68,361 matches
-
tot mai multe și mai intense. În 865/866 a escaladat în continuare sosirea vikingilor,a căror armate cuprindeau intre 500-1000 de oameni, care se aflau sub conducerea fraților Ivar fara Oase, Ubbe și Halfdan Ragnarsson. Ceea ce a făcut această armată diferita de cele de dinainte a fost intenția. Sosirea sa a început "o nouă etapă, cea a cuceririi și a sederii". Prin 870, Nordici au cucerit regatele Deira și Anglia de Est, iar în 871 au atacat Wessex. Dintre cele nouă lupte
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
an, Alfred îl succede pe Ethelred, care a murit în Bătălia de la Merton. Mercia s-a prăbușit în 874. Halfdan s-a întors la Deira și s-a luptat cu picții și galezii pentru a menține controlul regatului de nord. Armata lui s-a stabilit acolo și el nu este menționat, după 876, când danezii au fost implicați în plugărit,pentru a-și construi un nivel de trai. Guthrum, cu doi regi neștiuți, "a plecat din Cambridge spre Anglia de Est". El a
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
Athelney și mediul natural al țării dându-i o oarecare protecție. În primăvara anului 878, el a chemat toate forțele saxone de vest și au mărșăluit la Edington, unde s-a întâlnit cu danezii, conduși de Guthrum în luptă. Împreună cu armata sa mică, o fracțiune a armatei sale la Chippenham, Alfred nu putea spera sa reia orașul de la danezi, care l-au avut din războaiele anterioare (de exemplu, la Reading din 871) s-au dovedit un adept al apărarea pozițiilor fortificate
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
dându-i o oarecare protecție. În primăvara anului 878, el a chemat toate forțele saxone de vest și au mărșăluit la Edington, unde s-a întâlnit cu danezii, conduși de Guthrum în luptă. Împreună cu armata sa mică, o fracțiune a armatei sale la Chippenham, Alfred nu putea spera sa reia orașul de la danezi, care l-au avut din războaiele anterioare (de exemplu, la Reading din 871) s-au dovedit un adept al apărarea pozițiilor fortificate. S-a retras la sud, pregătindu
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
În a șaptea săptămână după Paști, între 4 și 7 mai, Alfred a făcut recrutări la Ecgbryhtesstan (Piatra lui Egbert). Mulți dintre bărbații din provinciile Somerset, Wiltshire, și Hampshire, care nu au fugit deja s-au mobilizat. În ziua următoare,armata lui Alfred s-a mutat la stejarul Iley, iar apoi, a doua zi,la Edington.Bătălia ar fi avut loc între 6 și 12 mai. Potrivit Life: ""Combaterea feroce, formând un zid de scuturi dense împotriva întregii armate a păgânilor
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
ziua următoare,armata lui Alfred s-a mutat la stejarul Iley, iar apoi, a doua zi,la Edington.Bătălia ar fi avut loc între 6 și 12 mai. Potrivit Life: ""Combaterea feroce, formând un zid de scuturi dense împotriva întregii armate a păgânilor, și străduindu-se cu mare curaj... în cele din urma, el [Alfred] a câștigat victoria și i-a înfrânt pe păgânii, și i-a lovit pe fugari. El i-a urmărit până departe de cetatea [adică, Chippenham] "." După
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
învins în mod decisiv pe danezi la Edington, mai degrabă decât doar i-a oprit, și, prin urmare, se pare că vor ține la termenii tratatului. Motivul principal pentru victoria lui Alfred a fost, probabil, mărimea relativă a celor două armate. În același an, a învins o armată condusa de Ubbe Ragnarsson în Bătălia de la Cynwit. În plus, în 875,Guthrum a pierdut sprijinul lorzilor danezi, inclusiv Ivar și Ubbe. Alte forțe daneze s-au stabilit pe pământul englez înainte ca
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
Edington, mai degrabă decât doar i-a oprit, și, prin urmare, se pare că vor ține la termenii tratatului. Motivul principal pentru victoria lui Alfred a fost, probabil, mărimea relativă a celor două armate. În același an, a învins o armată condusa de Ubbe Ragnarsson în Bătălia de la Cynwit. În plus, în 875,Guthrum a pierdut sprijinul lorzilor danezi, inclusiv Ivar și Ubbe. Alte forțe daneze s-au stabilit pe pământul englez înainte ca Guthrum să atace Wessex: în Anglia de Est, precum și
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
extrem de demoralizatoare pentru danezi. La trei săptămâni după luptă, Guthrum a fost botezat și s-a convertit la creștinism. În conformitate cu termenii Tratatului de la Wedmore, Guthrum a fost obligat să părăsească Wessex și a revenit la Anglia de Est. Prin urmare, în 879, armata vikingă a plecat din Chippenham și s-a stabilit la Cirencester unde a rămas timp de un an. În anul următor vikingii s-au dus în Anglia de Est unde s-au stabilit. De asemenea, în 879, în conformitate cu Asser, o altă armată
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
armata vikingă a plecat din Chippenham și s-a stabilit la Cirencester unde a rămas timp de un an. În anul următor vikingii s-au dus în Anglia de Est unde s-au stabilit. De asemenea, în 879, în conformitate cu Asser, o altă armată vikingă a navigat până la râul Tamisa și a iernat la Fulham. De-a lungul următorilor ani, danezii au avut mai multe confruntări cu forțele lui Alfred. Cu toate acestea, Alfred a reușit să facă față aceastei amenințări militare prin reformarea
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
multe confruntări cu forțele lui Alfred. Cu toate acestea, Alfred a reușit să facă față aceastei amenințări militare prin reformarea și crearea unui sistem de orașe fortificate, cunoscute sub numele de "burghs" sau "burhs". În 885, conform rapoartelor lui Asser, armata vikingă, care se stabilise în Anglia de Est a încălcat într-un mod mai evident pacea stabilita cu Alfred, deși Guthrum nu mai este menționat. Guthrum a domnit ca rege în Anglia de Est până la moartea sa în 890 și, deși această perioadă nu
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
celui de-al doilea Război Mondial pe frontul de vest împotriva Liniei Siegfried. Operațiunea avea ca obiectiv traversarea cursului râului Rur, de unde urma să fie declanșat asaltul spre Rin și mai departe, în inima Germaniei. Atacul a fost executat de Armata I și Armata a 9-a SUA. Ofensiva a fost declanșată pe 16 noiembrie 1944 cu unul dintre cele mai puternice bombardamente tactice ale aliaților din întregul război. În ciuda tuturor eforturilor, înaintarea aliaților a fost neașteptat de înceată, în principal
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
doilea Război Mondial pe frontul de vest împotriva Liniei Siegfried. Operațiunea avea ca obiectiv traversarea cursului râului Rur, de unde urma să fie declanșat asaltul spre Rin și mai departe, în inima Germaniei. Atacul a fost executat de Armata I și Armata a 9-a SUA. Ofensiva a fost declanșată pe 16 noiembrie 1944 cu unul dintre cele mai puternice bombardamente tactice ale aliaților din întregul război. În ciuda tuturor eforturilor, înaintarea aliaților a fost neașteptat de înceată, în principal datorită rezistenței germane
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
cea din punga Falaise. După aceste înfrângeri, defensiva germană și nordul și vestul Franței s-a prăbușit, ceea ce a dus la o retragere grăbită spre teritoriul național. Înaintarea rapidă pe frontul de vest și victoriile de pe frontul de est ale Armatei Roșii au făcut ca Înaltul comandament aliat să creadă că Wehrmachtul se află în pragul colapsului, iar victoria poate fi obținută până la Crăciunul anului 1944. Ținând seama de toate aceste motive, aliații occidentali au lansat un plan foarte riscant pentru
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
permis germanilor să se pregătească pentru ofensivele aliate care urmau să vină. Germanii au reușit să mobilizeze efective importante pe Linia Siegfried. Această linie defensivă dispunea de o serie de fortificații vechi, care ar fi trebuit să pună puține probleme armatelor aliate, dotate cu cele mai moderne arme ale vremii. În nordul Belgiei, aliații luptau încă pe râul Scheldt, iar în sud se duceau lupte grele în Lorena. În centrul frontului s-a desfășurat Bătălia de la Aachen în perioada 2-21 octombrie
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
de infanterie și ale Diviziei 116 Panzer. Contraatacul germanilor i-au alungat pe americani din oraș, iar ofensiva aliată a intrat într-un impas sângeros. Înaltul comandament aliat a planificat o ofensivă pe front larg în zona de responsabilitate a Armatei a 9-a SUA, sprijinită de Armata I și unități ale Armatei a 2-a britanice. atacul urma să fie dat împotriva pozițiilor germane din valea râului Rur și trebuia să stabilească capete de pod la Linnich, Jülich și Düren
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Contraatacul germanilor i-au alungat pe americani din oraș, iar ofensiva aliată a intrat într-un impas sângeros. Înaltul comandament aliat a planificat o ofensivă pe front larg în zona de responsabilitate a Armatei a 9-a SUA, sprijinită de Armata I și unități ale Armatei a 2-a britanice. atacul urma să fie dat împotriva pozițiilor germane din valea râului Rur și trebuia să stabilească capete de pod la Linnich, Jülich și Düren. Armata I, care era deja staționată în
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
pe americani din oraș, iar ofensiva aliată a intrat într-un impas sângeros. Înaltul comandament aliat a planificat o ofensivă pe front larg în zona de responsabilitate a Armatei a 9-a SUA, sprijinită de Armata I și unități ale Armatei a 2-a britanice. atacul urma să fie dat împotriva pozițiilor germane din valea râului Rur și trebuia să stabilească capete de pod la Linnich, Jülich și Düren. Armata I, care era deja staționată în apropierea Pădurii Hürtgen, trebuia să
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
a 9-a SUA, sprijinită de Armata I și unități ale Armatei a 2-a britanice. atacul urma să fie dat împotriva pozițiilor germane din valea râului Rur și trebuia să stabilească capete de pod la Linnich, Jülich și Düren. Armata I, care era deja staționată în apropierea Pădurii Hürtgen, trebuia să execute atacul principal prin pădurea Hürtgen spre valea Rurului. Armata a 9-a trebuia să înainteze la nord de pădure, prin câmpia Rurului. Corpul al XXX-lea britanic trebuia
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
împotriva pozițiilor germane din valea râului Rur și trebuia să stabilească capete de pod la Linnich, Jülich și Düren. Armata I, care era deja staționată în apropierea Pădurii Hürtgen, trebuia să execute atacul principal prin pădurea Hürtgen spre valea Rurului. Armata a 9-a trebuia să înainteze la nord de pădure, prin câmpia Rurului. Corpul al XXX-lea britanic trebuia să reducă punga de la Geilenkirchen în nord în cadrul unei operațiuni separate, "Clipper". Obiectivul pe termen lung după ce ar fi fost traversată
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
atacurile germane. Comandanții aliați nu au înțeles pe deplin pentru o perioadă lungă de timp importanța digurilor și doar cu câteva zile înainte de finalizarea ofensivei americanii au efectuat primele manevre pentru cucerirea lor. Forțele aliate participante la operațiune au fost Armata a 9-a SUA din componența Grupului de Armata 12 comandat de Omar Bradley și Corpurile de Armată V și VII ale Armatei I SUA, ultimul dintre ele primind sarcina declanșării atacului principal prin pădurea Hürtgen. Corpul V asigura protecția
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
pentru o perioadă lungă de timp importanța digurilor și doar cu câteva zile înainte de finalizarea ofensivei americanii au efectuat primele manevre pentru cucerirea lor. Forțele aliate participante la operațiune au fost Armata a 9-a SUA din componența Grupului de Armata 12 comandat de Omar Bradley și Corpurile de Armată V și VII ale Armatei I SUA, ultimul dintre ele primind sarcina declanșării atacului principal prin pădurea Hürtgen. Corpul V asigura protecția flancului sudic. Ambele armate au fost puternic întărite pentru
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
doar cu câteva zile înainte de finalizarea ofensivei americanii au efectuat primele manevre pentru cucerirea lor. Forțele aliate participante la operațiune au fost Armata a 9-a SUA din componența Grupului de Armata 12 comandat de Omar Bradley și Corpurile de Armată V și VII ale Armatei I SUA, ultimul dintre ele primind sarcina declanșării atacului principal prin pădurea Hürtgen. Corpul V asigura protecția flancului sudic. Ambele armate au fost puternic întărite pentru ofensiva care avea să urmeze. Efectivele totale ale Armatei
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
finalizarea ofensivei americanii au efectuat primele manevre pentru cucerirea lor. Forțele aliate participante la operațiune au fost Armata a 9-a SUA din componența Grupului de Armata 12 comandat de Omar Bradley și Corpurile de Armată V și VII ale Armatei I SUA, ultimul dintre ele primind sarcina declanșării atacului principal prin pădurea Hürtgen. Corpul V asigura protecția flancului sudic. Ambele armate au fost puternic întărite pentru ofensiva care avea să urmeze. Efectivele totale ale Armatei I au crescut de la 250
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
SUA din componența Grupului de Armata 12 comandat de Omar Bradley și Corpurile de Armată V și VII ale Armatei I SUA, ultimul dintre ele primind sarcina declanșării atacului principal prin pădurea Hürtgen. Corpul V asigura protecția flancului sudic. Ambele armate au fost puternic întărite pentru ofensiva care avea să urmeze. Efectivele totale ale Armatei I au crescut de la 250.000 de oameni în septembrie la aproximativ 320.000 în pragul ofensivei, deși doar 120.000 de soldați au participat efectiv
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]