7,731 matches
-
prizonieri ședeau pe iarba udă. Domnul Maxted se prăbușise la picioarele lui Jim de parcă ar fi fost eliberat dintr-un harnașament. Jim se așeză pe vine lîngă el, alungînd țînțarii care Îi urmaseră pe stadion. Cele trei camioane ieșiră din tunel și se opriră pe pista de zgură. Doctorul Ransome păși peste pacienții săi și coborî prin spate. Doamna Pearce se dădu jos din cabina celui de-al doilea camion, lăsîndu-i pe soțul și pe fiul ei lîngă șoferul japonez. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Încercă să-i maseze inima. Ar fi fost păcat ca domnul Maxted să moară tocmai acum, cînd Studebacker-ul venise să-l ducă Înapoi la cluburile de noapte din Shanghai. Totuși, soldații japonezi stăteau pe băncile de ciment de lîngă tunelul de la intrare, sorbind ceai lîngă o sobiță de cărbuni. Fumul se risipea Între camioanele sanitare. Doi soldați tineri Îi dădeau găleți cu apă doctorului Ransome, care le lua plictisit, dar trupele de securitate nu păreau mai interesate de prizonierii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de atîta pompare. Așteptă ca doctorul Ransome să sară din camionul sanitar și să se ocupe de domnul Maxted. Totuși, cele trei camioane părăseau deja stadionul. Capul cenușiu al doctorului Ransome se lăsă În jos cînd camionul se hurducă prin tunel. Jim fu tentat să alerge după el, dar știa că hotărîse să rămînă cu domnul Maxted. Învățase că, dacă ai pe cineva de care să ai grijă, era ca și cum altcineva ar fi avut grijă de tine. Jim ascultă camioanele traversînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să ai grijă, era ca și cum altcineva ar fi avut grijă de tine. Jim ascultă camioanele traversînd parcarea și cutia de viteze gîfÎind cînd prinseră viteză. În cele din urmă, lagărul Lunghua fu dezmembrat. O formație de marș se formă lîngă tunel. Vreo trei sute de prizonieri britanici, bărbații mai tineri cu soțiile și copiii lor, se Înșiraseră pe pista de alergări și erau inspectați de către un sergent de jandarmi. LÎngă ei, pe terenul de fotbal, erau acei prizonierii prea istoviți ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cîmp de luptă. Soldații japonezi se plimbau printre ei, de parcă ar fi căutat o minge pierdută, neinteresați de acești cetățeni britanici care se rătăciseră Într-o fundătură a războiului. O oră mai tîrziu, coloana porni, deținuții tîrÎndu-și picioarele prin tunel fără să mai arunce vreo privire Înapoi. Șase soldați japonezi Îi urmau, iar restul Își continuară inspecția obișnuită a birourilor și frigiderelor. Ofițerii superiori așteptau lîngă tunel și urmăreau avioanele americane de recunoaștere, care zburau pe deasupra capului, fără să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a războiului. O oră mai tîrziu, coloana porni, deținuții tîrÎndu-și picioarele prin tunel fără să mai arunce vreo privire Înapoi. Șase soldați japonezi Îi urmau, iar restul Își continuară inspecția obișnuită a birourilor și frigiderelor. Ofițerii superiori așteptau lîngă tunel și urmăreau avioanele americane de recunoaștere, care zburau pe deasupra capului, fără să facă vreo Încercare de a-i mobiliza pe deținuții de pe stadion. Totuși, peste vreo cincisprezece minute, un al doilea grup Începu să se adune, iar japonezii veniră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la country club-ul din Shanghai. Izbucnirile luminoase se mutau dintr-o secțiune În alta a tribunelor, transformînd mobilele Într-o serie de tablouri luminate de reflectoare, ilustrînd viața coloniștilor britanici. Spre Înserat, ultima formație de marș se adună În dreptul tunelului. Jim stătea lîngă domnul Maxted, urmărindu-i pe cei cincizeci de prizonieri cum se așezau singuri Într-o coloană. Unde se duceau oare? Mulți dintre bărbați și femei abia se puteau ține pe picioare, iar Jim se Îndoia că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mîinii. — Nu te duce cu ei... Jim... stai aici. Jim așteptă ca domnul Maxted să moară. Dar el Îi ținea Încheietura mîinii apăsată pe iarbă, de parcă Încerca s-o lege de pămînt. Jim văzu formația de marș tîrÎndu-se spre tunel. Incapabil să meargă mai mult de trei pași, un bărbat căzu și fu lăsat pe pista de zgură. Jim ascultă vocile japonezilor apropiindu-se, Înăbușite de măștile de pe fețele lor, și Îl auzi pe sergent Înecîndu-se și scuipînd. Un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mîncînd grindină și vorbind unii cu alții peste cadavrele tovarășilor lor. Japonezii plecaseră. Ofițerii și soldații de la jandarmerie Își luaseră echipamentul și dispăruseră În cursul nopții. Jim se ridică În picioarele goale pe iarba ca de gheață, uitîndu-se fix la tunelul de ieșire. Lumina slabă a soarelui Își schimbă direcția spre pereții de ciment ai parcajului părăsit. Deja unul dintre prizonierii britanici bocănea prin tunel cu saboții lui tociți, urmat de soție În rochia ei zdrențuită, cu mîinile lipite de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cursul nopții. Jim se ridică În picioarele goale pe iarba ca de gheață, uitîndu-se fix la tunelul de ieșire. Lumina slabă a soarelui Își schimbă direcția spre pereții de ciment ai parcajului părăsit. Deja unul dintre prizonierii britanici bocănea prin tunel cu saboții lui tociți, urmat de soție În rochia ei zdrențuită, cu mîinile lipite de față. Jim așteptă ca o Împușcătură să-l arunce pe bărbat la picioarele soției sale, dar perechea intră În parcaj și amîndoi se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe stadion. Doi erau hamali chinezi, cu pieptul gol și cu pantaloni negri legați de glezne deasupra sandalelor de paie. Al treilea era eurasiaticul În cămașă albă pe care Jim Îl văzuse cu trupele japoneze de securitate. Ei rămaseră lîngă tunel, În timp ce eurasiaticul inspecta stadionul. Se uită la deținuții care ședeau pe iarbă, dar atenția lui era clar atrasă de mobilele furate, aflate În tribune. Eurasiaticul avea un pistol automat greu vîrÎt În betelia pantalonilor, dar Îi zîmbi lui Jim ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
le luaseră de la piloții avioanelor Superfortress doborîte. Nările lui mari tremurară simțind putoarea ce se ridica din terenul de fotbal, distrăgîndu-i atenția de la tribune. Se dădu la o parte pentru a face loc celor doi deținuți britanici care bocăniră prin tunel. — E o instalație aici, reflectă el. Mama și tatăl tău sînt pe-aici? Se pare că v-ar fi de folos cîțiva saci de orez. Întreabă prin jur, copile, dacă au brățări, verighete, medalioane. Putem lucra Împreună. — S-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îngrijorare spre cer. — Bombe atomice... prea rău pentru toți japonezii ăia, dar un noroc pentru tine, copile. Și pentru mama și tatăl tău. Jim rămase pe gînduri, În timp ce eurasiaticul se duse la lada de gunoi făcută din ciment de la intrarea tunelului, și Începu să scormonească În ea. — Războiul s-a terminat cu adevărat? — Da, s-a terminat, s-a sfîrșit, sîntem toți prieteni. Împăratul tocmai a anunțat capitularea. — Unde sînt americanii? — Vin, copile, trebuie să vină aici cu bombele lor atomice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
seama că reclama din nou superioritatea europenilor. — E-n regulă, copile. Eurasiaticul era sincer preocupat. — Păstram pantofii ăștia pentru cazul cînd ai fi apărut. Să le spui asta mamei și tatălui tău. Jim trecu pe lîngă hamali și intră În tunelul plin de lumină. Grupuri de bărbați și femei, englezi, umblau printre tancurile și camioanele arse În parcare. Urmau liniile șterse de marcaj, fără să aibă vreo idee Încotro mergeau, de parcă supraviețuiseră tot războiul ca să moară În această Îngrămădeală de vechituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bombe deschise, gata să reverse cutiile Spam și revistele Reader’s Digest pe cîmpurile pustii. Vuietul dudui În pămîntul de la picioarele lui Jim, zguduind șirul de vehicule distruse. Jim lăsă În jos revista și observă că bărbați Înarmați alergau din tunelul de intrare al stadionului, vocile lor fiind acoperite de zgomotul avionului. Superfortress se plimba pe cer, dar bărbații se răspîndiră În panică din tunel, de parcă se așteptau ca stadionul să fie bombardat. Un european cu barbă, cu o jachetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șirul de vehicule distruse. Jim lăsă În jos revista și observă că bărbați Înarmați alergau din tunelul de intrare al stadionului, vocile lor fiind acoperite de zgomotul avionului. Superfortress se plimba pe cer, dar bărbații se răspîndiră În panică din tunel, de parcă se așteptau ca stadionul să fie bombardat. Un european cu barbă, cu o jachetă de piele a unui pilot american, alergă traversînd parcarea, urmat de alți doi bărbați cu puști. Un chinez cu pieptul gol, cu o curea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
alergă traversînd parcarea, urmat de alți doi bărbați cu puști. Un chinez cu pieptul gol, cu o curea de pistol În talia pantalonilor săi negri, se strecură aplecat, conducînd un grup de hamali cu bîte de bambus. Erau urmăriți prin tunel de un pluton de soldați naționaliști, cu puștile ridicate În soarele puternic. Se opriră să tragă spre bărbații care fugeau, dînd drumul unei salve de gloanțe. Jim deschise ușa camionului și se urcă În cabina șoferului. La douăzeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de soldați naționaliști, cu puștile ridicate În soarele puternic. Se opriră să tragă spre bărbații care fugeau, dînd drumul unei salve de gloanțe. Jim deschise ușa camionului și se urcă În cabina șoferului. La douăzeci de metri de la intrarea În tunel, Tulloch zăcea În praful alb care căzuse de pe fațada stadionului. Locotenentul Price alergă pe lîngă el spre șirul de camioane, cu fața ca o lanternă care cerceta pămîntul. Aruncîndu-și bandajele, el sări gardul din jurul parcării și se aruncă În orezăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
considera el că reprezintă un mare secret al omenirii: ― Alteță, mă aflu la București pentru că doar acest oraș, singurul din toată Europa, are nouă porți ale timpului. Nici una în plus, nici una în minus. Vă dați seama ce rețea considerabilă de tuneluri energetice există aici? Probabil că vă întrebați ce legătură au toate aceste amănunte cu mine sau cu noi, în general. (Se opri, își ridică mâna stângă până în dreptul ochilor și privi lung piatra neagră montată în inelul de pe degetul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unei vechi pasiuni, reamintindu-i senzații aproape uitate... Râsul acelei femei... Același râs, recunoscut imediat în restaurantul hanului... Marioritza lua masa împreună cu Nicolae și Stimo. Se ridicase de la masa lui, se îndreptase spre separeul lor, străbătuse acel spațiu ca un tunel cu două capete: el și ea. Nimeni altcineva. De ce lansase atunci invitația de a merge la atelierul lui Matteo? De ce se abținuse să spună că cele două cupe fuseseră comandate pentru el și Mariam, pentru aniversarea căsătoriei lor? Și, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de somn. Am adormit apoi de-a binelea, cu cotul sprijinit de masa de marmură și cu bărbia în palmă. Drumul deschis de visul ce mă cuprinse era neted, însorit și pătat de umbrele albastre ale arborilor pletoși. Din fundul tunelului verde venea tata. Din cauza depărtării îmi apărea încă mic dar l-am recunoscut după mers, mersul lui atât de caracteristic. Avea un fel socotit de a ridica un picior după altul, marcând fiece pas cu bastonul, precis, tacticos, ceea ce dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înseamnă o amenințare suficientă ca să mă facă să-mi accept actualul status quo. Aș dori ca acele autobuze cu etaj să-și înceteze cursele. Chiar am impresia că înălțimea lor violează o anumită restricție a autostrăzilor interstatale cu privire la gabaritul în tunele, sau așa ceva. Poate unul dintre voi, dragi cititori, care are înclinație spre legi, poate scormoni prin memorie clauza adecvată. Vehiculele alea trebuie într-adevăr eliminate. E destul să le știu gonind pe undeva în noaptea aceasta întunecoasă, ca să fiu cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și bâlbâielile ei, mi-a spus că sunt evident antisemit. Logica ei era o combinație de jumătăți de adevăruri și platitudini stereotipe; concepția ei despre lume, un amestec de interpretări incorecte derivate din istoria națiunii noastre, scrisă din perspectiva unui tunel de metrou. Scormoni în geanta ei mare și neagră și mă asaltă (aproape literalmente) cu niște exemplare unsuroase ale volumelor Oameni și mase, Acum, Baricade sfărâmate, Răscoale și revolte și tot felul de manifeste și pamflete aparținând organizațiilor a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
putem înălța steagul confuziei îngemănate, în centrul ororilor mecanizate. Dacă mă voi simți vreodată într-adevăr bine, s-ar putea să fac propusa călătorie. În momentul de față, această mică flușturatică cu miros de mosc se află probabil în vreun tunel de sub străzile Bronx-ului, alergând cu metroul de la un miting de protest social la o orgie de cântece populare sau chiar mai rău. Într-o zi, autoritățile societății noastre o vor aresta cu siguranță, pentru simplul motiv că este ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încălcat de către mănăstirea Zlataust, mănăstirea Galata și preotul Iftimie “de la biserica dispre Doamna”, cu feciorii lui. Din această mărturie, aflăm întâi că “Treisfetitele aveau un han și apoi despre existența unei haznale vechi la care apa venea printr-un lagum (tunel n.n) și a unei haznale noi “ce-au făcut-o măria sa Matei Ghica voevod”. După această punere a lucrurilor la locul lor de către vortnicii de poartă, Matei Ghica voevod - doar după o lună de zile - adică la 20 martie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]