67,638 matches
-
societăților lumii (sau cinci mari aspecte ale dezvoltării sociale globale): industrializarea accelerată, creșterea demografică exponențială, subnutriția globală, consumul îngrijorător de rapid al resurselor naturale neregenerabile și degradarea mediului înconjurător. Acesta includea un volum considerabil de date din cele mai diferite contexte sociale, referitoare la cinci variabile principale (investițiile, populația lumii, hrana, resursele naturale și poluarea), date colectate cu scopul de a analiza interdependența lor și modalitățile în care această interdependență afectează dezvoltarea societăților pe termen scurt și mai ales pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de salvgardare, data de 1 ianuarie 2007 continuă să fie mențină ca ipoteză oficială de lucru privind aderarea României la Uniunea Europeană. S-au făcut deja pași și pentru începerea negocierilor de aderare cu Croația, Turcia și confederația Serbia-Muntenegru. În acest context, discuția despre modelul social european este un subiect extrem de actual. Studiul dimensiunii sociale a construcției europene din care România urmează să facă parte începând cu anul 2007 oferă cadrul de analiză necesar înțelegerii modului în care politicile sociale românești urmează
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
europene comune. Tratatul de la Roma (1957) a dus la înființarea Comunității Economice Europene, cu cele trei etape succesive: Uniunea vamală, Uniunea economică și Uniunea politică. Transferul de putere decizională de la statele membre la instituțiile comunitare instaurate s-a realizat în contextul promovării concurenței și liberei circulații a mărfurilor, a capitalului și a persoanelor. Cele șase țări membre fondatoare (Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Franța și Italia) și-au orientat interesul suprastatal primordial spre coordonarea politicilor economice în special în producția de cărbune
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ipotezei conform căreia măsurile cu caracter social au fost, inițial, promovate în Uniunea Europeană în umbra scopurilor economice considerate prioritare. Practic, Carta a marcat momentul de debut în cristalizarea eforturilor și preocupărilor statelor membre „pentru dimensiunea socială a politicilor comunitare în contextul construcției pieței unice europene” (M. Preda 2003, p. 4). Conform procedurilor standard, în septembrie 1989 Comisia Europeană a supus dezbaterii publice adoptarea Cartei. Inițial, Carta a fost adoptată doar de 11 dintre cele 12 state membre de atunci, excepția fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capabilă de creștere economică durabilă cu locuri de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială”. Decizia care a fost luată presupune concentrarea tuturor eforturilor statelor membre spre promovarea unei coeziuni sociale mai ridicate. În acest context, a fost adoptată Agenda Politicii Sociale care a transpus obiectivul stabilit într-un program concret de acțiuni pe cinci ani și care are „drept principiu de bază întărirea rolului politicii sociale ca factor productiv” (Preda, 2003, p. 11). Dintre prioritățile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socială avea slabe șanse de a deveni un succes. În cadrul Forumului European Economic care a avut loc la Salzburg în toamna anului 2001, doi comisari europeni au eșuat în apărarea Strategiei de la Lisabona. Un factor deloc de neglijat a fost contextul politic european care a marcat simultan eforturile de implementare a strategiei de la Lisabona necongruentă și orientarea politicii sociale europene spre ideologia de dreapta. (Alhadeff, Hugendubel, 2005, pp. 102-103). În anul 2005, la jumătatea traseului până în anul 2010, Consiliul European Economic
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
până în anul 2010, Consiliul European Economic și Social a evaluat procesul de implementare a Strategiei de la Lisabona, considerând că există riscul ca obiectivele propuse până în 2010 să nu fie atinse, în special în domeniul ocupării forței de muncă. În acest context, reprezentanții Consiliului și-au exprimat îngrijorarea față de credibilitatea întregului proces (Opinion of the European Economic and Social Committee on Employment Policy, 2005, p. 1). Mai mult decât atât, raportul unui grup consultativ condus de fostul prim-ministru olandez Wim Kok
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în special a primului-ministru luxemburghez, Jean-Claude Juncker, la acel moment președinte al Consiliului Uniunii Europene (Alhadeff, Hugendubel, 2005, p. 103). Constituția Uniunii Europene reprezintă un proiect european cu un impact deosebit pentru configurația actuală a Uniunii Europene, în special în contextul actualei reconstrucții a spațiului european și în perspectiva viitoarei extinderi și a negocierilor cu Turcia. Acest document este supus momentan dezbaterii publice, fiind respins în forma actuală în urma referendumului din unele țări precum Franța și Olanda. Este interesant faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și necesitatea urgentă de a oferi un răspuns european (Alhadeff, Hugendubel, 2005, p. 102). Mai mult decât atât, aria de cuprindere a Uniunii Europene s-a mărit ca număr de populație odată cu integrarea a încă zece noi state membre. În contextul actual, o întrebare absolut îndreptățită e: „În ce măsură modelul social european orientat spre promovarea coeziunii sociale este convergent cu obiectivele hotărâte de statele membre în Strategia de la Lisabona (2000)?”. Provocarea majoră cu care Uniunea Europeană se confruntă este reconcilierea „nevoii de a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
criză, ci mai degrabă trebuie interpretat ca o necesitate de a găsi cele mai eficiente modalități de a atinge țelurile europene stabilite. Pentru țări precum România, analiza modelului social european și mai ales a viabilității sale în viitor permite prospectarea contextului social din care țara noastră urmează să facă parte, precum și identificarea modalităților prin care țara noastră se poate articula direcțiilor europene. După căderea regimului comunist, suportul acordat de Banca Mondială țărilor din Europa de Est a fost orientat mai ales spre influențarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
într-o direcție rezidualistă concentrată asupra privatizării. Responsabilitățile asumate de aceste țări prin negocierile de aderare la Uniunea Europeană au condus la reducerea acestor tensiuni prin concentrarea eforturilor asupra construirii unei „strategii sociale de piață” (Deacon, 2000, p. 147). În acest context, tendința este de trecere de la universalitatea schemelor de securitate socială la selectivitate și de construire a așa-numitelor „plase de siguranță”. Referindu-se la opțiunile de politică socială ale guvernelor est-europene, se pune întrebarea dacă acestea vor îmbrățișa un model
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe competiție și dinamism și politica de ocupare a forței de muncă orientată spre ocuparea deplină a forței de muncă și calitatea muncii (Jorens, 2004, p. 11). Modelul social european, în accepțiunea sa de politică socială, s-a dezvoltat în contextul creșterii interesului statelor membre pentru cooperare economică în condițiile promovării liberei concurențe. Din acest motiv, Tratatul de la Roma prevede că „trusturile, cartelurile și alte forme de monopol cu poziții dominante pe piață sunt interzise”, la fel ca și sprijinul direct
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociale în spațiul Uniunii Europene a ridicat „problema coordonării politicilor sociale, mergându-se până la o eventuală politică socială comună” (C. Zamfir, 1995, p. 244). Problemelor sociale comune cu care se confruntă statele bunăstării li s-au impus soluții comune. În contextul participării la piața unică europeană, aceste soluții cu caracter social au determinat nu numai eforturi naționale, ci și supranaționale în direcția conturării unei politici sociale. În ciuda dificultăților în implementare, strategia de la Lisabona trebuie menținută, iar guvernele statelor membre trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
europene. Reforma actuală a statului bunăstării trebuie să formuleze o nouă paradigmă care să asigure reconcilierea politicii sociale și economice. (B. Palier, 2004, p. 12). Uniunea Europeană este orientată mai degrabă spre promovarea unor inițiative comune în domeniul politicii sociale în contextul unei coordonări deschise decât spre constituirea unui sistem unic interstatal de politică socială. Uniunea Europeană reprezintă un laborator al modelului social european în sensul abordării de comun acord a principiilor sociale comune și a alocării tuturor resurselor pentru îndeplinirea obiectivelor construcției
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
învățarea pe tot parcursul vieții, pregătirea și dezvoltarea îndemânărilor muncitorilor), s-a dovedit că flexibilitatea pieței muncii și securitatea nu sunt contradicții, ci precondiții” (Rasmussen, 2005, pp. 54-55). Odată identificate, bunele practici din domeniul politicii sociale trebuie să fie adaptate contextului național în care ar trebui să se articuleze. Din acest punct de vedere, elaborarea unei metode de evaluare inițială, precum și posibilitatea de a proiecta scenarii posibile de politică socială pot conduce la identificarea riscurilor, estimarea potențialelor obstacole și conturarea drumului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ccws/. Vaughan-Whitehead, Daniel C., 2003, EU enlargement versus social Europe? The uncertain future of the European Social Model, Edward Elgar, Cheltenham. Zamfir, Cătălin, 1997, „Direcții ale reformei statului bunăstării”, în Cătălin Zamfir, Elena Zamfir (coord.), Politici sociale în România în context european, Editura Alternative, București. Zamfir, Elena, 1997, „Direcții ale reformei statului bunăstării”, în Cătălin Zamfir, Elena Zamfir (coord.), Politici sociale în România în context european, Editura Alternative, București. Wickham, James, 2002, The End of the European Social Model: Before It
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Direcții ale reformei statului bunăstării”, în Cătălin Zamfir, Elena Zamfir (coord.), Politici sociale în România în context european, Editura Alternative, București. Zamfir, Elena, 1997, „Direcții ale reformei statului bunăstării”, în Cătălin Zamfir, Elena Zamfir (coord.), Politici sociale în România în context european, Editura Alternative, București. Wickham, James, 2002, The End of the European Social Model: Before It Began?, briefing paper for „Infowork” Accompanying Measure, Employment Research Centre, Department of Sociology, Trinity College Dublin, Dublin 2, Irlanda, HYPERLINK "http://www.tcd.ie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în Scoția și Țara Galilor, unde s-au produs reforme instituționale în 1998. Pentru statele din sud-estul Europei, pregătirea pentru aderare presupune realizarea unui cadru instituțional capabil să realizeze și să administreze programe de dezvoltare cofinanțate prin fonduri europene. În acest context, regionalizarea apare ca unul dintre standardele europene ce trebuie atins, în vederea accesului la beneficii ulterioare. În aceste state ideea dezvoltării regionale a apărut ca o cerință a Uniunii Europene pentru reforma administrativă, și nu ca o conștientizare a unor nevoi
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
direcția reducerii dezechilibrelor de dezvoltare dintre regiunile europene. Dezvoltarea regională este o temă de dezbatere foarte actuală, poate chiar prea actuală și prea dinamică pentru a putea fi analizată într-un mod riguros metodologic. Încărcătura ideologică și politico-acțională situată în contextul globalizant al Uniunii Europene îngreunează și mai mult încercările de teoretizare în acest domeniu. Ca inspirație ideologică, dezvoltarea regională se înscrie în modelul „dezvoltării prin proiect”, al dezvoltării de jos în sus, bazată pe principiul participării și al descentralizării deciziilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau în numele său. Grecia, Portugalia, Anglia, Suedia, Bulgaria, Estonia, Ungaria, Lituania, Slovacia și Slovenia 2. Regionalizare prin intermediul autorităților locale În acest caz autoritățile locale existente îndeplinesc și funcții specifice regionale, fie prin extensia responsabilităților inițiale, fie prin cooperare într-un context mai larg. Germania, Danemarca, Finlanda și Irlanda; în unele țări sistemul se aplică parțial: Portugalia, Suedia și Olanda 3. Descentralizare regională Acest sistem presupune crearea sau substituirea unei noi autorități teritoriale la un nivel situat peste nivelul autorităților teritoriale existente
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
populația UE va trăi în regiuni cu un PIB mai mic de 75% decât media comunitară, din care 60% va fi reprezentată de populația noilor state membre; scăderea gradului de ocupare a forței de muncă în cadrul Uniunii extinse. În acest context, însăși rațiunea de a fi a politicii regionale comunitare (menținerea coeziunii economice și sociale la nivel comunitar) devine problematică. La stadiul dezvoltării actuale a României, este greu de înțeles importanța unei dezvoltări sociale și economice echilibrate. Amploarea problemelor macroeconomice face
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Conflictul s-a accentuat foarte mult în ultimii ani, când aproximativ două miliarde de barili de petrol au fost descoperiți în zona sudică, fapt ce a condus la intensificarea acțiunilor reprimării populației de către forțele guvernamentale, prin intermediul milițiilor „arabe”. În acest context, au avut loc mai multe acțiuni internaționale de ajutor pentru a reduce efectele foametei. În Sudanul de Sud unitățile sociale de bază sunt grupurile de descendență uniliniare (Evans-Pritchard, 1969 [1940]), compuse din grupuri de rude extinse, bazate pe senioritate. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
proprietatea lor - faptul că nu au șefi tinde să lucreze în această direcție) și să se integreze în structurile statului centralizat mai degrabă prin intermediul armatei. Agricultura le inspira însă puțină încredere, având o atitudine disprețuitoare față de această practică. În acest context economic și politic, guvernul saudit a inițiat un program de sedentarizare. Aproape toate statele moderne consideră că nomadismul este un lucru „suspect” (Scott, 1998), care pune probleme legate de taxare (mobilitatea o face mai greoaie), ignoră granițele naționale și transportă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de taxare (mobilitatea o face mai greoaie), ignoră granițele naționale și transportă bunuri ce nu sunt impozitate. Mai mult, guvernele care încearcă să elimine pastoralismul nomad susțin că serviciile guvernamentale ar fi mai costisitor de oferit acestor populații. În acest context, guvernul saudit a început construirea unor orașe noi în deșert. Unul dintre acestea era proiectul „Regele Faisal”, care acoperea 4 000 de hectare (cam suprafața unei comune mici din România). Susținut și de Food and Agriculture Organization of the United
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să descrie constrângerile reale asupra producției, vânzării sau accesului la credit, câteva ingrediente de bază în proiectele de dezvoltare axate pe comercializare și pe creșterea legăturilor cu piețele naționale și internaționale. Un alt avantaj al cercetării de teren în acest context este demonstrarea unor legături între diferite domenii sociale (de exemplu, economie și religie) care nu sunt vizibile de la nivel macrosocial. O altă contribuție a cercetătorilor de teren este și înțelegerea organizării, intereselor și strategiilor elitelor locale și a birocrațiilor de la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]