6,727 matches
-
mult de judecătorul de cartier decât de Judecătorul Suprem. Suntem gata să riscăm oricând damnarea în locul unei condamnări de câteva luni. Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spațiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucrurile vagi. Anexe SEMANTISMELE
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cartier decât de Judecătorul Suprem. Suntem gata să riscăm oricând damnarea în locul unei condamnări de câteva luni. Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spațiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucrurile vagi. Anexe SEMANTISMELE RADICALULUI *PER ȘI COMPLEXUL
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spațiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucrurile vagi. Anexe SEMANTISMELE RADICALULUI *PER ȘI COMPLEXUL PERATOLOGIC În limbile indo-europene în general și în cea greacă în special, radicalul *perdeține un loc extrem de important. Dar în ciuda marii sale productivități, deci a diversității formelor create pe acest radical, coerența sensurilor sale
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
absența limitei, nelimitația, este indeterminarea însăși, echivalentul neființei. Limita nu este deci o limitație, ci deschidere către ființă, condiția prealabilă a participării la „a fi“. Pe scurt, a fi înseamnă a fi limitat, a dobândi o limită, a ieși din vagul neființei. Drumul către ființă stă sub năzuința către o limită. Între peras („limită“) și ființă există cea mai intimă legătură. Iar dacă pentru greci ființa este, după cum Heidegger spune în atâtea rânduri, Anwesung, „ajungere-la-prezență“, atunci limita presupune tocmai această „ființă-ajunsă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
plâns), discursul se reabilitează cât de cât în pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile eterice par să lunece din vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul sugestivității vagi, nelămurite, cu vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu întinderile de nisip pârjolit de soare și cu tainice bălți străjuite de stufărișuri, o incită pe prozatoare, care, pe alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
a raliat mesajului din Două neamuri al lui C. Sandu-Aldea, deoarece acesta zugrăvea un sat asemănător descrierilor lui istorice, indiferent de valoarea lui literară. Cu toate că Iorga simțea că istoria și literatura se află în relații de interdeterminare, literatura era mai vagă decît istoria, datorită documentelor acesteia din urmă. După părerea lui, evoluția organică a României a fost stînjenită de greșelile politice ale liberalilor după independență. Drept urmare, România a adoptat modele culturale străine, otrăvindu-și sufletul. Arta ei s-a umplut de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reciprocă între popoarele balcanice 240. Acțiunile prosîrbești și deci antiaustriece și antigermane ale lui Iorga erau dezaprobate de către bătrînul rege241. În vara lui 1914, secolul al XIX-lea și odată cu el un mod de viață luau sfîrșit. Iorga avea presimțiri vagi, dar spera și într-un nou început. Nimeni, cu atît mai puțin Iorga, nu putea ști ce avea să se întîmple peste puțin timp; nimeni nu putea să prevadă că magnificul edificiu al Civilizației Occidentale avea un punct slab în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deceniu, cea mai mare parte a partizanilor declarați ai lui Goga vor proveni din rîndul acestor elemente. Aici trebuie căutate rădăcinile fenomenului (atît de adecvat denumit de către Armein Heinen) "Noul naționalism"107. Un naționalism al secolului al XX-lea semănînd vag cu predecesorul lui, naționalismul secolului al XIX-lea. Acest "Nou naționalism" își are obîrșia în capacitățile extraordinare ale românilor de a simboliza visele îndrăznețe pe care atîția oameni și le făceau în privința României Mari. Adepții lui au introdus metode specifice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în casele lor, la școală, la tribunal și în administrație și armată, sau chiar și în rețeaua de căi ferate era de la sine înțeles ca toată lumea să vorbească limba maghiară. Iorga îi considera pe români drept "națiune dominantă", cu toate că era (vag) de acord și cu faptul că "este loc și pentru alte naționalități". În România Mare, românii alcătuiau 70% din populație. Din momentul în care atît ungurii cît și românii, după ce-și stabiliseră statul-națiune, considerau că dețin o poziție dominantă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ele, renunțînd la rolul esențial al literaturii (tot conform lui Iorga) de a educa, de a prezenta satul ideal sămănătorist, așa cum trebuia să fie! Lovinescu avea dreptate afirmînd că operele de critică literară ale lui Iorga reprezintă "fie principii estetice vagi, fie considerații etice și naționaliste"112. Pozitivismul nu i se potrivea lui Iorga mai mult decît Descartes. Gheorghe Bogdan-Duică, cumnatul lui (profesor de literatură la Universitatea din București), era pozitivist. Spre deosebire de relațiile păstrate cu Ion Bogdan, din cauza controversei sale literare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și ucraineni, indiferent de partea cui fuseseră În război. Femeile nemăritate erau bine-venite ca muncitoare sau femei de serviciu - dar Ministerul Muncii canadian respingea În 1948 tinerele care Încercau să emigreze În Canada ca fete În casă dacă exista cea mai vagă bănuială că ar avea studii postgimnaziale. Nimeni nu voia bătrâni, orfani sau femei singure cu copii. În general, refugiații nu erau Întâmpinați cu brațele deschise - indiferența publicului față de situația lor dificilă e consemnată de sondajele din Statele Unite și Europa postbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dacă un proces corect ar fi fost posibil În atmosfera vremii - rămâne o Întrebare legitimă. Dar soarta lor nu a fost nici mai rea, nici mai bună decât, să zicem, cea a lui Pierre Laval. Justiția cehoslovacă postbelică folosea noțiunea vagă și Îngrijorătoare de „crime Împotriva națiunii”, o metodă de pedeapsă colectivă, ideală pentru germanii sudeți. Dar În acei ani procedeele justiției franceze, de exemplu, erau chiar și mai lipsite de temei. Succesul proceselor și al epurărilor antifasciste din zonele europene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimbare, Rezistența și urmașii ei nu aveau propuneri concrete. Partidul Acțiunii din Italia urmărea abolirea monarhiei, naționalizarea industriei și marelui capital și reforma În agricultură. Consiliul Național Francez al Rezistenței nu avea un rege de detronat, dar nutrea aspirații la fel de vagi. Grupurile rezistente fuseseră prea absorbite de luptă sau de simpla supraviețuire ca să se Îndeletnicească cu elaborarea de proiecte legislative detaliate pentru perioada de după război. Mai presus de toate, partizanii erau dezavantajați de lipsa experienței. În organizațiile clandestine, numai comuniștii se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o trăsătură specifică. Printr-un noian de amintiri comune despre gloria și suferința din războiul recent, scăldate Într-o mândrie locală abia conștientizată, filmul celebrează spiritul englez. Se insistă pe știință și progres, pe muncă și organizare. Fără cea mai vagă referință la vecinii sau aliații Angliei (sic), țara e prezentată În 1951 așa cum fusese, de fapt, În 1940: un erou solitar. În 1828, poetul german Heinrich Heine făcea o remarcă devenită celebră: „Rareori Îi vezi pe englezi, În dezbaterile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putut ocupa Berlinul de Vest (și mare parte din Europa Occidentală) În orice moment. Dar, cum Statele Unite promiseseră că vor apăra libertatea Berlinului de Vest prin orice mijloace (În practică, asta Însemna arme nucleare), Hrușciov n-avea nici cea mai vagă intenție să riște un război nuclear pentru Germania. După cum consemna ulterior În memoriile sale ambasadorul URSS la Washington, „Kennedy a supraestimat disponibilitatea lui Hrușciov de a face gesturi decisive În Berlin: cel mai agresiv a fost Înălțarea Zidului”11. După
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bani cu o abilitate uluitoare. Evoluând de la vulnerabilitate la cinism, eroina exploatează resursele, sentimentele și credulitatea bărbaților - printre care un soldat american (negru) -, În timp ce rămâne „fidelă” soțului său Hermann: soldat, prizonier la ruși, ale cărui merite În război rămân extrem de vagi. Toate relațiile, realizările și satisfacțiile Mariei se măsoară În bani, culminând cu o casă nouă, plină de aparatură, În care plănuiește să-l primească pe soțul eliberat. La un pas de extazul conjugal, cei doi și bunurile lor lumești sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și idol al adolescenților plictisiți din Occident, În Europa, anii ’60 au fost clar eurocentrici. „Revoluția hippie” nu a traversat cu adevărat Atlanticul. În cel mai bun caz, a eșuat la țărmul Marii Britanii și al Olandei, lăsând În urmă doar vagi sedimente: un LP de o originalitate spectaculoasă și o cultură a drogurilor relativ mai dezvoltată. Ar fi greșit să expediem partea frivolă a anilor ’60 - moda, cultura pop, sexul - ca pe un spectacol oarecare. Ea reprezenta felul specific În care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a supraviețuit decât grație economiei capitaliste ilicite din interior, la care a Închis ochii 2. Reformele economice din anii ’50 și ’60 au reprezentat de la Început o tentativă disperată de a petici un sistem cu disfuncții structurale. În măsura În care exprimau dorința vagă de a descentraliza decizia economică și de a autoriza În practică producția privată, ele nu conveneau puriștilor din vechea gardă. Dar altfel, liberalizarea adoptată de Hrușciov și apoi de Brejnev nu prezenta o amenințare imediată pentru rețelele de putere și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost fără Îndoială opera lui. Din necesitate, dar și fiindcă Îi lipsea finețea ideologică a predecesorilor săi cu adevărat socialiști, Mitterrand și-a aliniat inițial noul partid cu comuniștii: În 1972, a format Împreună cu ei o coaliție electorală cu un vag Program Comun anticapitalist. La alegerile din 1977, comuniștii, care erau din 1945 cel mai mare partid de stânga, au obținut cu 10% mai puțin decât socialiștii. În acel moment, Georges Marchais (liderul insipid al PCF) a realizat ce greșeală făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ce reflectau clauzele Actului Unic European, cerând tuturor companiilor de stat să aplice principiul competiției deschise și libere În toate demersurile lor - cu excepția acelor firme și Întreprinderi În care monopolul de stat era „vital pentru misiunea lor”, clauză suficient de vagă și interpretabilă pentru a-i permite guvernului să se adapteze la normele europene și În același timp să răspundă presiunilor locale. Deși la Bruxelles (și la Londra) se vorbea cu Însuflețire despre deschidere și competiție, febra privatizării europene a adus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Occident. Iugoslavia, dintotdeauna un client preferat (din 1950 până În 1964, Statele Unite au acoperit trei cincimi din deficitul anual al țării), a beneficiat de credite generoase și acorduri de stand-by pe baza unor date oficiale care nu aveau nici cea mai vagă legătură cu realitatea. În total, datoria valutară a Europei de Est a crescut de la 6,1 miliarde de dolari În 1971 la 66,1 miliarde În 1980. În 1988 a atins 95,6 miliarde de dolari. Aceste cifre nu includeau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
entuziasm extinderea timpurie (socotind că Uniunea extinsă se va dilua inevitabil Într-o zonă paneuropeană de comerț liber, cum visau britanicii), În strategia UE s-a impus În final abordarea franceză. François Mitterrand a propus mai Întâi o „Confederație Europeană” vag conectată la UE: un fel de pătură exterioară de membri asociați, deschisă tuturor doritorilor, fără condiții, dar și fără avantaje materiale. În anii următori, diplomații francezi s-au plâns de abandonarea acestei idei, regretând că nu au avut ocazia „să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
discursuri „Uniunea Europeană”, ministrul de Externe Michel Jobert l-a Întrebat pe colegul său Edouard Balladur (viitorul premier) ce Însemna aceasta, concret. „Nimic”, a replicat Balladur. „Tocmai asta e toată frumusețea.” Pompidou Însuși nu o considera mai mult decât „o formulă vagă... pentru a evita disputele doctrinale paralizante”16. Desigur, deficitul democratic vine tocmai din această combinație Între formulările vagi și directivele legislative hiperdetaliate: ca european, e greu să Îți pese de o Uniune a cărei identitate a fost multă vreme tulbure
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însemna aceasta, concret. „Nimic”, a replicat Balladur. „Tocmai asta e toată frumusețea.” Pompidou Însuși nu o considera mai mult decât „o formulă vagă... pentru a evita disputele doctrinale paralizante”16. Desigur, deficitul democratic vine tocmai din această combinație Între formulările vagi și directivele legislative hiperdetaliate: ca european, e greu să Îți pese de o Uniune a cărei identitate a fost multă vreme tulbure, dar care Îți afectează existența sub toate aspectele ei. și totuși, În afară de defectele unui sistem de guvernare indirectă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sa În războiul iugoslav 17 amintește că virtuțile Uniunii Europene au defectele lor, iar UE nu li se poate sustrage. Pentru că nu este un stat, UE a reușit să unească 450 de milioane de oameni Într-o singură comunitate articulată vag, cu remarcabil de puține divergențe. Dar, pentru că nu este un stat - Întrucât cetățenii rămân legați În primul rând de țara În care se află, a cărei limbă o vorbesc și ale cărei taxe le plătesc -, UE nu deține un mecanism
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]