66,853 matches
-
pământ de supraviețuitorii regimentului piloților de planoare. Ultimii apărători trebuiau să se retragă încet la sfârșit și să traverseze la rândul lor Rinul. Pentru ca germanii să nu descopere retragerea și să creadă că britanicii erau încă în zonă, s-a hotărât ca traficul radio să continue la cote înalte și ca să se declanșeze bombardamente puternice de artilerie asupra malului estic al fluviului, ceea ce ar fi trebuit să îi facă pe germani să creadă că urma o nouă debarcare în acea zonă
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
operațiunea de la Arnhem trebuia să se desfășoare alte două parașutări de amploare. Din acest motiv, americanii nu aveau suficiente avioane pentru transportarea și parașutarea diviziei într-un singur val în Olanda. În plus, generalul Williams— comandatul avioanelor de transport - a hotărât că piloții săi pot să execute o singură misiune de parașutare pe zi, ceea ce însemna că întreaga divizi, inclusiv brigada independentă poloneză, puteau fi transportați în zona ordonată într-o perioadă de trei zile. În zona de parașutare existau doar
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de care avea să fie nevoie în timpul luptelor făcea ca Divizia I aeropurtată să fie obligată să apere o arie cu un perimetru de 30 km, cel puțin până la sosirea in zonă a trupelor terestre ale Corpului XXX. Urquhart a hotărât să lanseze Brigada I de parașutiști (comandată de generalul Gerald Lathbury) și Brigada I aeropurtată (comandată de generalul Philip Hugh Hicks) în prima zi a operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară aeropurtată, artileria, geniștii, unitățile medicale și cartierul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
al lui Browning de la Nijmegen, cu Corpul XXX și cu planificatorii din Anglia au fost intermitente și de slabă calitate. În această perioadă, pentru asigurarea comunicațiilor cu Anglia, au fost folosiți inclusiv porumbei călători. Și datorită acestor limitări, Urquhart a hotărât să urmeze Brigada I de parașutiști și să ia legătura cu Lathbury. When he found the Brigade HQ on „Lion” route, he was informed by Major Hibbert, who, at that time, was still en route to the bridge, that Lathbury
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
devenise prea slabă pentru ca să mai încerce să ajungă la pozițiile lui Frost de pe pod. Dintre cele nouă batalioane de infanterie, doar un batalion grăniceri mai funcționa ca o unitate completă, restul suferiseră pierderi importante, sau aveau efectivele împrăștiate. Urquhart a hotărât să organizeze o poziție defensivă în jurul orașului Oosterbeek, abandonând practic Batalionul al 2-lea de parașutiști. Prin asigurarea apărării podului de pontoane, Urquhart spera să poată rezista până când Cropul XXX putea să ajungă în zonă și să stabilească un nou
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de atacurile germanilor, care nu au reușit însă să avanseze în mod semnificativ. Doi dintre ofițerii de stat major al lui Urquhart au traversat înot Rinul în timpul zilei și au luat legătura cu cartierul general al lui Sosabowskis. S-a hotărât ca să se transporte șase bărci din cauciuc pe maul de nord ca să permită polonezilor să traverseze Rinul și să vină în sprijinul celor din zona Oosterbeek. În acea noapte s-a pus în aplicare planul, dar în timpul traversării s-a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
mașini de teren pentru evacuarea cazurilor grave la spitalul din Arnhem, unde personalul medical german, britanic și olandez a lucrat împreună pentru salvarea răniților. În cursul nopții, soldații aliați au făcut o nouă tentativă de traversare a râului. S-a hotărât ca Batalionul al 4-lea al Regimentului „Dorset” și Batalionul I de parașutiști polonezi să forțeze cursul apei la ora 22:00 folosind bărci de asalt și vehicule amfibii. Sosabowski a fost furios atunci când a aflat că a pierdut comanda
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
mare suferință în familia lui. Toate aceste necazuri i-au zdruncinat echilibrul sufletesc, iar Zorbas a părăsit orașul Palaiochori, plecând la Eleftherohori, Pieria, la numai 8 km de Kolindros, unde trăia fratele său, medicul Ioannis Zorbas. În 1915 s-a hotărât să devină călugăr și a plecat la Muntele Athos. Acolo s-a întâlnit cu Nikos Kazantzakis, iar cei doi bărbați au devenit prieteni apropiați. Ei au plecat împreună în peninsula Mani, încercând în perioada 1916-1917 să organizeze exploatarea unei mine
Gheorghios Zorbas () [Corola-website/Science/336730_a_338059]
-
anului 1914 și în anul 1915 un pelerinaj la Muntele Athos, împreună cu poetul și dramaturgul Anghelos Sikelianos (1884-1951), în căutarea „conștiinței pământului și a neamului”. Acolo l-a cunoscut pe minerul Gheorghios Zorbas, un om simplu și idealist ce se hotărâse să devină călugăr. Cei doi bărbați au devenit buni prieteni, în ciuda diferenței de vârstă dintre ei, iar Zorbas l-a convins pe Kazantzakis să se asocieze pentru exploatarea unei mine de lignit la Prastova, în sudul peninsulei Peloponez. Aventura, care
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
Zile din iunie 1967 majoritatea caselor, abandonate, s-au prăbușit și distrus. În Războiul de Șase Zile Israelul, respingând atacurile Iordaniei, a reușit să preia controlul asupra întregului Ierusalim și a Cisiordaniei. La scurt timp după aceea, guvernul israelian a hotărât să reclădească și să renoveze Cartierul evreiesc și să-l repopuleze cu repeziciune. Între altele s-a decis crearea în cartier a câtorva locuințe destinate miniștrilor. În cele din urmă singurul politician israelian care s-a mutat în cartier a
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
in folosința unui tribunal religios evreiesc și apoi a fost vândută unei ieșive numite „Esh Tora”. În aprilie 1968 Israelul a expropriat aria Cartierului evreiesc, inclusiv esplanada Zidului de apus și clădirile vecine ei.În iulie 1968 guvernul israelian a hotărât să întemeieze o Societate pentru renovarea și dezvoltarea Cartierului evreiesc ca societate guvernamentală controlată de stat. Această societate a luat ființă în ianuarie 1969, fixându-si drept obiectiv renovarea și dezvoltarea Cartierului ca un loc de însemnătate națională, religioasă, istorică
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
convenit să urmeze o abordare comună și să evite acțiunile unilaterale. Pe 10 octombrie, la două zile după ce Parlamentul croat a confirmat declarația de independență, CEE a decis să amâne orice decizie de recunoaștere a Croației timp de două luni, hotărând să recunoască independența Croației în două luni dacă războiul nu se termină până atunci. După ce termenul limită a expirat, Germania și-a prezentat decizia de a recunoaște Croația ca politică datorie a sa—o poziție susținută de Italia și Danemarca
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
când Germania a apărut hotărâtă să să o astfel de rezoluție a ONU. Pe 17 decembrie, CEE a acceptat în mod oficial să acorde Croației recunoaștere diplomatică la 15 ianuarie 1992, pe baza opiniei Comisiei de Arbitraj Badinter. Comisia a hotărât că independența Croației nu trebuie să fie recunoscută imediat, pentru că noua nu prevedea protecția minorităților solicitată de către CEE. În replică, Franjo Tuđman a dat asigurări scrise lui că deficiența va fi remediată. RSK și-a declarat oficial separarea față de Croația
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
1500 în castelul Chambord, și ratificat de către regii catolici, pe data de 11 noiembrie a aceluiași an, în Granada. Acordul a inclus următoarele condiții: Relațiile bune între francezi și spanioli nu au fost de lungă durată. Prin termenii tratatului se hotărâse ca regatul de Neapole să fie împărțit în patru provincii, deși din timpul domniei lui Alfonso I regatul era organizat în douăsprezece. În curând au apărut neînțelegeri între aliați, care au oferit pretextul confruntărilor armate. De-a lungul anilor 1502
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
pe 2 martie 1925. Comitetul a fost compus din 21 de funcționari de stat în domeniul drumurilor și trei oficiali de la . La prima ședință, din 20-21 aprilie, grupul a ales numele de "UȘ Highway", ca denumire pentru rute. Ei au hotărât că sistemul nu se va limita la rețeaua de drumuri realizată cu ajutor federal: chiar dacă cel mai bun traseu nu a primit fonduri federale, el avea totuși să fie inclus. A fost selectată și prima propunere de design a , pe
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
sau "Moscheaa Pieței Algeriene" este o moschee din orașul Tripoli, Libia. Acesta este unul dintre cele mai cunoscute și mai importante locașuri islamice din oraș. Istoria moscheii începe în anul 1923, când coloniștii italieni hotărăsc să construiască pentru comunitatea romano-catolică o catedrală în "Maidan al Jazair" sau "Piața Algeriană" din Tripoli. Catedrala a fost finalizată în anul 1928, cu sprijinul arhitectului Saffo Panteri, ce a proiectat clădirea în stil romanic. Locașul avea o înălțime totală
Moscheea Maidan al Jazair () [Corola-website/Science/336844_a_338173]
-
politică. Ca urmare a interesului său pentru aceste domenii, unii din prietenii săi au început să i se adreseze pentru sfaturi, iar Ellis a descoperit cu această ocazie ca această ocupație îi producea o mare satisfacție. La 28 ani a hotărât să învețe psihologia. În anul 1942 Ellis a început să studieze psihologia la Universitatea Columbia. Într-un a terminat titlul de master în psihologie clinică, apoi a continuat studiile pentru doctorat. Subiectul cercetării sale era începutul sentimentelor de dragoste ale
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
înainte de a putea fi remorcata înapoi în port. Distrugătorul francez a încercat să urmeze submarinul german, dar a lovit o mină pusă de către "UC-25" în acea dimineață și s-a scufundat rapid. Ca urmare a raidului, comandamentul naval britanic a hotărât că, în cazul în care nu sunt disponibile suficiente distrugătoare pentru a proteja barajul, drifterele să fie retrase pe timp de noapte. Drifterele urmau să opereze doar mai puțin de douăsprezece ore pe zi, și să-și părăsească pozițiile la
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
d. 13 mai 1982, Salzburg), Adolf (n. 21 mai, 1919, Goldegg) și Eleonora (n. 2 august 1914, Viena - d. 2 februarie 2001, Münsing, Bavaria. După ce o carieră militară a devenit imposibilă datorită unei accidentări grave, tânărul conte de Meran a hotărât să studieze jurisprudența. A studiat astfel la universitățile din Graz și Innsbruck, iar după terminarea studiilor a intrat în serviciul public, începându-și cariera în Ministerul de Interne (1894) și continuând apoi ca secretar al guvernatorului din Graz. În anul
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
insistență ca militarii să capituleze, dar colonelul i-a îndepărtat. El își dădea perfect seama că decizia sa nu avea să afecteze doar soarta Rotterdamului, dar chiar și pe-a întregii țări. După ce a analizat toate versiunile, Scharroo s-a hotărât să capituleze. Decizia sa a fost aprobată în numele generalului Winkelman de reprezentantul său, locotenent-colonelul Wilson. Generalul Winkelman a aprobat decizia lui Scharroo în după-amiaza aceleiași zile, după ce i-a fost comunicată de Wilson. Colonelul Scharroo, însoțit de aghiotantul său și
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
le dă curs fără complexe, pretextând că acestea reprezintă niște mijloace pentru a atinge un scop nobil. Soțul Elenei (Mihai Călin) a deținut o sală de fitness în București, pe care a vândut-o în clipa în care amândoi au hotărât să se mute la Brașov, pentru a avea parte de o viață mai puțin tumultuoasă. În triunghiul familiei joacă rolul de amortizor de conflicte, prin tactul său diplomatic reușind să tempereze scânteile dintre Elena și Filip. Este opusul Elenei, adică
Valea Mută () [Corola-website/Science/337076_a_338405]
-
a fost acuzat și a pledat nevinovat la ambele acuzații de crimă. Cum era de așteptat, judecătorul a ordonat ca Simpson să stea în arest fără posibilitatea eliberării pe cauțiune. În ziua următoare, un juriu extinsa fost numit pentru a hotărî dacă să-l acuze pentru două crime. Două zile mai târziu, pe 23 iunie, juriul a fost demis ca urmare a excesivei prezențe a mass-mediei, ceea ce i-ar fi putut influența neutralitatea. Jill Shively, un rezident din Brentwood, care a
Cazul O. J. Simpson () [Corola-website/Science/337119_a_338448]
-
polonezi din teritoriile poloneze anexate anterior de Prusia. În urma armistițiului cu Germania, care a încheiat Primul Război Mondial, zona a devenit parte din a Doua Republică Poloneză. În 1914, pentru a asigura frontiera de est a Germaniei împotriva Rusiei, , , a hotărât anexarea unei fâșii de teritoriu polonez. În scopul de a evita adăugarea la Imperiul German a populației poloneze de acolo, s-a propus strămutarea acestei populații într-un nou stat polonez mai spre est, în timp ce fâșia urma să fie recolonizată
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
s-a întâlnit, la Moghilev, cu generalii Mihail Alekseev, șeful Marelui Cartier General rus și Dmitri Șcerbaciov, comandantul trupelor ruse din Moldova. În acest context, la începutul lunii aprilie 1917, Comandamentul Frontului Român a decis modificarea planului de campanie inițial, hotărând executarea loviturii principale pe direcția Brăila, de către Armatele 4 și 6 ruse. În urma obiecțiilor formulate de Marele Cartier General Român, rușii au acceptat modificarea din nou a planului, în sensul executării unei lovituri pe două direcții divergente astfel: un grup
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
cu mitraliere și mortiere. Germanii au suferit pierderi grele. Unii dintre ei au sărit în lacurile din preajmă, ca să scape de tirurile olandezilor. În timpul acestei confruntări, germanii au pierdut 20 de oameni, iar olandezii doar doi. În timpul nopții, olandezii au hotărât că este dificil să păstreze controlul asupra liniilor defensive înaintate și au hotărât să se retragă mai departe în centul insulei. Unitățile SS își opriseră înaintarea de-a lungul canalului ce străbătea Zuid-Beveland, după ce depășiseră cu o zi mai înainte
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]