9,759 matches
-
doi, nu *o sută două), mașina 331 (citit trei sute treizeci și unu, nu *trei sute treizeci și una) etc. Aceste construcții reprezintă forme prescurtate ale structurilor vila (cu) numărul unu, parcela (cu) numărul doi etc. Într-o construcție ca Vila 1 [vila unu] nu se pune problema "acordului" între substantiv și numeralul care îi urmează, după cum nu se pune problema acordului nici într-o construcție ca Vila "Ghiocelul". 3. DEVIN TOATE NUMERALELE INVARIABILE? Ceea ce m-a determinat să aduc în discuție această
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
vila (cu) numărul unu, parcela (cu) numărul doi etc. Într-o construcție ca Vila 1 [vila unu] nu se pune problema "acordului" între substantiv și numeralul care îi urmează, după cum nu se pune problema acordului nici într-o construcție ca Vila "Ghiocelul". 3. DEVIN TOATE NUMERALELE INVARIABILE? Ceea ce m-a determinat să aduc în discuție această problemă a fost, mai ales, constatarea că forma doisprezece s-a răspândit, în vorbirea redactorilor de televiziune sau de radio, și în contexte în care
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
e asta, și Într-un colț era o sirenă, Îți aprindea două proiectoare În față, dădea drumul la sirenă să urle și Începea să te bată. Ne-o pus la curent de picam jos pe beton... În subsolul ăsta, de la vila Daniel. Da’ nu m-o ținut mult, că dimineața ne-o mutat cu o dubă la Sibiu, pe toți câți eram arestați. Și-o-nceput să aresteze lume multă atunci... Era un complot de la Pui, din Hațeg altu’, al inginerului
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dumnezeu... El știe că e stăpânul și că poate să facă ce vrea el, că el Îi Dumnezeu. Și acu’, la ora asta, domnii securiști ce pensii au!?Și ce pensii avem noi ăștia care am făcut... Ei au mașini, vile și nu știu ce... Și noi ce avem? Și lor li se pare că avem foarte mult, că ni se dă mari despăgubiri pentru un an de pușcărie și nu știu ce... Dar ne-au distrus tinerețea, ne-au distrus tot... Eu, mă rog
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
formă, la sfîrșitul cuvîntului său un angajament, apoi se întorcea să le soilească. Gras, față rotundă, roșie, satisfăcut și neglijent în costumul din stofă bună, părea menit să apuce bătrînețea. De altfel, cică de curînd și-ar fi „turnat” o vilă în centrul orașului. Dar, iată încă un exemplu frapant!, socotelile oamenilor nu sînt aceleași cu socotelile lui Dumnezeu. Funeraliile sale vor fi de o amploare indecentă: va fi îngropat în prima linie a cimitirului, cu grămezi de coroane și cuvîntări
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vizitați? Iată și cîteva indicații pe care vi le pot da: întrebați-i pe localnici unde este tabăra de pionieri, urcați pînă la castelul „Cutezătorii” și apoi luați-o pe niște trepte din curtea castelului pînă dați de cele trei vile. Eu stau în vila „Bradul” și vă aștept nerăbdătoare. A voastră fiică, Roxana Dărmănești, 18 iunie 1979 Scumpii mei părinți, Astă seară am vrut să vă telefonez după cină, dar cînd am ajuns acolo telefonul nu mai era. Am plîns
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
indicații pe care vi le pot da: întrebați-i pe localnici unde este tabăra de pionieri, urcați pînă la castelul „Cutezătorii” și apoi luați-o pe niște trepte din curtea castelului pînă dați de cele trei vile. Eu stau în vila „Bradul” și vă aștept nerăbdătoare. A voastră fiică, Roxana Dărmănești, 18 iunie 1979 Scumpii mei părinți, Astă seară am vrut să vă telefonez după cină, dar cînd am ajuns acolo telefonul nu mai era. Am plîns (și plîng și acum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă gîndesc mereu, mereu numai la voi. Îmi lipsiți, îmi lipsesc prietenele. Aici sînt foarte singură; Anca nu a venit și Cătălina, Monica (Ciubotaru), Codrina (o prietenă de-a Cătălinei) și Dana (o colegă de-a Cătălinei) stau în altă vilă, mereu în altă parte. Majoritatea copiilor din tabără sînt foarte mici și nu mă pot înțelege cu ei, habar n-au să se poarte în societate. Vreau să știți că voi petrece două săptămini NEGRE în tabără. Veniți la mine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deprins cu meditația, a ajuns, în chip firesc, să-mi spună că tatăl său a murit la Canal. N-a primit nici o comunicare. Cum și-a dat seama, totuși? I-a trimis un pachet care i-a fost returnat neatins. Vila în care am stat anul trecut și stau și acum e „confort II”: mobilier sărac, toaletă comună. Țeava de apă caldă picură într-un lighean, lipsește un bec. Dar sînt singur! După ce adorm cei trei mîrlani, deschid geamul. Ca și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
informații despre părinți și rude. Referințele obținute de acesta aveau să-mi schimbe de cîteva ori viața. Tocmai mă urcasem pe afet, pentru a monta și demonta închizătorul tunului, cînd am fost chemat la comandament, care se afla într-o vilă cu etaj, în capătul celălalt al școlii, pe linia străzii, separată de aceasta printr-un gard de prefabricate. Mi-am șters mîinile de vaselină și am început să alerg alături de cel ce fusese trimis să mă aducă, un elev din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vieții, dar mai sper încă în vreo două duzini de ani buni. Ce înțeleg prin „buni”? Cu „sănătate și putere de muncă”: să pot ridica din cărămidăria de fișe strînse pînă acum cîteva construcții - nu palate, nu zgîrienori, ci niște „vile” estetice, rezistente și atrăgătoare. Nu rîvnesc funcții, distincții, bogăție. Vreau doar să alung sărăcia, neliniștea, neputința de a-mi satisface nevoile culturale cele mai rezonabile. *1 ianuarie... E ziua în care îmi cercetez adîncurile din mine, ziua în care mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
luptă cu interdicțiile medicale (împinse uneori pînă la privarea de libertate), cu izolarea, cu timpul. Tip hiperactiv, angajat cu întreaga sa ființă în viața politică, e determinat să-și înceteze munca și să meargă la odihnă în orașul Gorki, în vila unui fost fabricant de arme. Mai stătuse acolo o dată, după atentatul din toamna lui 1918. Aci, nu se poate spune că a fost neglijat, ci, dimpotrivă, că a fost ținut prea din scurt. L-au consultat mari doctori: profesorul Auerbach
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-o termină. Astfel, am aflat că groparii, beți de-a binelea, erau să răstoarne mortul, că la praznic a venit „lume nehalită”, că „Bobo”, soțul sau amantul (nici el nu știa precis) vară-sii, e un sîrb simpatic, cu vilă la Snagov și cu „mașină ultimul răcnet”, că preotul, cînd a văzut cîte icoane are în casă Florina, „s-a bîlbîit cumplit”. Partea cea mai lungă a quasimonologului său a fost consacrată nu succeselor scenice ale actriței, care, acum, „a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la „Galerie”. Se poate și să mă Înșel. 297 Într-adevăr, poetul George Tutoveanu se afla la Fălticeni prin 1902. A locuit o perioadă la prietenul său M. Sadoveanu pe Ulița Rădășenilor (În casa de zestre a Ecaterinei BÎlu); la vila Arhipescu, pe str. ștefan cel Mare, mai sus de casa Vasile Ciurea și la Tinca Statilescu, pe str. Română, unde a funcționat primul cenaclu literar fălticenean. 792 văd pe urmă ce mai pot căpăta. Cele cuvenite verișoarei mele de la soția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nu le cunoașteți, Calea Victoriei este luminată, iar la Palatul Primăverii este o feerie privată. Pentru că a venit vorba de privilegiile domniei voastre, ale înalților funcționari și ale familiilor lor, credeți oare în sinea dvs. că aceasta se cheamă democrație? Sigur, vilele, reședințele de la munte și mare, Palatul Peleș, fostul Palat al Pionierilor pe care le-ați acaparat unul după altul constituie bunuri ale clasei muncitoare. Atunci cum se face că simplul muritor pe cont propriu nu găsește o cameră la munte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai ales prin cele alimentare) să vedeți goana jalnică a muncitorului, a intelectualului după cele necesare traiului, panorama sărăciei asta da multilateral dezvoltată, și gândiți-vă atunci la cei ce locuiesc în zona Medicinei ori a Parcului Rozelor cei cu vile confortabile, cei cu mașini la scară (această scară, uneori de marmură), cei cu congelatoarele pline de cărnuri și produse lactate care au poposit acolo parcă din cer, cei puternici, cei bogați. Crusta mic burgheză ce se susține pe spinarea mulțimii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cei în drept l-ar putea determina pe A. Iosefini să nu ne mai dijmuiască veniturile. Nu din cauza codului eticii și echității comuniste, ci pentru că, după toate aparențele, are o situație materială mai mult decât înfloritoare. La Poiana Brașov ocupă vila Șerbănică, la București, pe strada Câmpia Turzii, are o altă vilă. Toate astea și altele de acest fel le-a făcut din leafa lui de director de circ și din modestele venituri pe care i le aduc barăcile de tir din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să nu ne mai dijmuiască veniturile. Nu din cauza codului eticii și echității comuniste, ci pentru că, după toate aparențele, are o situație materială mai mult decât înfloritoare. La Poiana Brașov ocupă vila Șerbănică, la București, pe strada Câmpia Turzii, are o altă vilă. Toate astea și altele de acest fel le-a făcut din leafa lui de director de circ și din modestele venituri pe care i le aduc barăcile de tir din mai multe bâlciuri din țară, A. Iosefini fiind proprietarul lor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de fapt distrugerea Muzeului satului. Ne putem întreba de ce. Să fie oare din cauză că acele biete zece hectare pe care s-a îngrămădit un mileniu și mai bine de viață românească dispărută peste noapte se află, spre nenorocul tuturor, lângă o vilă modestă cunoscută sub numele pompos de palatul reginei Elena? Dacă Muzeul satului nu a supărat în niciun fel pe fosta regină-mamă, de ce oare supără atât de tare pe actualii stăpâni ai vilei de la Herăstrău? Noi nu știm cine locuiește în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
noapte se află, spre nenorocul tuturor, lângă o vilă modestă cunoscută sub numele pompos de palatul reginei Elena? Dacă Muzeul satului nu a supărat în niciun fel pe fosta regină-mamă, de ce oare supără atât de tare pe actualii stăpâni ai vilei de la Herăstrău? Noi nu știm cine locuiește în această vilă, nici dacă locuiește cineva, deși e în permanență păzită cu strășnicie. Dacă pieirea Muzeului se leagă de o eventuală încercare de a reconstitui ceea ce se numea pe vremuri domeniile regale
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cunoscută sub numele pompos de palatul reginei Elena? Dacă Muzeul satului nu a supărat în niciun fel pe fosta regină-mamă, de ce oare supără atât de tare pe actualii stăpâni ai vilei de la Herăstrău? Noi nu știm cine locuiește în această vilă, nici dacă locuiește cineva, deși e în permanență păzită cu strășnicie. Dacă pieirea Muzeului se leagă de o eventuală încercare de a reconstitui ceea ce se numea pe vremuri domeniile regale, e păcat. Regii României erau mai puțin alergici la vecinătatea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Beirut, San Salvador, Nicaragua etc. sau din alte țări unde sunt răscoale sau terorisme. Am văzut cum tancuri (buldozere) intră în casele oamenilor, ale poporului, și le dărâmă și le distrug fără niciun pic de milă sau remușcare! Sunt distruse vile frumoase și rezistente în interiorul cărora se pot vedea scări de marmură, diverse ornamente care-ți încântau ochii. O cetățeană care se găsea prin locurile acelea îmi spunea că nu poate concepe să se demoleze astfel de locuințe, că nu pot
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
propriile sale mâini lucrările de construcție ale noului centru civic. Asta înseamnă că a ordonat să se dărâme imediat tot cartierul Antim, Rahovei, Izvor. Începând cu Spitalul Brâncovenesc, din care a mai rămas doar o mică parte, continuând cu frumoasele vile, cu noile și vechile școli, chiar și cu clădirea consulară unde se eliberau pașapoarte de serviciu și vizele oficiale, totul a căzut sub lama buldozerelor, în numai câteva zile. Au fost scoși oameni din întreprinderi și instituții la sapă, târnăcop
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la sapă, târnăcop și lopată, copii, soldați, studenți. Imaginea din aceste zile este apocaliptică. De la o zi la alta au dispărut câteva cartiere minunate ale orașului. Din spatele Tribunalului se poate vedea direct coama Dealului Spirii. Străzile Sfinții Apostoli, cu splendide vile, Izvor, renumita fabrică de pâine Gagel și spălătoria chimică Schmidt au devenit câmpuri de ruine. Chiar pe cheiul Dâmboviței, de la Podul Izvor spre Operetă, se demolează furibund, zi și noapte. Oamenii sunt înghesuiți în garsoniere, nu au unde să și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
iunie 1984 Domnule Ceaușescu, Credeam că măcar anul acesta vom fi scutiți de a mai citi telegramele, urările și poeziile dedicate zilei de naștere a dvs. și a savantei dvs. soții. Cei ce vă ridică în slăvi probabil stau în vile cu încălzire proprie, și nu în blocuri, unde căldura este dirijată după prețioasele dvs. indicații. Și în micul palat ocupat de fiica dvs. temperatura a fost sub 16 grade în lunile de iarnă? Oare cu ce am greșit noi, românii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]