9,098 matches
-
intelectualii cred că e suficient să denunțe, din vârful buzelor, "ce nu merge" pentru a-și fi îndeplinit misiunea de "paznici" ai destinului obștesc. Firește că aceste generalizări sunt instrumentale și metaforice. Le utilizez doar pentru a indica prăpastia dintre vocațiile noastre specifice și aplicarea lor concretă. Solicit aici deplina îngăduință a tuturor celor care, prin pregătirea, angajarea și chiar sacrificiul lor, dezmint imaginea de sus" (Ibidem, 2002, p. 579). La fel putem spune și despre asistentul social: nu este de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
primească salariul. Aici lucrurile încep să se despartă. Așadar, în psihologia organizațională, spre exemplu, în problema alegerii leadership-ului sau a managerului general, aspectul vocațional este considerat unul învechit (rămas undeva la nivelul anilor `60), totuși în asistența socială considerăm că vocația încă are un cuvânt greu de spus. Atâta timp cât cei ce intră în asistența socială sunt mânați doar de nevoi externe, cum ar fi: nevoia unui loc de muncă, nevoia de bani, lejeritatea procesului muncii prin simplificarea voită a întregului ansamblu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și de altă natură care pot vicia această preocupare deosebită a oamenilor. La început, în cea mai mare parte a ei, asistența socială se practica în Biserică și era prin excelență a Bisericii, iar cei ce aveau această îndeletnicire și vocație o făceau ca voluntari. Astăzi, ea mai există în Biserică și va exista întotdeauna în Biserică, pentru că este cuprinsă în viața Bisericii într-un mod neseparat și prin contopire. În Biserică există dăruire, există întrajutorare, există fapta bună, există alteritate
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
studenții țărilor din Est - izolate de restul lumii timp de jumătate de secol - efectuarea unor stagii de câteva luni în reputate universități din Vest ar putea conduce la atenuarea discrepanțelor de ordin tehnologic create în timp între Est și Vest. Vocația de maestru însă, nu se întâlnește pe toate drumurile. Când ea există, se poate manifesta sub cele mai variate forme. Din editorialul închinat de Gian Franco Bottazzo morții maestrului său Andrew Cudworth, apărut în 1997 în „Diabetologia”, reiese o infinită
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
seminariilor private, pe teme filosofice și culturale, pe care le va continua și după închisoare (1958-1964) la București și apoi la Păltiniș. Dacă sunt de subliniat două constante în activitatea de decenii a lui Noica, atunci acestea ar fi, neîndoielnic, vocația sa pedagogică, formatoare, în beneficiul tinerilor înzestrați pentru cultura umanistă, și proiectul rostirii filosofice românești, pe care l-a asumat, în numele lui Mircea Vulcănescu și a generației lor, cu un devotament și o tenacitate absolut exemplare. De aceea, și pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
înlocuindu-l cu "ctitorie", nu s-a sfiit să strecoare în opera tipărită personajul ZENUMUD, anagramă transparentă, ce nu mai necesită decriptări dogmatice "monade" sau să-și intituleze un volum, în 1986, chiar Fiul Omului pentru a clipi complice către vocația duhovnicească a tatălui său. În al doilea rând (deși cred că ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil al creatorului generos. Artiștii, fie că sunt ai literelor, ai culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
viețile de cele mai multe ori triste ale acestor copii lăsați în derivă, cu familii sfâșiate sau plecate în lume pentru a câștiga o bucată de pâine, aruncați într-o lume fără repere morale și valori. Pentru ei, pentru acești dascăli de vocație care, în ciuda vitregiilor, își continuă lupta cu întunericul neștiinței, pentru copiii care merg pe jos, în fiecare zi, câte zece kilometri pentru a învăța să scrie și să citească și pentru toți cei care cred, ca mine, că educația este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
elan, am învățat să conviețuim cu figura încercănată, cu țepi albi în barbă, care ne privește zilnic, dimineața, în oglindă. Și n-am învățat că secretul tinereții neschimbate, fie măcar cea spirituală și sufletească, este dăruirea fără rest pe altarul vocației de cercetător. Este munca neobosită, de dimineața până seara, până la uitarea de sine, cu hrană frugală, cu plimbări rapide, peripatetice, prin Copou, cu seninătate axiologică și confesională. Acesta ar putea fi un prim pas spre aventura înfruntării limitelor fizice omenești
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
iar Grecia a fost o provincie privilegiată a Imperiului roman. Istoria Imperiului bizantin, cel puțin pentru secolele VIIIX, demonstrează că pentru existența unui imperiu nu este suficientă numai strălucirea culturală. Istoria veche a grecilor arată că aceștia n-au avut vocație imperială, fiind divizați în orașe- state, care s-au luptat între ele pentru supremație. În perioada de supraviețuire a imperiului, în secolul al VII-lea, avem mărturii despre existența unei populații latinofone în regiunile nord-dunărene, care au fost alimentate cu
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
artei clasice. Regulile definesc pictura, literatura, muzica, sculptura și arhitectura. Cea mai importantă perioadă a clasicismului s-a Împus În Franța regilor Ludovic al XIII-lea și Ludovic al XIV-lea. Mai apoi și alte state europene și-au afirmat vocația creatoare și au Încurajat o artă menită să respecte ordinea stabilită. Așa a apărut un Velázquez (1599-1660) sau Rembrandt (1606-1669), artiști impuși vremii prin marea forță creatoare, prin capacitatea de a oferi modele clasice. Trăsăturile clasicismului: Clasicismul s-a impus
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este „doritor de antiteze cam exagerate”, mergând la esențe, alții făceau, cum se Întâmplă și azi, o regretabilă confuzie Între literatură și realitate, mergându-se cu aceasta până la absurd și În poezia de dragoste. E antologică observația unui critic fără vocație În legătură cu poezia „Dorința”: ,, Dacă iubita stă cu fruntea pe brațul poetului, cum o să se lase sărutată?” (Aron Densuseanu) T. Maiorescu a Încercat să lămurească problema În studiul „Comediile d-lui Caragiale” În 1885, dar mulți nu au Înțeles cum vine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
romanului „Enigma Otiliei” e paradoxală, pentru că nu ilustrează, conform definiției, prezența În text a unui singur narator, ci dimpotrivă, se constată o intervenție permanentă a autorului În calitate de comentator savant și expert. Nici nu se putea altfel, dacă avem În vedere vocația criticului și istoricului literar. De aceea, s-a spus că, la G. Călinescu, mijloacele literaturii interferează cu cele ale criticii și că toate aspectele sunt privite cu ochiul unui estet. Autorul romanului Însuși mărturisește că vrea să creeze documente de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din Pseudo- Ureche. Acest comitet teatral, „bucățică ruptă” din Academie, patronează un teatru „pe a cărei scenă se vorbește o limbă ce numai românească nu-i”. Într-adevăr, autorul are suficiente motive să considere acest lucru ca fiind ciudat. Având vocația teatrului În suflet, Caragiale face câteva observații menite din nou să stărnească râsul, mai ales atunci când afirmă că la unele spectacole, privirea nu mai joacă, așa ca de obicei, pentru că un artist „părea că vorbește dintr-o pivniță iar altul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ideale. Ca și Vasile Alecsandri, dar pe o altă treaptă, autorul comediilor a aparținut integral teatrului, a trăit În lumea acestuia, a căutat să-i Înțeleagă menirea și să-i Îndrepte demersul pe un făgaș, putând să-l proiecteze către vocația lui universală, aspirație junimistă, legat fiind de această mișcare o bună parte din exixtența lui de creator. De altfel, după cum s-a putut observa, opera dramatică a lui Caragiale a fost creată tocmai În perioada când contactul lui cu Junimea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
unei structuri de joc, în jurul căreia o altă structură, mobilă, își țese pânza. Iar semnificația acestor referințe se împlinește și la nivel metatextual. Înglobând referința postmodernă, ba chiar (auto)ironică, realismul esențial al Gabrielei Adameșteanu se reîntoarce, mai puternic, la vocația sa. Întâlnirea rămâne o creație solidă, plină de o grație limpidă și inteligentă. Citatul, fie el cât de postmodern, utilizat cum se cuvine, consolidează prezentul textului. Finalul, mult mai romanesc în această versiune, ambiguu și elocvent totodată, îl arată pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
se vorbea cu profesorul la seminarii, nu am digerat acest sistem static și, după anul întâi, m-am dus la București. V-a dezamăgit vreun pic noua cale? Întrebarea e întotdeauna foarte personală. Important e ca omul să fie în vocația lui. Aceasta era chemarea mea, chiar dacă nu am devenit preot imediat după ce am terminat facultatea, în ‘96. Am devenit preot când am venit la Paris, în 2002. Părintele Rafael Noica spune că există dezamăgire acolo unde a existat amăgire. Omul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
de a vedea lucrurile: vezi mai mult și ești într-o poziție de a-i ajuta pe oamenii care vin și asta e principala îndeletnicire. Vorbeați de „har“ și de „taină“. E ceva care „ți se dă“ sau e o vocație omenească? Dacă vorbim în termeni de descoperire, oricine ar trebui să poată să descopere lucrul ăsta. Dar nu oricine poate să descopere lucrul ăsta. Jos, în holul bisericii se pregătește o expoziție de icoane. Pot să tot încerc eu, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
ar trebui să poată să descopere lucrul ăsta. Dar nu oricine poate să descopere lucrul ăsta. Jos, în holul bisericii se pregătește o expoziție de icoane. Pot să tot încerc eu, că nu voi deveni niciodată iconograf! Nu am această vocație. Prefer să vorbesc în acești termeni, de vocație, de descoperire a căii. Sigur că e ceva special. Ți se dă ceva ce e clar că nu e al tău. Eu văd, când predic de exemplu, fără să știu întotdeauna exact
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Dar nu oricine poate să descopere lucrul ăsta. Jos, în holul bisericii se pregătește o expoziție de icoane. Pot să tot încerc eu, că nu voi deveni niciodată iconograf! Nu am această vocație. Prefer să vorbesc în acești termeni, de vocație, de descoperire a căii. Sigur că e ceva special. Ți se dă ceva ce e clar că nu e al tău. Eu văd, când predic de exemplu, fără să știu întotdeauna exact pe unde mă va duce vorbirea, văd că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
frecventarea unui tip de instituție școlară și ulterior la practicarea unei profesii, considerăm că la nivelul sistemului de învățământ pentru deficienți de auz, aceasta capătă note specifice. Ne referim la factorii implicați, între care, de multe ori, intervin incompatibilități. 1. Vocația reprezintă starea de direcționare către o anumită profesie, datorită înzestrărilor native -aptitudini, talent, care însoțite de o puternică motivație conduc imperios și irezistibil către un domeniu, o profesie. Este o forță interioară care îl mobilizează pe deficientul de auz pentru
Pa?i c?tre succes ?n orientarea ?colar? ?i profesional? by Crina Boule, Liana Nedeianu, Aurelia St?nuic? , Florica Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84353_a_85678]
-
profesiilor - elevii deficienți de auz sunt convinși de existența acestui factor și manifestă interes pentru a ocupa locuri/funcții în profesia aleasă (șef, manager) ceea ce, de cele mai multe ori reflectă o cunoaștere de sine incorectă. Criteriul remunerației este mai puternic decât vocația, aptitudinea. - moda acționează și în cazul deficienței de auz; și persoane din această categorie de tineri vor să fie manechine, fotomodele, manageri. - mijloacele de informare (mass media) influențează opțiunea în orientarea școlară și profesională prin mediatizarea excesivă a unor profesii
Pa?i c?tre succes ?n orientarea ?colar? ?i profesional? by Crina Boule, Liana Nedeianu, Aurelia St?nuic? , Florica Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84353_a_85678]
-
factorii implicați în educarea și formarea copilului deficient de auz în vederea integrării în societate să înțeleagă că „limba vorbită” a surdului este LMG-ul iar tot Evaluare prin itemi este un act de creație care depinde de experiența și vocația educatorului, conținutul testului trebuie să fie completat cu ajutorul imaginilor, întrucât în cazul deficientului de auz, lipsa auzului și implicit a memoriei auditive are ca principală consecință existența unui bagaj de cuvinte de cele mai multe ori sărac care are repercursiuni atât în
Evaluarea ? considerente generale by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84359_a_85684]
-
Frank Parsons (1854-1908), cel care înființează un "Biroul Vocațional" în Boston, cu scopul asistării persoanelor care doreau să își aleagă o ocupație, să se pregătească pentru aceasta, să își construiască o carieră de succes. Parsons, a cărui lucrare "Alegerea unei vocații" (Choosing a Vocation) a fost publicată după moartea sa, a dorit ca sistemul de orientare vocațională să pătrundă în toate școlile de stat intenție pe care nu a văzut-o materializată însă. Boston a fost locul primei conferințe de orientare
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
cercetare, în școli, universități, agenții (non)guvernamentale și să facă echipă cu sociologi, manageri, psihologi, medici, pentru proiecte de anvergură. 4. Intervențiile în carieră De-a lungul timpului s-au conturat o serie de controverse în ceea ce privește accepțiunile termenilor carieră, muncă, vocație, loc de muncă, poziție profesională, ocupație. Nici astăzi situația nu este foarte clară, existând autori care folosesc o parte din termeni într-o manieră ambiguă. 4.1. Delimitări conceptuale Pe de o parte, au existat specialiști consilieri și psihologi care
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
astăzi situația nu este foarte clară, existând autori care folosesc o parte din termeni într-o manieră ambiguă. 4.1. Delimitări conceptuale Pe de o parte, au existat specialiști consilieri și psihologi care s-au referit la carieră ca la vocație, iar pe de altă parte, specialiști care au respins această semnificație, considerând că vocația implică predeterminare, fatalitate și pasivitate. Aceștia din urmă au militat pentru alegere și decizie, ca fiind cele mai sigure căi de atingere a unui nivel optim
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]