pentru un Audi performant, de raliu. Automobilul cu astfel de calități, "Audi quattro" (un coupé turbo), a fost prezentat în 1980. "Audi quattro" a fost primul automobil german de producție la scară largă cu tracțiune integrală permanentă prin intermediul unui diferențial central. Este frecvent menționat ca "Urquattro" („Quattro original” sau „primar”). Asemenea vehicule au fost fabricate în număr mic (toate construite manual de o singură echipă), dar a fost un model de mare succes la raliuri
Audi () [Corola-website/Science/311854_a_313183]
-
ca "Urquattro" („Quattro original” sau „primar”). Asemenea vehicule au fost fabricate în număr mic (toate construite manual de o singură echipă), dar a fost un model de mare succes la raliuri. Marile victorii au dovedit fiabilitatea mașinilor de curse cu tracțiune integrală, iar Audi a început să fie asociat cu mari inovații în domeniul automobilistic. Filiala "quattro GmbH" a fost fondată în anul 1983 și este deținută în totalitate de Audi AG. Această filială este începând cu anul 1996 o firmă
Audi () [Corola-website/Science/311854_a_313183]
-
a alăturat modelul Audi 80. În această parte a lumii mărcile Audi aveau o semnificație și denumiri aparte: Audi 4000 pentru Audi 80, Audi 5000 pentru Audi 100. În 1980 ia naștere modelul unic - Audi Quattro. Acesta se deosebea prin tracțiune integrală perfectă pentru acele timpuri. Acest concept a fost folosit înainte numai la camioane și mașini off-road. Modelele bazate pe tracțiune quattro au avut succes printre mașinile sport și și-au făcut în scurt timp loc printre modelele preferate la
Audi () [Corola-website/Science/311854_a_313183]
-
Audi 80, Audi 5000 pentru Audi 100. În 1980 ia naștere modelul unic - Audi Quattro. Acesta se deosebea prin tracțiune integrală perfectă pentru acele timpuri. Acest concept a fost folosit înainte numai la camioane și mașini off-road. Modelele bazate pe tracțiune quattro au avut succes printre mașinile sport și și-au făcut în scurt timp loc printre modelele preferate la Audi. În 1985, Audi NSU Auto Union AG a fost redenumit în Audi AG. Audi a prezentat în toamna anului 1991
Audi () [Corola-website/Science/311854_a_313183]
-
segmentul premium, "Audi A8". Acesta este primul model cu caroserie completă din aluminiu de mare producție cu un motor de 2,8 litri V6 antrenarea pe roțile din față, ca și cu un motor de 4,2 litri V8 cu tracțiune integrală. Din acel moment, un nou sistem de nume au fost utilizat pentru modelele Audi. Din acel moment "Audi A80" a fost cunoscut sub numele de Audi A4, iar "Audi 100" ca Audi A6. Aceste modele au fost urmate în
Audi () [Corola-website/Science/311854_a_313183]
-
de proprietăți care caracterizează comportamentul lor real. Forțele care se manifestă în mecanica fluidelor se clasifică în două mari categorii: forțe masice și forțe de suprafață. În interiorul fluidelor nu se pot să exercita decât eforturi de compresiune, nu și de tracțiune sau de forfecare. Principalele proprietăți fizice ale fluidelor sunt: densitatea, temperatura, vîscozitatea, compresibilitatea, presiunea, tensiunea superficială, capilaritatea. Din punct de vedere istoric, bazele mecanicii fluidelor au fost puse utilizând modelul de "fluid ideal". Fluidele ideale sunt medii omogene și continue
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
putut fi oprite la viteza de 2 Mach fără ca să apară dificultăți în a controla aparatul. Motorul bombardierului englez Vulcan, Bristol (apoi Rolls-Royce plc) OLYMPUS 593 a stat la baza celui care echipa avionul Concorde. Modificări importante au permis creșterea tracțiunii și diminuarea consumului în regim subsonic. Versiunea finala a fost Mk IV. Concepția (dificilă), realizarea și punerea la punct a traseelor aerului în amonte și în aval de motor a fost realizată de SNECMA. (părțile mobile, rampele etc.). Aeronavele Concorde
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
mic de 150 milisecunde. Transmisia e construită de Ricardo din Anglia. Veyron poate fi condus în modul semi-sau complet automat. Înlocuirea transmisiei costă peste 120.000 dolari. Transmisia este conectată în permanență la cele patru roți folosind sistemul de tracțiune integrală Haldex. Bugatti Veyron utilizează anvelope speciale Michelin PAX proiectate special pentru a se adapta viteza de top Veyron, care costa raportat 25.000 dolari. Masa proprie este de 2.034,8 kg (4486 lb). Acest lucru conferă automobilului un
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]
-
filiala BMW din apropiere, la Swindon. În timp ce MINI modernă nu folosește nimic din soluțiile tehnice folosite pe originalul Mini, reușește totuși să captureze foarte mult din spiritul mașinii clasice. Ca și originalul, utilizează un motor transversal cu patru cilindrii, și tracțiune pe față. Toate cele patru roți sunt dispuse pe colțurile caroseriei, care este alcătuită din două incinte. Stilizarea mașinii, asemenea lui Volkswagen New Beetle, este un design retro care se aseamănă în mod intenționat cu original Mini, cu culori contrastante
MINI (BMW) () [Corola-website/Science/310221_a_311550]