67,638 matches
-
considerare faptul că atât indivizii, cât și instituțiile și comunitățile locale veneau cu un bagaj de dependențe, adaptări politice și economice, precum și deturnări și „îmblânziri” (Creed, 1998) ale măsurilor, de multe ori aberante, venite de la vârful conducerii comuniste. În acest context pot fi privite și reforma drepturilor de proprietate asupra pământului (Legea nr. 18/1991), precum și noua politică agrară de la începutul anilor ’90. Economia gospodăriilor individuale din perioada comunistă a fost forțată să intre într-o relație de dependență cu economia
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care a depins de acțiunile primarilor, cu toate servituțile și privilegiile pe care aceștia le întrețin. Restituirea drepturilor de proprietate a produs conflicte în cadrul familiei și în rândul grupurilor de rudenie. Relațiile genealogice au căpătat o importanță aparte în acest context, deoarece dovedirea filiației a fost un proces-cheie. Pentru cei care proveneau din familii mai înstărite înainte de colectivizare, rudenia a devenit o resursă vitală; pentru cei ce proveneau din familii mai modeste, rudenia celor dintâi a devenit un „moft” și un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
devenit o resursă vitală; pentru cei ce proveneau din familii mai modeste, rudenia celor dintâi a devenit un „moft” și un mijloc de a acapara pământ. Pe lângă prezentarea legislației și a tribulațiilor legate de aplicarea legii, Katherine Verdery situează comparativ contextul agriculturii de după 1990 din România atât în rândul statelor din estul Europei, cât și al țărilor puternic industrializate. Decolectivizarea a produs un grup enorm de proprietari de parcele agricole de foarte mici dimensiuni. Media suprafeței parcelelor create prin Legea nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
am insistat asupra modalității în care cultura trebuie privită în cadrul proiectelor de dezvoltare. Într-un moment în care „cultura” devine o categorie desuetă în antropologie (Clifford, 1988; Geertz, 1982; Clifford, Marcus, 1986), ea devine interesantă pentru alte discipline. În acest context, înțelegerea relațiilor de putere din interiorul și dintre comunități, a practicilor de subzistență, a relațiilor sociale care formează țesutul social al comunităților-țintă sunt esențiale pentru practica dezvoltării participative. Antropologii se află prinși într-o dublă dilemă. Pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
transpune în competența crescută a cetățenilor în procesul de evaluare a politicilor ce duc la dezvoltare. Chiar dacă un anumit tip de politică generează dezvoltare socială, lipsa de suport din partea populației face dificil sau imposibil de implementat respectiva politică. În acest context este foarte important ca o politică să se bucure de suport social și să promoveze o serie de măsuri care sunt în concordanță cu valorile și aspirațiile populației. Domeniul politicilor sociale are o importanță aparte pentru domeniul dezvoltării sociale, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
oferea locuri de muncă pentru toți cei capabili să muncească. Statul era principalul angajator și intra în obligațiile sale de principal furnizor de bunăstare să garanteze un loc de muncă tuturor celor care ar fi trebuit să muncească. În acest context, rata de ocupare era foarte mare, iar șomajul era absent cel puțin din statisticile oficiale. Acest sistem se situa undeva, între workfare-ul american și productivismul scandinav. Conform lui Esping-Anderson (1990), workfare-ul american presupune condiționarea beneficiilor sociale de acceptarea muncii, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Trends, Variation, Cleavages”, în Kauto Mikko, Matti Heikillä, Bjørn Hvinden, Staffan Marklund, Niels Ploug (coord.), Nordic Social Policy: Changing Welfare States, Routledge, Londra, New York. Beetham, David, 1991, The Legitimation of Power, Macmillan, Londra. Blomberg, Helena; Kroll, Christian, 1999, „Do Structural Context Matter? Macro-sociological Factors and Popular Attitudes towards Public Welfare Services”, Acta Sociologica, vol. 42, pp. 319-335. Cipriani, Roberto, 1987, „The Sociology of Legitimacy: An Introduction”, Current Sociology, vol. 2 (2), pp. 1 -20. Coughlin, Richard, 1980, Ideology, Public Opinion and
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
relațiilor de cooperare, în trăsăturile individuale, precum și în aspectele culturale ale mediului social. Sztompka elaborează o teorie iterativă a dinamicii încrederii ca rezultat al acțiunii actorilor în mediile sociale în care aceștia evoluează. Variabilele independente sunt cele care țin de contextul social, ca efect și garanție a reproducerii unei culturi a încrederii: coerența normativă a societății, stabilitatea ordinii sociale, transparența organizării sociale, familiaritatea mediului social, responsabilitatea actorilor sociali (posibilitatea de sancționare a acestora). Acțiunea celor cinci variabile contextuale menționate, mediată de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
schimbărilor anticipate etc. Dezvoltarea capitalului social în România Utilizând argumentele sugerate de literatura revăzută mai sus, ca și analizele prezentate în text, rezultă câteva modalități de stimulare a eficienței capitalului social ca agent al dezvoltării în România. Le formulez în contextul obiectivelor volumului de față, menționând că se adresează deopotrivă societății civile, birocrației administrative și aleșilor locali și centrali: sprijin acordat categoriilor excluse în scopul organizării și stimulării participării acestora la viața asociativă (de exemplu, se pot acorda facilități fiscale pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Governmentality”, în Graham Burchell, Colin Gordon, Peter Miller (coord.), The Foucault Effect: Studies in Governmentality with Two Lectures by and an Interview with Michel Foucault (pp. 87-104), Harvester Wheatsheaf, Londra. Friedrichs, Jürgen, 1998, „Do poor neighborhoods make their residents poorer? Context effects of poverty neighborhoods on residents”, în Hans-Jürgen Andreß (coord.), Empirical Poverty in a Comparative Perspective (pp. 77-99), Ashgate, Aldershot. Fukuyama, Francis, 1995, Trust: The Social Values and the Creation of Prosperity, Free Press, New York [ed. rom: Trust (încredere). Virtuțile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acestor instituții. Într-un document intitulat Social Funds: Main Achievements and Weaknesses (Bigio, 1997, pp. 4-6), pe lângă succesele înregistrate de aceste fondurile sociale au fost subliniate și limitele structurale/de contingență ale acestora. Dacă limitele de contingență fac referire la contextul național în care aceste instituții operează, limitele structurale transcend barierele naționale și vizează patru mari domenii: strategiile naționale de reducere a sărăciei - deși este foarte clar că fondurile sociale reprezintă instrumente importante în combaterea sărăciei, marginalizării și în promovarea oportunităților
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
privită ca una de tipul „morcovul și bățul”. Este cert însă faptul că fondurile sociale ajung să acționeze foarte bine abia în momentul când se maturizează, iar pentru aceasta e nevoie uneori de o perioadă mai lungă de timp, în funcție de contextul în care evoluează. Bibliografie Alcázar, Lorena; Wachtenheim, Erik, (f.a.), Determinants of Success of Social Fund Projects: The case of FONCODES, World Bank. Alton, G., 1999, Social Funds Performance: A Review, World Bank Social Protection Department, Human Development Network, Washington, DC
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
diverse măsuri în viața a zece scări de bloc din Oradea. Cu ajutorul acestor date, am testat câteva dintre modelele expuse în secțiunea teoretică și am construit un model al participării în inițiative de acțiune colectivă, toate țintele fiind urmărite în contextul colectivităților urbane din România. Participarea: dimensiuni conceptuale și teorie Participare și acțiune colectivă În ultimele decenii s-au dezvoltat mai multe direcții de cercetare dedicate participării care au reușit să producă rezultate interesante chiar fără a comunica prea mult între
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru o investigație calitativă în care am controlat cât mai multe dintre variabilele implicate. Am realizat 28 de interviuri biografice cu subiecți distribuiți în mod aproximativ egal în cele trei categorii analitice - lideri, activiști și membri pasivi, selectați din aceleași contexte de mobilizare alese ca unități de eșantionare, adică scara de bloc. Cei zece lideri au fost identificați în persoanele șefilor de scară aleși - cu excepția unui fost lider care acționa ca înlocuitor deoarece colectivitatea a blocat numirea unui conducător oficial. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de scară pentru participarea constantă și consistentă în acțiunile colective ale scării. Am aplicat aceeași procedură de selecție și pentru identificarea persoanelor pasive care au fost alese din liste conținând vecinii care contribuie cel mai puțin la realizările scării. Scara - context de furnizare a bunului public Familiile care sunt grupate în blocuri de apartamente fac față unor probleme comune, dincolo de cele individuale, probleme care afectează calitatea vieții pentru fiecare, în diverse grade. Acoperișurile degradate, țevile sparte sau murdăria din spațiile comune
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
determinat formarea unor rețele dense, omogene din punct de vedere socioeconomic, de vecini, care își asumă costurile disproporționate ale mobilizării resurselor colectivității pentru furnizarea bunurilor publice. Împingându-i pe cei cu status socioeconomic în alte locații, segregarea rezidențială a creat contextul de mobilizare pentru acțiune colectivă a unor actori care, în alte condiții, sunt percepuți ca fiind mai puțin activi. Se demonstrează, astfel, că dependența propensiunii pentru leadership și activism social de poziție socială este relativă. O legătură mai strânsă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
afirmația că organizațiile socialiste au produs capital uman pentru inițiativele comunitare postsocialiste. Un alt mecanism cauzal demn de luat în considerare presupune internalizarea rolurilor de „activist” și de „lider” în perioada activității organizaționale, roluri pe care oamenii le joacă în contextele lor locale atunci când se mobilizează pentru rezolvarea problemelor vecinătăților. Ambele mecanisme cauzale funcționează, cel mai probabil, simultan. Cei care au experiență de lideri, dețin competențele corespunzătoare și se identifică cu roluri de conducători în cadrul comunității se simt obligați să se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rezidenților din blocurile de apartamente de procesele de stratificare socială - au făcut din familiile de muncitori calificați din generațiile născute între 1945 și 1960 categoria cea mai stabilă de locatari din tipul de rezidență luat în calcul de noi drept context de micromobilizare. Oamenii din această categorie prezintă cea mai scăzută probabilitate de a se muta din câteva motive evidente: în primul rând, din cauza vârstei și a statusului socioeconomic, le lipsesc resursele pentru a căuta locuințe mai bune. Dimpotrivă, odată cu înaintarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al variației activismului pe baza rezultatelor din secțiunile anterioare coroborate cu propozițiile din teoriile de referință. Unele dintre relațiile din acest model sunt simple ipoteze, care așteaptă încă testarea. Activiștii și liderii se manifestă în aceste două calități doar în contexte de mobilizare care sunt situații structurate de factori aflați în afara controlului individual. Microcontextul de mobilizare pentru acțiune colectivă este, în mod tipic, produsul unor forțe de la nivel macro. În cazul nostru, contextul de micromobilizare este constituit de rețeaua socială densă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se manifestă în aceste două calități doar în contexte de mobilizare care sunt situații structurate de factori aflați în afara controlului individual. Microcontextul de mobilizare pentru acțiune colectivă este, în mod tipic, produsul unor forțe de la nivel macro. În cazul nostru, contextul de micromobilizare este constituit de rețeaua socială densă din cadrul scării, care este un produs al proceselor de segregare rezidențiale ce au afectat peisajul locativ din România ultimilor 15 ani. Oamenii care fac parte din rețelele dense aflate în miezul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și de reciprocitate. Majoritatea liderilor și a participanților activi în inițiativele colective sunt recrutați prin aceste rețele sociale centrale. Cu toate acestea, uneori, persoane din afara acestei rețele centrale a comunității preiau conducerea inițiativelor de acțiune comunitară sau indivizi aparținând acestui context de micromobilizare se abțin de la participarea la acțiunea colectivă. Factorii individuali joacă un rol important în determinarea deciziilor finale referitoare la participarea a producerea bunului public. La acest capitol, ciclul vieții, asociat cu vârsta și momentele biografiei sunt extrem de importante
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1927-1969 de o dezvoltare rapidă în cadrul Școlii sociologice de la București, coordonată de profesorii Dimitrie Gusti și Henri Stahl, pe baza unor standarde mondiale de vârf. În acea perioadă, asistența socială a devenit o profesie cu un statut bine conturat în contextul celorlalte profesii și cu rezultate notabile în planul cunoașterii, prevenției și recuperării unor probleme majore ce duc la marginalizarea individului și a grupurilor sociale. Astfel, din 1927 până în 1952 formarea asistenților sociali a fost de tip universitar - patru ani; din
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
total inadecvat/depășit. Din vechea școală cu tradiție inițiată de Dimitrie Gusti, la începutul anilor ’90 se găseau în activitate doar specialiști în asistență socială cu pregătire postliceală și aceștia în număr foarte mic în raport cu numeroasele probleme create de noul context economico-social al tranziției. Mulți dintre ei se pierduseră în instituții cu profil diferit de asistența socială, fiind nevoiți să se recalifice la locurile de muncă disponibile. În plus, formarea specialiștilor a trebuit să se desfășoare în situația în care aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru familie și copil. Mediul academic a oferit atât resursele intelectuale, cât și specialiștii necesari pentru schimbările structurale ale cadrului instituțional-administrativ și ale celui legislativ, cerute de reforma serviciilor specializate de asistență socială pentru copil. Este de menționat, în acest context, raportul realizat cu sprijinul Reprezentanței UNICEF în România - Pentru o societate centrată pe copil -, apărut în iulie 1997. Acest raport științific a fost elaborat pe baza unei ample cercetări, desfășurată pe o durată de aproape doi ani, la inițiativa Delegației
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
legea-cadru a asistenței sociale apărută în 2001. Legea-cadru a asistenței sociale are, de fapt, la bază o nouă filosofie, care se centrează pe sprijinul direct acordat familiei și comunității, plasând serviciile de ajutor social în proximitatea nevoilor beneficiarului. În acest context, se deschide o perspectivă optimistă privind dezvoltarea unui sistem public național de servicii specializate în asistența socială, care să acopere activități orientate către prevenirea și soluționarea multiplelor nevoi individuale. Noul proiect de lege a serviciilor de asistență socială va trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]