67,078 matches
-
zburau deja la mare altitudine, un handicap care nu a fost recuperat de avioanele de vânătoare franceze, incapabile să atingă altitudinea necesară pentru intercepție. Luptele directe au fost pu ține, dar unele dintre unitățile franceze au suferit pierderi grele. În timpul atacului, germanii au folosit noile bombe incendiare C-250 "Flammbombe", care fuseseră aduse pe front doar cu 24 de ore mai devreme. Bombele incendiare au distrus câteva hangare și avioane parcate. Germanii au considerat că au reușit să dea o lovitură
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
la sol și în luptele aeriene numeroase avioane. Germanii au pretins că au distrus 75 de avioane franceze în luptele aeriene și 400 la sol. Rezultatul raidului a fost într-atât exagerat, încât după acea dată "Luftwaffe" și-a concentrat atacurile exclusiv împotriva porturilor de pe litoralul de nord al Franței. Distrugerile provocate francezilor au fost mult mai scăzute decât cele pe care le pretinseseră germanii. Doar 20 de avioane (dintre care 16 de vânătoare) au fost distruse la sol și 15
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor , și . Stația este un loc de întâlnire pentru adolescenți și este patrulată de agenți de securitate ai MIVB-STIB, gardieni publici și poliție. În noaptea de 22 ianuarie 2012, Horta a suferit un grav atac cu graffiti: opt tineri cu cagule au împrăștiat cantități mari de vopsea pe ziduri și pe trepte, ducând la închiderea stației timp de 24 de ore pentru curățenie. Stația are două linii și două peroane, dispuse de o parte și
Horta (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335945_a_337274]
-
Wilhelm al II-lea să-i vadă grădină de trandafiri la începutul lui iunie 1914; se presupune că cei doi ar fi discutat politică, eventual despre România, iar unele teorii ale conspirației susțin că atunci s-ar fi planificat un atac asupra Șerbiei. După asasinarea arhiducelui în aceeași lună, amintirea acestei vizite l-ar fi determinat pe împărat să ceară Austriei să fie mai reținută în negocierile cu Șerbia decât a fost în Criză bosniacă din 1909. Începând din 1921 castelul
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
4.000 de dvoriani, streliți și cazaci și circa 12.000 de cetățeni înarmați din Pskov și din împrejurimi. După un bombardament de două zile a Pskovului, armata poloneză a atacat pentru prima dată pe 8 septembrie. Rușii au respins atacul, ceea ce a dus la grele pierderi poloneze. Încercările de a arunca în aer fortificațiile cu mine și un atac general desfășurat la 2 noiembrie s-au dovedit, de asemenea, a fi zadarnice. În luna noiembrie unele unități poloneze au atacat
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
După un bombardament de două zile a Pskovului, armata poloneză a atacat pentru prima dată pe 8 septembrie. Rușii au respins atacul, ceea ce a dus la grele pierderi poloneze. Încercările de a arunca în aer fortificațiile cu mine și un atac general desfășurat la 2 noiembrie s-au dovedit, de asemenea, a fi zadarnice. În luna noiembrie unele unități poloneze au atacat Mănăstirea Pskovo-Pecerski, dar fără nici un rezultat. Regele Ștefan Báthory a ordonat apoi un asediu pasiv, iar lupta s-a
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
a cancelarului Zamoyski. Cancelarul a continuat blocada, cu toate că partizanii ruși partizanii ruși au fost activi în zona Pskov, atacând comunicațiile inamice. Garnizoana Pskovului a efectuat incursiuni frecvente (aproximativ 46), mai ales în noiembrie și decembrie 1581. Au fost 31 de atacuri ale trupelor poloneze în timpul asediului de cinci luni. Asediul a continuat fără ca niciuna dintre părți să fie capabilă să obțină victoria; negocierile diplomatice purtate în acest timp, în care s-a implicat și Vaticanul, au dus la încetarea ostilităților. Regele
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
mic, dispuse pe un front de peste 30 de km., în detașamente izolate, care nu se puteau susține reciproc. Spre deosebire de prima bătălie, unde comandamentul german a mizat pe surprindere, de această dată decide ca străpungerea apărării să se facă printr-un atac frontal masiv, urmat de o învăluire strategică realizată de un corp de cavalerie special constituit pentru această misiune. Forțele destinate erau de cinci divizii de infanterie, două divizii de cavalerie și patruzeci și cinci de baterii de artilerie. Forțele române
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
cunoșteam condițiunile, de ambele părți ale șoselei, în mod precis. Aci ieșirea spre Sud se afla în mâna noastră, și puteam spera să surprindem inamicul. Era evident, că după succesul obținut împotriva lui Kneussel, el nu mai conta pe repetarea atacului nostru." Marele Cartier General român, sub euforia succesului neașteptat, considera că forțele Puterilor Centrale nu vor mai încerca o nouă lovitură pe Valea Jiului, până la sosirea iernii. "La comandamentul nostru, printr-o greșeală de judecată, nu se aștepta nimeni ca inimicul
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
care dacă ieșirea din defileu era bine supravegheată și apărată, dispozitivul de luptă din estul și vestul defileului ar fi putut fi mai bine organizat , recomandând realizarea acoperirii corespunzătoare a distanțelor mari existente între cele trei centre de rezistență. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe pusă sub comanda Comandamentului General LIV Rezervă, comandant de generalul Viktor Kühne. Gruparea era compusă din compusă din patru divizii de infanterie - Divizia 11 Infanterie Bavareză, Diviziile 301, 41 și 109
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
General LIV Rezervă - General-locotenent Viktor Kühne<br> Comandanț al Corpului de Cavalerie - General-locotenent Eberhard von Schmettow<br> Comandanți de divizie După eșuarea planului de trecere a munților prin surprindere, generalul Falkenhayn decide ca pentru noua bătălie să utilizeze tactica unui atac frontal masiv, că ceea ce nu a obținut la Surduc prin surprindere, „trebuia obtinut prin intrebuințarea forței brutale”. În acest scop, cele cinci divizii de infanterie sunt dispuse într-un dispozitiv de luptă ofensiv pe două eșaloane, cu câte două divizii
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
condițiile pentru intrarea în acțiune a Corpului de Cavalerie, care avea misiunea de a exploata strategic străpungerea realizată, prin executarea unei manevre învăluitoare de întoarcere a aripii drepte a forțelor române, concomitent cu tăierea căilor de retragere a acestora. Data atacului a fost stabilită inițial pentru 26 octombrie/8 noiembrie pentru a fi amânată ulterior pentru data de 29 octombrie/10 noiembrie 1916. "Grupul Kühne luptă pentru a pune într-o primă fază stăpânire pe ieșirile din munți, de ambele părți
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
la 29 octombrie/11 noiembrie 1916 printr-o puternică pregătire de artilerie, la care au participat peste 250 de tunuri, de toate calibrele. Sub protecția artileriei, au fost introduse în lută cele patru divizii de infanterie germane, direcția principală de atac fiind șoseaua din defileul Jiului, spre deosebire de cea din prima bătălie de pe Valea Jiului, când atacul fusese centrat pe șoseaua Buliga, din Vâlcan. Frontul atacului era de 30 de kilometri, de la Dealul Molidvișului - la est - până la vest de Pasul Vâlcan, fiind ocupat
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
au participat peste 250 de tunuri, de toate calibrele. Sub protecția artileriei, au fost introduse în lută cele patru divizii de infanterie germane, direcția principală de atac fiind șoseaua din defileul Jiului, spre deosebire de cea din prima bătălie de pe Valea Jiului, când atacul fusese centrat pe șoseaua Buliga, din Vâlcan. Frontul atacului era de 30 de kilometri, de la Dealul Molidvișului - la est - până la vest de Pasul Vâlcan, fiind ocupat de forțele Diviziei 41 Infanterie germană - în sectorul vest Pasul Vâlcan-Valea Jiului și Divizia
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Sub protecția artileriei, au fost introduse în lută cele patru divizii de infanterie germane, direcția principală de atac fiind șoseaua din defileul Jiului, spre deosebire de cea din prima bătălie de pe Valea Jiului, când atacul fusese centrat pe șoseaua Buliga, din Vâlcan. Frontul atacului era de 30 de kilometri, de la Dealul Molidvișului - la est - până la vest de Pasul Vâlcan, fiind ocupat de forțele Diviziei 41 Infanterie germană - în sectorul vest Pasul Vâlcan-Valea Jiului și Divizia 109 Infanterie germană - în sectorul Valea Jiului-Dealul Molidviș. Până la
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Leșului (cota 1.191), apărat de două companii din Regimentul Gorj No. 18. Pe „Drumul Neamțului”, din Pasul Vâlcan, Divizia 41 atinge abia spre seară Schela. Falkenhayn constată că înaintarea la aripi era de doar 3-4 km, în timp ce la centru, atacul s-a oprit în fața poziției fortificate organizată de forțele române la Bumbești. Pentru înfrângerea rezistenței de la Bumbești a fost nevoie de două zile de lupte și de o violentă acțiune a artileriei grele, care a distrus lucrările de fortificație și
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
două companii care apărau satul Vălari au contraatacat forțele superioare inamice de trei ori în acea zi, fiind silite să părăsească pozițiile doar în urma unui bombardament puternic de artilerie. Pentru cucerirea Sâmbotinului, forțele germane au fost nevoite să dea șapte atacuri consecutive. Nu se poate tăgădui că infanteria română luptă cu vitejie; fără îndoială că ea se arată îndrăzneață și dibace în apărarea pozițiilor ei din munte, bine organizate; desigur că ea atacă cu hotărâre în contraofensivă; dar ea se dovedește
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
arată îndrăzneață și dibace în apărarea pozițiilor ei din munte, bine organizate; desigur că ea atacă cu hotărâre în contraofensivă; dar ea se dovedește foarte simțitoare față de focul artileriei. În special față de focul calibrelor grele și nedeprinși în apărarea contra atacurilor înconjurătoare, împotriva cărora, artileria lor, pipăind nesigur, nu le poate asigură la timp apărarea." Copleșite numeric, forțele române mai încearcă o ultimă rezistență, la 1/14 noiembrie 1916, pe aliniamentul Turcinești-Curțișoara, cu scopul de a acoperi concentrarea forțelor române, la
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
drumul spre valea Oltului, căzând în spateleCorpului I Armată român, care lupta în Valea Oltului. Divizia 301 Infanterie rezervă trebuia să se deplaseze în urma Diviziei 11, cu misiunea de a asigura și siguranța flancului stâng al acesteia, în eventualitatea unor atacuri ale forțelor române, din direcția văii Oltului Olt. Comandamentul General LIV Rezervă și Diviziile 109 și 41 Infanterie urmau să continue înaintarea direct spre sud. Corpul de Cavalerie a primit misiunea de a precede acțiunea unităților de infanterie, prin deplasarea
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
campanie simultană împotriva merkiților. Cele două armate au călătorit una lângă alta prin Munții Altai și , până la Almaliq. În acel moment, Subutai s-a dus către sud-vest, distrugându-i pe merkiți și protejându-i flancul lui Jebe flancul împotriva oricăror atacuri surprinzătoare dinspre Khwarazm. Jebe a eliberat Almaliq, apoi a mers până la sud de Lacul Balhaș pe pământurile qara kitailor, unde a asediat capitala . Acolo, Jebe a învins o armată de 30.000 de oșteni și Kuchlug a fugit la Kashgar
Cucerirea mongolă a Hanatului Qara Kitai () [Corola-website/Science/335975_a_337304]
-
Alexandru I. El a fost condamnat la 6 ani de închisoare și și-a ispășit pedeapsa în închisorile din Sremska Mitrovica și Lepoglava. În timpul detenției sale, el a făcut propagandă comunistă în rândul tinerilor deținuți. În închisoare, el a organizat atacuri ale deținuților politici atacuri împotriva poliției. A fost eliberat în anul 1935 și, după eliberare, a fost înrolat în armată. După ce și-a satisfăcut stagiul militar a lucrat pentru mișcarea muncitorilor din Belgrad. Prin intermediul sindicatelor a revitalizat activitatea Partidului Comunist
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
fost condamnat la 6 ani de închisoare și și-a ispășit pedeapsa în închisorile din Sremska Mitrovica și Lepoglava. În timpul detenției sale, el a făcut propagandă comunistă în rândul tinerilor deținuți. În închisoare, el a organizat atacuri ale deținuților politici atacuri împotriva poliției. A fost eliberat în anul 1935 și, după eliberare, a fost înrolat în armată. După ce și-a satisfăcut stagiul militar a lucrat pentru mișcarea muncitorilor din Belgrad. Prin intermediul sindicatelor a revitalizat activitatea Partidului Comunist. În 1936 a devenit
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
incursiunilor maghiarilor, cât și celor ale oștilor ducelui Saxoniei și regelui Franciei Răsăritene Henric Păsărarul, care au inițiat mai multe campanii militare înspre răsărit în teritoriile adiacente slavilor polavieni, țara de origine a mamei lui Venceslau. Pentru a rezista în fața atacurilor saxone, tatăl lui Venceslau, Vratislau, a format o alianță cu ducele bavarez Arnulf cel Rău, un aprig adversar, la acea vreme, al regelui Henric; cu toate acestea, alianța s-a destrămat după ce Arnulf și Henric s-au împăcat la Regensburg
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
rotondă consacrată Sf. Vitus în Cetatea din Praga, care există și astăzi sub numele de Catedrala Sf. Vitus. La începutul anului 929, oștile comune ale ducelui Arnulf al Bavariei și regelui Henric I Păsărarul au ajuns la Praga, în urma unui atac brusc, forțându-l pe Venceslau să reia plata unui tribut care fusese impuse pentru prima dată de regele Franciei Răsăritene Arnulf de Carintia în 895. Henric fusese forțat să plătească maghiarilor un tribut imens în 926 și avea nevoie de
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]