67,138 matches
-
ale ediției apărute la Polirom): Mă gândesc ades, în vremurile de azi, de comunicare instantanee și universală, cum privesc planeta noastră observatori de departe. Probabil că ea pare să clocotească într-o agitație continuă, cam ca un diamant rotund pe cer. Lirismul e evident încă din acest prim paragraf: Pământul e comparat cu un diamant pe cer. Ciudățenia afirmației apare abia mai târziu, când ne dăm seama că vorbele au fost scrise în epoca întunericului, poate într-o peșteră, într-o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
universală, cum privesc planeta noastră observatori de departe. Probabil că ea pare să clocotească într-o agitație continuă, cam ca un diamant rotund pe cer. Lirismul e evident încă din acest prim paragraf: Pământul e comparat cu un diamant pe cer. Ciudățenia afirmației apare abia mai târziu, când ne dăm seama că vorbele au fost scrise în epoca întunericului, poate într-o peșteră, într-o lume paralelă cu lumina, într-o realitate pe care locuitorii prezentului (cei ce-l ascultă pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l ascultă pe Platon și-l surghiunesc în final) refuză s-o imagineze. Acel Platon imaginat de Ackroyd are la un moment dat o viziune a Pământului așa cum îl știm noi, foarte departe de a fi tocmai un diamant pe cer: după acest roman, Pământul (realitate de care Platon însuși se îndoiește, deși e viziunea lui) e o lume închisă într-o peșteră întunecată. Prezentul personajului Platon este lumina de deasupra acestei peșteri. Teoria lui este că inteligențele ar putea exista
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înălțimea contemporanilor lui și că, deși căutăm, nu vedem decât ceea ce dorim să dobândim. El însuși trece neobservat de noi. Nu poate fi auzit: N-aveau de unde să știe că Pământul lor era într-o peșteră mare dedesubtul lumii noastre. Cerul lor era acoperișul unei peșteri, dar pentru ei era pragul universului. Umblam printre orbi. Și totuși când m-am uita noaptea la cerul sclipitor din Mouldwarp, am fost și eu fermecat. (p. 90) În Hawksmoor, două epoci, la distanță de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
auzit: N-aveau de unde să știe că Pământul lor era într-o peșteră mare dedesubtul lumii noastre. Cerul lor era acoperișul unei peșteri, dar pentru ei era pragul universului. Umblam printre orbi. Și totuși când m-am uita noaptea la cerul sclipitor din Mouldwarp, am fost și eu fermecat. (p. 90) În Hawksmoor, două epoci, la distanță de câteva secole bune, se contopesc pe ultima pagină. Documentele lui Platon suprapune două tipuri de inteligență, două moduri de a înțelege universul. Una
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei, era mulțumită și nu-i păsa de rest: era nemulțumită, dar nemulțumirea ei era viguroasă și constructivă; era sensibilă, dar într-un mod clar, bun, care îi arăta că e vie. Cum stătea acolo, calmă și detașată, privind la cerul inundat de un soare orbitor, știa că își are un rol al ei, special, și poza teatral. Dar era un sentiment minunat. Autorul se preface că e foarte prezent în text, când de fapt își retrage emoțiile și ne lasă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o transformă într-o hârcă știrbă, sașie, mustăcioasă și indecentă. Concluzia poetului este, "Era prea bună pentru viața asta". Un cuțit o înjunghie în cele din urmă. A doua zi cineva lipește alt afiș. Poate cei care au batjocorit marea, cerul și tinerețea vor fi mulțumiți: "Acum citim Luptați împotriva cancerului". Instinctul de a distruge e pus față în față cu distrugerea finală a celui vinovat. Eroul lui Larkin în al treilea volum e un om fără nevastă, copii ori iubire
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lacrimile. Te-am sunat și eu să-mi auzi glasul tremurat, însă telefonul tău era ocupat. Și la urma urmei mai bine scriu pagina asta când s-au uscat lacrimile iar norul ca fumul din horn ce se pierde în cerul senin cerul nostru, pe care sunt nori dar n-are aface, urcă fumul din mine să știi că nu fumez în clipa asta știm amândoi ce e în spatele norilor cum știu că dincolo de vocalele tale ce de-a vocale în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am sunat și eu să-mi auzi glasul tremurat, însă telefonul tău era ocupat. Și la urma urmei mai bine scriu pagina asta când s-au uscat lacrimile iar norul ca fumul din horn ce se pierde în cerul senin cerul nostru, pe care sunt nori dar n-are aface, urcă fumul din mine să știi că nu fumez în clipa asta știm amândoi ce e în spatele norilor cum știu că dincolo de vocalele tale ce de-a vocale în "dragul meu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
parcă se mai vede în larg,/ În larg, în nebănuitul larg...” (Ceas de toamnă). Ultimul poem, cântec de lebădă al poetului, se încheagă dintr-o metaforă a călătoriei-moarte: „Ciuguliți-mă/ păsări/ și ochii/ aruncați-i în mare// Lăsați-mi doar cerul/pe umeri/ să-l port// Încet,/ Încet/ navele mele/ ajung/ în marele port” (Nautică). SCRIERI: Vâslind pe apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969. Repere bibliografice: Ion Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
cel al cunoașterii cosmice (Sia). Faraonii Egiptului, înțelepți, au cooperat spiritual și profitabil cu acești zei concentrând și ilustrând povestea creatoare a lumii într-o epocă, rămasă vie în istorie. Schimbând fața solului și a așezărilor, egiptenii au contemplat și cerul și veșnicia. Efemerul, accidentalul n-a constituit o preocupare expresă pentru egipteni. Natura imuabilă în esența ei i-a îndârjit timp de optzeci de secole să se opună mișcării universale, prin nemurire, prin supraviețuire. Prin apariția morții, egipteanul intră în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
avea același nume. în prefața mitropolitului Varlaam la „Scara“ (Leasetvița) scrisă de un sihastru în muntele Sinai (sec. VII), consideră Ceahlăul, asemenea Taborului și Golgotei munte sacru ca și Dimitrie Cantemir, care-l numește Pionul (stâlp, în limba greacă, coloana cerului), cu râu în vale. Când Strabon scrie că dacii „erau liberi de orice teamă“ trebuie să înțelegem că erau liberi și de cauzele atâtor îmbolnăviri și că erau sănătoși. La sănătatea lor contribuiau consumul de vegetale, lapte și derivatele sale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Japoniei, cu legende pe care le-au iscat zeii Olimpului lor, cu prietenii și rivalități precum și cu încrederea unui popor în destinul său. Lumea zeilor forma laturile unui triunghi nu echilateral și nu închis decât în deziderat. Erau așadar zeii cerului, ai pământului și ai adâncurilor marine, imprevizibile. Un arhipeleag de legende care leagă insulele de continent, și oamenii japonezi de voința dăinuirii. și în adevăr, tot mai mulți geologi și antropologi susțin că odată, aceste pământuri încercate de ape au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
frumos, vindecă lumea prin înseninare și contemplare, mister și capacitatea de a înălța spre liniști omul amenințat imprevizibil. Acestor munți zeificați, japonezii le-au închinat poeme de o sensibilitate deconcertantă pentru europeanul infatuat și improvizator. Acești munți sunt scări între cer și pământ, între aspirația și obișnuința cotidiană. Între timp, Buda și budismul contemplativ a ajuns în arhipeleag înălțând temple, lampioane și chemări la meditație înainte de a bea ritualic ceaiul și după ce s-au aranjat florile. Verticalitatea bambușilor trimite omul la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Galilei aveau să urnească știința din punctul unde o lăsaseră studiile scolasticilor. Între aceștia și Galilei există și elemente de continuitate, dar și o desprindere insuficient relevate de literatura științifică românească. Observațiile astronomice ale lui Galilei au schimbat fundamental imaginea cerului, cu consecințe la fel de spectaculoase în planul cunoașterii ca și cele ale marilor descoperiri geografice. Mai importantă decât aceste realizări este noua metodă de investigare a naturii folosită de Galilei: a împletit experimentul științific cu analiza teoretică bazată pe matematică. Metoda
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Italia și Johannes Kepler în Germania. Galilei, care la început revendicase cu dezinvoltură prioritatea inventării lunetei, a recunoscut ulterior că avea cunoștință de existența și proprietățile acestui instrument atunci când a confecționat unul propriu. Deși nu era primul care îndrepta spre cer o lunetă, superioritatea lui constă în aceea că și-a dat seama de valoarea probantă a descoperirilor sale pentru teoria heliocentrică a lui Nicolae Copernic. Cazul Galileia început cu o carte și câteva pamflete și nu este închis nici astăzi
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
noutate, și, în cele din urmă, datorită minunatului instrument cu ajutorul căruia le-am descoperit. Așa cum am mai spus, Galilei nu este inventatorul telescopului, deși se lăuda cu aceasta pe coperta cărții. Este însă primul savant care îndreaptă o lunetă spre cer. Iar descoperirile anunțate de Mesagerul astral aruncă în aer tot ce se știa până atunci. Este greu de imaginat o revoluție mai radicală, mai completă, decât cea cuprinsă în cele câteva zeci de pagini ale cărții lui Galilei. În 1609
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
în centru Pământul. În jurul Pământului, stelele și planetele se roteau pe sfere solide, cristaline, imateriale (sau, în orice caz, făcute dintr-o altfel de materie decât cea terestră). În 1609 Galileo Galilei își construiește primul telescop și îl îndreaptă spre ceruri prin luna decembrie; probabil că la acel moment singurul care credea în teoria heliocentrică era matematicianul și astronomul german Johannes Kepler. În primii ani ai sec. al XVII-lea, Kepler publicase o serie de cărți în care încerca să construiască
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
în care nu Pămantul, ci Soarele este centrul Universului. Dar și universul lui Copernic, și universul lui Kepler erau tot niște construcții sferice, mărginite și relativ mici, ierarhic organizate, în care Pământul era alcătuit din cu totul altă materie decât cerurile. Și toate aceste construcții se întemeiau pe observații astronomice făcute cu ochiul liber. Prin telescop, Galilei vede altceva: mai întâi, relieful Lunii, un corp ceresc cu munți și văi, adică foarte asemănător cu Pământul. După mărimea umbrelor produse de munții
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Thomas Harriot și Walter Warner au dezvoltat o teorie atomică a materiei. De asemenea, Harriot a făcut studii de optică: formarea culorilor și refracția descoperind legea refracției înaintea lui Snell, iar în 1609 a folosit un telescop pentru a observa cerul. Nu s-a mulțumit doar să deseneze ce vedea prin telescop. S-a apucat să cartografieze Luna. În 1610, cu același telescop și o serie de sticle colorate, a început un alt șir de observații laborioase ale petelor din Soare
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
liniilor spectrale indică absorbția lor pentru că atmosfera solară conține sodiu. Și spectrele altor elemente chimice din atmosfera solară vor prezenta linii întunecate corespunzătoare. Comparând spectrele, Kirchhoff și Bunsen au intuit importanța tehnicii lor pentru studiul compoziției soarelui și pentru chimia cerurilor. Este plauzibil, notează Kirchhoff, ca spectroscopia să fie aplicabilă și pentru atmosfera solară și pentru stelele fixe mai strălucitoare. Întradevăr, așa stăteau lucrurile, iar ideea a fost ulterior extinsă la întregul Univers. În 1861 Kirchhoff și Bunsen au continuat să
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
putut desfășura fără ajutorul busolei. Alt document vechi care face referiri la folosirea busolei în Europa este un poem satiric, pe care poetul Guyot de Provins l-a scris în 1190. În acest poem intitulat Biblia, autorul spune că atunci când cerul este acoperit și când nu se pot vedea nici luna nici stelele, navigatorii consultă acul magnetic, numit marinnete. În Historia Orientalis, scrisă de Jaques de Vitry, se vorbește despre acul magnetic ca despre un lucru nou. Menționăm că Jaques de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
face formulând legea inerției și legea căderii libere a corpurilor doar cu ajutorul geometriei și al limbajului obișnuit. Galileo s-a gândit că, dacă ar putea înțelege de ce cad obiectele spre pământ, atunci ar înțelege și ce anume menține Luna pe cer. Iată cum exprimă el această idee în lucrarea Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii: Ceea ce face ca Pământul să se miște [pe o orbită în jurul Soarelui] este ceva cu totul asemănător cu ceea ce pune în mișcare pe Marte
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Paul Ionescu și Galic Buruiană); Țveatko Kaftangiev, Legea prieteniei, București, 1959 (în colaborare cu N. Stoian); Anatoli Râbakov, Stiletul, București, 1959 (în colaborare cu Petre Bucșa); Ilia Vergasov, În munții Tauridei, București, 1959 (în colaborare cu Gh. Masleanca); Menelaos Ludemis, Cerul se înnnourează, pref. Demostene Botez, București, 1960 (în colaborare cu Ion Helianis); Jules Renard, Morcoveață, București, 1960 (în colaborare cu Modest Morariu), Scrieri alese, București, 1967 (în colaborare cu Demostene Botez și Modest Morariu); Al. Dumas, După douăzeci de ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
teogonică, cosmogonică și antropogonică, sexualitatea are un rol primordial. Creația teogonică, cosmogonică, antropogonică apare din totalitate, din logos, din spirit, dintr-un ou primordial, din androginie asexuată sau din îmbinarea masculin feminin, dar și din hierogamii sau uniri sacre dintre Cer și Pământ, dintre zeități primordiale. Creația datorată hierogamiei este un argument al sacralizării sexualității. Exemplificăm sacralizarea sexualității generatoare a creației sub diferite forme prin câteva mitologii orientale și occidentale. În mitologia sumeriano babiloniană, lumea s-a creat din hierogamii (uniri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]