67,638 matches
-
lume aparținea celor mai bogate 20% dintre țări, în timp ce Townsend (2002) amintește că cei mai bogați trei oameni ai lumii dețin un nivel al avuției care depășește produsul național brut al celor mai sărace 43 dintre țările lumii. Inegalitatea în contextul globalizării Intensificarea liberei circulații a persoanelor, produselor, serviciilor și banilor între zone/țări cu poziții diferite pe axa bunăstării este, probabil, în firescul dezvoltării, dar nu înseamnă neapărat aplatizarea inegalităților, prin creșterea nivelului de trai în țările mai puțin dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nu înseamnă neapărat aplatizarea inegalităților, prin creșterea nivelului de trai în țările mai puțin dezvoltate. La nivelul unei națiuni importante sunt resursele naturale de care aceasta dispune, dar modul cum este proiectată politica veniturilor populației, nivelul de dezvoltare economică atins, contextul economic și politic național și cel internațional de la un moment dat au un cuvânt de spus în ce privește distribuirea „câștigurilor” dobândite odată cu deschiderea economiilor naționale spre piețele internaționale. Opțiunea pentru internaționalizarea comerțului și a investițiilor a stat la baza convingerii că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Costa Rica, Mexic, Uruguay) la sfârșitul anilor ’70, dar nu și în cazul țărilor Asiei de Est (Coreea, Singapore, Taiwan) în urma liberalizării de la sfârșitul anilor ’60. Explicația acestei inconsistențe, cred cercetători precum A. Wood (1967, apud Williamson, 2002), rezidă în specificul contextului internațional la momentul la care țările optează pentru deschiderea economiei, respectiv intensitatea competiției pe segmentul de piață pe care acestea intră. Din perspectiva paradigmei neoliberale performanța economiilor asiatice certifică faptul că aceasta este calea spre creșterea bunăstării, în timp ce în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în care s-au modelat acestea și deci motivul pentru care statul bunăstării nu mai putea funcționa conform așteptărilor (Esping-Andersen, 1999). Alții au văzut motivele dificultăților de funcționare chiar în obiectivele statului bunăstării, asemenea traiectoriei unui bumerang (Alber, 1988). În contextul căderii regimurilor comuniste, cele care susțineau prin puterea exemplului adecvabilitatea abordării sociale în funcționarea economiei, adepții liberalismului și ai supremației pieței au avut mai puține motive să se justifice pentru „eșecurile pieței”, astfel încât, așa cum observa Mishra, „nu este surprinzător că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai puține motive să se justifice pentru „eșecurile pieței”, astfel încât, așa cum observa Mishra, „nu este surprinzător că, în multe țări, au fost acceptate niveluri tot mai ridicate ale insecurității, sărăciei și inegalității, fără consecințe politice” (Mishra, 1999). Un astfel de context a dat un imbold suplimentar ideilor de inspirație liberală în gestionarea problemelor sociale. Paralel cu creșterea speranței de viață, îmbunătățirea stării generale de sănătate, implicarea tot mai largă a femeilor pe piața muncii și extinderea formelor familiale neclasice, creșterea productivității
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
venit câștigat, când a urmat o evoluție inversă ponderii veniturilor salariale în totalul bugetului. Concluzii Deși, cel puțin la nivelul simțului comun, așa este percepută, creșterea nivelului de trai nu e sinonimă cu combaterea sărăciei. Globalizarea nu este în orice context benefică celor defavorizați și, oricum, nu pe termen scurt. Opțiunea liberală asupra dezvoltării nu numai că nu este o condiție sine-qua-non pentru creșterea nivelului de trai, ci poate avea ca efect căderea în sărăcie a unui segment de indivizi/țări
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
resursă a economiei. Deși considerate instrumente de stimulare a indivizilor pentru depășirea stării de dependență economică și socială, focalizarea excesivă a intervenției sociale în sisteme protective bazate pe testarea mijloacelor poate produce efectul invers celui așteptat dacă este aplicată în contexte nepotrivite. La aceasta se adaugă perpetuarea inegalităților și subminarea stabilității politice. Datele statistice arată că dimensiunile sărăciei relative sunt mai mari în cadrul statelor care au acordat o încredere largă acestui tip de măsuri. Ca orice perioadă de destabilizare, deschiderea spre
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de măsuri. Ca orice perioadă de destabilizare, deschiderea spre economia de piață era de așteptat să fie însoțită de accentuarea inegalităților. Experiența statelor central-est-europene și ale Asiei Centrale a confirmat faptul că dimensiunile acestui fenomen depind, în mare măsură, de contextul și politicile naționale, economice și de venituri. Pornind din postura unei țări cu o distribuție a veniturilor dintre cele mai egalitare, România a cunoscut, de-a lungul tranziției, un salt semnificativ al indicatorilor de inegalitate. Scăderea generală a nivelului de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din a distruge (tradiții, identitate culturală/națională, mediu) în numele dezvoltării, fiind, în același timp, o invitație pentru a vedea diversitatea ca un fel de a fi o și nu ca pe o expresie a neadaptării la ceva ce, într-un context diferit, a reprezentat o condiție de succes. Provocarea unei astfel de abordări constă în detașarea de reflexul măsurării și revitalizarea unor valori tradiționale, noncantitative, ca identificatori ai unei vieți bune; altfel spus, acceptarea existenței ateismului într-o lume guvernată în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
evidentă de a muta accentul dinspre politicile de centru spre politicile care apar la nivel local. Deocamdată, acest fapt rămâne însă un deziderat. Populațiile sărăcite, izolate și needucate nu-și pot coordona dezvoltarea propriilor comunități decât în mică măsură. În contextul globalizării, noile politici de dezvoltare rurală promovate de aceste instituții internaționale (dezvoltarea rurală sustenabilă, extensivă sau integrată și cea multisectorială) impun unele norme general acceptate, cum ar fi: diversificarea activităților din mediul rural, grija față de om și mediu și transferul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
migrației. Analiza pe care o propunem nu este una de evaluare a magnitudinii efectelor. Scopul nostru a fost unul mai modest, acela de a evidenția tipuri de efecte și a atrage atenția asupra relativității aceluiași tip de efect, în funcție de un context particular de spațiu și timp. Migrație internațională în România. Tipuri de deplasări Dificultatea cea mai mare în abordarea efectelor migrației internaționale pornește de la complexitatea actuală a fenomenului, dată de multitudinea formelor și caracteristicilor care le sunt asociate și de dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de căpșune cu plecarea definitivă, împreună cu familia, a inginerului IT în Canada sau cu plecarea unui tânăr în Italia pentru a munci „la negru” în construcții. Soluția pe care o propunem este cea a tipurilor de migrație definite prin prisma contextului plecării. În mod sintetic, vom încerca să facem referire la fiecare dintre tipurile de deplasări care s-au dezvoltat în România după 1989. Migrația etnicilor germani, maghiari și evrei către statele-națiune a dominat primii ani de după 1989. Plecările legale, definitive
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nu poate acoperi cererea sa. Întrucât cerința este greu (dacă nu imposibil) de realizat, în cele mai multe cazuri, aprobările sunt, de regulă, obținute pentru sectoarele definite la nivel național ca afectate de un deficit de forță de muncă. În general, în contextul economic actual, se poate discuta despre două mari categorii de slujbe disponibile: slujbe în segmentul secundar al pieței forței de muncă: așa-numitele slujbe 3D, pe care nativii, chiar în condiții de șomaj ridicat, au tendința de a le refuza
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care intră într-o țară în urma migrației internaționale este însă, ca și în cazul efectelor asupra pieței forței de muncă, controversată. Deși la nivel general am fi tentați să spunem că „banii sunt buni”, semnificația pozitivă este puternic dependentă de contextul economic al țării de origine. Dacă au o contribuție importantă la consolidarea rezervei valutare, spre exemplu, „migradolarii” pot fi, în același timp, o sursă de inflație. Jocul pozitiv-negativ, indiferent de nivelul luat în discuție, este indus, în bună parte, de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
termeni de tipuri de migrație ne permite și o altă observație interesantă. Întrebarea esențială legată de efectele banilor trimiși din străinătate este: De ce nu sunt investiți în activități generatoare de profit? Există însă o serie de circumstanțe general asociate cu contextul în care apare și se dezvoltă migrația care nu favorizează un asemenea comportament. În primul rând, viziunea pe care o propunea economia neoclasică (migrația ca răspuns la dezechilibrele de pe piața forței de muncă) a început să fie abandonată pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Facilitățile legate de accesul în Spațiul Schengen influențează durata deplasărilor, accentuând componenta circulară. Statul român își intensifică eforturile legate de controlul migrației și combaterea componentei clandestine. Deplasările pentru muncă în străinătate se bazează pe un număr crescând de strategii, iar contextele de plecare se multiplică. Din perspectiva evidențierii efectelor, abordarea insistă asupra unor tipuri de migrație definite în funcție de contextul în care se face plecarea. Operăm cu distincții între migrația etnică, circularitatea pentru comerț, migrația pentru muncă implicând o importantă componentă clandestină
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
legate de controlul migrației și combaterea componentei clandestine. Deplasările pentru muncă în străinătate se bazează pe un număr crescând de strategii, iar contextele de plecare se multiplică. Din perspectiva evidențierii efectelor, abordarea insistă asupra unor tipuri de migrație definite în funcție de contextul în care se face plecarea. Operăm cu distincții între migrația etnică, circularitatea pentru comerț, migrația pentru muncă implicând o importantă componentă clandestină, migrația pentru muncă pe baza unui contract (cu diferențieri între migrația strict controlată de stat, migrația mediată de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să sugerăm că migrația nu este, cel puțin în cazul Românei, un fenomen cu o repartiție teritorială uniformă, ceea ce are consecințe importante asupra semnificației efectelor. Atribuirea unei semnificații pozitive sau negative unui tip de efect, fără evaluarea prin raportarea la contextul în care el se manifestă, poate avea consecințe dezastruoase pe termen lung. Dacă migrația externă a contribuit, pe termen scurt, la reducerea șomajului, a făcut-o în special prin îmbătrânirea forței de muncă și, în lipsa unei politici de dezvoltare coerente
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de deficit pe aceeași piață, în special pentru anumite sectoare economice. În mod similar, dacă, în absolut, banii ce intră în țară în urma plecărilor în străinătate au înregistrat o creștere constantă și semnificativă, efectele pe care le au depind de contextul în care se întorc și de modalitatea în care sunt utilizați. Pentru a extrage beneficii din migrație, probabil că prima condiție ar fi ca ea să nu fie privită ca o soluție, ci mai degrabă ca unul dintre factorii care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
grup de referință, ci de a avea semnale ale unei astfel de valorizări și în afara acestuia. Segregarea în educație contribuie, de asemenea, la conturarea unei identități stigmatizante pentru copiii romi, ceea ce îi împiedică să aibă o participare deplină în diverse contexte ale vieții publice (spre exemplu, o petrecere a copiilor sau participarea la activități în afara școlii, împreună cu alți copii din școli nesegregate). În 1995, Silver (apud Sen, 2000, p. 7) include în lista excluziunii „respectul, împlinirea și înțelegerea”, dimensiuni excluzionare pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care segregarea în educație le face în mod clar evidente. Chiar înainte de această precizare privind dimensiunile excluziunii sociale, Adam Smith arată ca sentimentul de rușine vizavi de prezentarea în public este o masură a incapacității de a participa deplin la contextele de viață publică. Segregarea în educație este nu doar o formă de excluziune socială (din rațiunile descrise mai sus), ci și o formă de reproducere intergenerațională a excluziunii sociale prin transmiterea deprivărilor multiple condiționate de educație de la o generație la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
concret, acest ordin cere inspectoratelor ca, începând cu acest an școlar, să se interzică înscrierea copiilor romi de clasa I în școli segregate și să se conceapă planuri concrete de măsuri pentru ca într-o perioadă maximă de trei ani, în funcție de contextele locale, clasele sau școlile segregate cu elevi romi să fie desființate, iar aceștia să fie integrați în școli mixte, multietnice. Un alt document de politică publică în care integrarea elevilor romi în școli mixte din punct de vedere etnic este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din punct de vedere teritorial, de la regiune până la localitate. Evidențierea diversității la nivel teritorial și identificarea specificității zonale a caracteristicilor sociale conduc la o mai bună înțelegere a situației de la nivel național și la poziționarea adecvată a unei țări în context internațional. Principiul de utilitate pentru decizie a indicatorilor, formulat adesea ca un criteriu de selecție a indicatorilor în cadrul unui sistem de monitorizare, impune capacitatea de dezagregare a datelor pe criterii cât mai variate. Defalcarea datelor la nivel teritorial are o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
adoptat de Comisia Europeană într-o variantă mai restrânsă. Indicatorii comuni sunt completați de un set specific național (indicatori de nivel terțiar selectați de statele membre). Începând cu 2001 este utilizat, de asemenea, un set de indicatori structurali, cu domeniile: context economic, ocupare, cercetare și inovație, reformă economică, coeziune socială și mediu. Prin comparație, sistemul de indicatori de incluziune este mai relevant pentru dezvoltarea socială, dimensiunea socială fiind acoperită în mică măsură de indicatorii structurali. În România a fost elaborat un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pune în gardă în privința posibilității falsificării datelor prin utilizarea lor incorectă, atât în presă, cât și în pseudoanalizele cercetătorilor. El citează ca exemplu utilizările incorecte ale IDU, prea adesea identificat cu măsuri ale calității globale a societăților și citat în contextul comparațiilor între vecini și rivali, ca, de exemplu, India și Pakistan. ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite ExcludeAuth="1"><Author>Best</Author><Year>2004</Year><RecNum>18</RecNum><Prefix>Asupra unor exemple similare de folosire necorespunzătoare a statisticilor atrage atenția și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]