68,361 matches
-
soldat cu un eșec. La rândul său, după mai multe operațiuni în 1730-1736, Războiul Turco-Persan s-a încheiat cu pacea de la Bagdad din 1734, dar Persia și-a reactivat beligeranța de această dată alături de Rusia. Feldmareșalul a reechipat și reînzestrat armata rusă. El era dornic să demonstreze rezultatele reformelor sale, dar avea nevoie de timp pentru ca soarta războiului să se întoarcă în favoarea sa. Până în 1736, Rusia a avut inițiativa în conflict. Armata Niprului, condusă de Münnich și numărând 62.000 de
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
această dată alături de Rusia. Feldmareșalul a reechipat și reînzestrat armata rusă. El era dornic să demonstreze rezultatele reformelor sale, dar avea nevoie de timp pentru ca soarta războiului să se întoarcă în favoarea sa. Până în 1736, Rusia a avut inițiativa în conflict. Armata Niprului, condusă de Münnich și numărând 62.000 de oameni a atacat cetățile otomane de pe Istmul Perekop în mai 1736. În iunie, a ocupat capitala Crimeei, Bahcisarai și în iulie, cetatea Oceacov. Münnich era pe val și făcea planuri de
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
i-a luat prin surprindere pe otomani. Marele vizir Silahdar Seyyid Mehmed pașa a început mobilizarea abia în aprilie, când a primit vestea invaziei rusești. Otomanii veneau în ajutorul tătarilor, care la rândul lor duceau un război de gherilă împotriva armatei ruse, mai puternice și mai moderne. Ei atacau liniile de aprovizionare ale inamicului, dădeau mici lovituri unor detașamente mai izolate, și ardeau câmpurile și casele din calea rușilor. Münnich nu a reușit să-și aprovizioneze corespunzător forțele, și a întâmpinat
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
aprovizionare ale inamicului, dădeau mici lovituri unor detașamente mai izolate, și ardeau câmpurile și casele din calea rușilor. Münnich nu a reușit să-și aprovizioneze corespunzător forțele, și a întâmpinat dificultăți în a înainta pe teren mai accidentat. Mai mult, armata sa a început să sufere de epidemii, și a pierdut mulți oameni din cauza bolilor. În toamnă, a fost obligat să se retragă. La 19 iunie, o altă armată rusească, Armata Donului condusă de Peter de Lacy, cu 28.000 de
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
a întâmpinat dificultăți în a înainta pe teren mai accidentat. Mai mult, armata sa a început să sufere de epidemii, și a pierdut mulți oameni din cauza bolilor. În toamnă, a fost obligat să se retragă. La 19 iunie, o altă armată rusească, Armata Donului condusă de Peter de Lacy, cu 28.000 de oameni, a luat Azovul cu ajutorul flotilei Donului. Turcii s-au apărat cu vigoare, dar asediul a fost scurtat de distrugerea depozitului de muniții al cetății. Comandantul turc a
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
dificultăți în a înainta pe teren mai accidentat. Mai mult, armata sa a început să sufere de epidemii, și a pierdut mulți oameni din cauza bolilor. În toamnă, a fost obligat să se retragă. La 19 iunie, o altă armată rusească, Armata Donului condusă de Peter de Lacy, cu 28.000 de oameni, a luat Azovul cu ajutorul flotilei Donului. Turcii s-au apărat cu vigoare, dar asediul a fost scurtat de distrugerea depozitului de muniții al cetății. Comandantul turc a convenit o
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
Azovul cu ajutorul flotilei Donului. Turcii s-au apărat cu vigoare, dar asediul a fost scurtat de distrugerea depozitului de muniții al cetății. Comandantul turc a convenit o capitulare condiționată de libera trecere, pe care a primit-o în sunetul fanfarei armatei lui Lacy. În garnizoană trăiau 3.500 de bărbați și 2.500 de femei și copii. În iulie, Lacy a pornit și el către Crimeea, dar a întâmpinat aceleași probleme de logistică pe care le avusese și Münnich și s-
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
în 1736 șah al Persiei. El a înlăturat vechea dinastie safavidă și a fondat noua dinastie Afsharidă. Ostilitățile s-au reluat în anul următor, Lacy atacând Crimeea pe o altă rută și reușind să provoace pierderi grele tătarilor cu o armată de 40.000 de oameni. Simultam, Münnich a trecut Niprul cu 80.000 de oameni în câmpiile Ucrainei, suprinzând din nou cetatea Oceacov, pe care a cucerit-o în urma unei alte norocoase explozii a depozitului de muniții. Au reapărut apoi
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
Habsburgii austrieci. Austria dorea să se implice mai mult în Balcani, și în același timp să limiteze influența rusească. Negocierile cu otomanii, purtate în cadrul congresului de la Nemirow, au esuat în august, iar austriecii au intrat în război de partea rușilor. Armatele austriece au atact Niš și Vidin așteptându-se să primească întăriri rusești prin Țara Românească. Austriecii au ocupat Nišul, dar succesele lor au scăzut după aceea. Otomanii au recucerit Nišul în octombrie și Austria a suferit o serie de înfrângeri
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
prin Țara Românească. Austriecii au ocupat Nišul, dar succesele lor au scăzut după aceea. Otomanii au recucerit Nišul în octombrie și Austria a suferit o serie de înfrângeri. Yeğen Mehmed pașa a fost numit mare vizir la 3 decembrie 1737. Armata otomană a început să dea semne de redresare și cursul războiului a început să-i fie favorabil. În 1738, războiul s-a desfășurat similar. Lacy a atacat din nou Crimeea, dar nu a mai avut succes. Münnich a pornit spre
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
a mai avut succes. Münnich a pornit spre vest de această dată cu 100.000 de oameni către Nistru, dar din nou a fost forțat să se retragă de foamete, lipsă de provizii, epidemii și de hărțuirea turcilor. În Balcani, armata austriacă nu reușea să se impună în fața otomanilor. Iarna, s-au încercat noi tratative de pace, care nu au reușit nici de această dată să se materializeze, din două motive. Pe de o parte, după succesele repurtate contra Austriei, turcii
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
parte Münnich reușise să o convingă pe țarină să-i accepte „planul oriental”, acela de a invada Principatele Dunărene, vasale otomanilor, și de a le folosi apoi ca bază pentru atacarea Constantinopolului. Münnich și-a dus în 1739 o mare armată pe Prut, ca și Petru cel Mare în Războiul Ruso-Turc din 1711. Ca și înainte, Münnich a înaintat prea mult și legăturile sale cu armata din Rusia au rămas expuse atacurilor turcilor și tătarilor. Otomanii l-au încercuit, dar Münnich
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
folosi apoi ca bază pentru atacarea Constantinopolului. Münnich și-a dus în 1739 o mare armată pe Prut, ca și Petru cel Mare în Războiul Ruso-Turc din 1711. Ca și înainte, Münnich a înaintat prea mult și legăturile sale cu armata din Rusia au rămas expuse atacurilor turcilor și tătarilor. Otomanii l-au încercuit, dar Münnich nu a descurajat și a lansat un atac în urma căruia a reușit, ca prin minune, să rupă încercuirea. În august, la Stăuceni, el a simulat
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
otomani și-au concentrat forțele pe Dunăre pe frontul austriac, unde austriecii nu au putut aduna decât un sfert din forțele pe care le aveau otomanii. În luptă deschisă, ei ar fi fost zdrobiți, așa că s-au retras la Belgrad. Armata lui Münnich a rămas astfel între otomani și Marea Neagră fără sprijin din flanc. Austria a semnat pacea de la Belgrad la 21 august 1739 renunțând la teritoriile obținute prin pacea de la Passarowitz în 1718, nordul Serbiei, nordul Bosniei și Oltenia. Din cauza
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
La vest și la nord, Austria și Rusia au fost implicate mai întâi în Războiul de Succesiune Austriacă din 1740-1748 și apoi în Războiul de Șapte Ani din 1756-1763. Pentru puterea Imperiului Otoman, aceasta nu a fost un fenomen favorabil, armata sa rămânând în afara conflictelor europene și nemodernizându-se într-o perioadă în care s-au dezvoltat numeroase inovații, aplicații și tehnici de luptă.
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
, denumită și Bătălia de la Sighișoara, a fost o luptă majoră din cadrul Revoluției Maghiare de la 1848-1849 ce a avut loc la 31 iulie 1849 între Armata Revoluționară Maghiară susținută de un grup de voluntari polonezi sub comanda generalului Józef Bem și Corpul V al Armatei Ruse comandat de generalul Alexander von Lüders, sprijinit de câteva unități austriece conduse de generalul Eduard Clam-Gallas. Bătălia a fost câștigată
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
de la Sighișoara, a fost o luptă majoră din cadrul Revoluției Maghiare de la 1848-1849 ce a avut loc la 31 iulie 1849 între Armata Revoluționară Maghiară susținută de un grup de voluntari polonezi sub comanda generalului Józef Bem și Corpul V al Armatei Ruse comandat de generalul Alexander von Lüders, sprijinit de câteva unități austriece conduse de generalul Eduard Clam-Gallas. Bătălia a fost câștigată de către armata ruso-austriacă și se presupune că poetul și eroul național maghiar Sándor Petőfi ar fi murit pe câmpul
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
Maghiară susținută de un grup de voluntari polonezi sub comanda generalului Józef Bem și Corpul V al Armatei Ruse comandat de generalul Alexander von Lüders, sprijinit de câteva unități austriece conduse de generalul Eduard Clam-Gallas. Bătălia a fost câștigată de către armata ruso-austriacă și se presupune că poetul și eroul național maghiar Sándor Petőfi ar fi murit pe câmpul de luptă, deși trupul său nu a fost niciodată găsit. Bem a revenit în Transilvania la 28 iulie 1849, după o expediție în
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
de luptă, deși trupul său nu a fost niciodată găsit. Bem a revenit în Transilvania la 28 iulie 1849, după o expediție în Moldova împotriva forțelor ruse aflate sub comanda generalului Ustrugov. El a pregătit o ofensivă împotriva grupului de armate ruse comandat de generalul Magnus Johann von Grotenhjelm. A trebuit să anuleze această ofensivă, deoarece a primit informații că Lüders ocupase pasul Turnu Roșu și orașul Sibiu și înainta către el. Bem știa că o bătălie împotriva lui Lüders ar
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
fi decisivă pentru campania din Transilvania așa că a decis să-și concentreze forțele. El i-a ordonat colonelului Farkas Kemény, comandantul Diviziei din Cluj, să meargă la Sighișoara și să sprijine principalele forțe maghiare în lupta împotriva Corpului V al Armatei Ruse. Rămășițe ale celor patru divizii din Sibiu și părți ale diviziilor din comitatele Brașov și Trei Scaune au fost concentrate la Cristuru Secuiesc, pe care Bem l-a ocupat. Grupul colonelului József Dobay a trebuit să se mute de la
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
Brașov și Trei Scaune au fost concentrate la Cristuru Secuiesc, pe care Bem l-a ocupat. Grupul colonelului József Dobay a trebuit să se mute de la Racoșul de Sus, prin Rupea, către Cristuru Secuiesc, în scopul de a sprijini grosul armatei. Tuturor acestor forțe militare aflate sub comanda lui Bem li se adăugau aproximativ 10-12.000 de soldați de infanterie și cavalerie și mai mult de 30 de tunuri. Cu toate acestea, Bem a avut la dispoziție doar 6.000 de
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
adăugau aproximativ 10-12.000 de soldați de infanterie și cavalerie și mai mult de 30 de tunuri. Cu toate acestea, Bem a avut la dispoziție doar 6.000 de soldați și 12 tunuri pe câmpul de luptă. Aripa dreaptă a armatei maghiare consta dintr-un batalion de infanterie cu două tunuri amplasate în apropierea drumului de la Odorhei către Albești. Centrul armatei maghiare conținea 8 tunuri, împreună cu unități de cavalerie și 4 formațiuni de infanterie. Două batalioane de infanterie au fost poziționate
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
Bem a avut la dispoziție doar 6.000 de soldați și 12 tunuri pe câmpul de luptă. Aripa dreaptă a armatei maghiare consta dintr-un batalion de infanterie cu două tunuri amplasate în apropierea drumului de la Odorhei către Albești. Centrul armatei maghiare conținea 8 tunuri, împreună cu unități de cavalerie și 4 formațiuni de infanterie. Două batalioane de infanterie au fost poziționate pe partea stângă, deasupra aducțiunii unui curs de apă ce traversa drumul de la Sighișoara către Albești. Rezervele au fost plasate
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
După ce a observat cum și-au stabilit pozițiile ungurii, Lüders era sigur că atacul principal va avea loc pe drumul dinspre Târgu Mureș. După ora 10 dimineața Bem a ordonat executarea unui puternic foc de artilerie asupra principalului grup al armatei ruse și a început să avanseze pe aripa stângă. În timpul luptelor, un glonte l-a rănit mortal pe Skariatin. Comanda a trecut la generalul Vladimir Ivin. Luptele au fost înverșunate timp de aproape trei ore. În jurul orei 14, rezistența rusă
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
ore. În jurul orei 14, rezistența rusă de pe aripa dreaptă a început să slăbească. Ivin a trimis două companii din primul batalion pentru a consolida poziția. Comandantul Corpului V a ordonat artileriei și cavaleriei de rezervă să atace aripa dreaptă a armatei maghiare, de pe cealaltă parte a câmpului de luptă. După ce a obținut informații că întăririle maghiare de la Târgu Mureș nu au sosit, Lüders a trimis trupe pentru a asigura acest drum. Cavaleria generalului Ivin a încercuit aripa dreaptă a armatei maghiare
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]