67,138 matches
-
divinitățile solare și cele din grupul osiric. Celor dintâi le este Încredințat destinul postum al regelui, care trebuie să urce la cer ca stea sau ca membru, cu diferite funcții, al echipajului bărcii În care, după credința egipteană, soarele traversează cerul. Dar, deși se subliniază În mai multe rânduri că destinul ultim al regelui este În cer, În timp ce destinul omului de rând este pe pământ, totuși modelul zeului care a fost ucis, a Înviat și continuă să-și exercite funcția regală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care trebuie să urce la cer ca stea sau ca membru, cu diferite funcții, al echipajului bărcii În care, după credința egipteană, soarele traversează cerul. Dar, deși se subliniază În mai multe rânduri că destinul ultim al regelui este În cer, În timp ce destinul omului de rând este pe pământ, totuși modelul zeului care a fost ucis, a Înviat și continuă să-și exercite funcția regală În lumea de dincolo este atât de potrivit pentru speranțele ultime ale suveranilor despre care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dincolo” pentru a-l trimite la judecată. Deja În Textele Piramidelor, suveranul, Într-o formă sau alta, trebuie cercetat de un tribunal. Astfel: Nu există nici un cuvânt Împotriva regelui pe pământ, Între oameni - nu există vreo vină a sa În cer, Între Zei - regele a Îndepărtat cuvântul care Îi stătea Împotrivă - regele l-a distrus pentru a merge În cer. (302) Sau cu o referire clară la responsabilitatea suveranului pentru toată creația, nu doar pentru natura umană sau divină: Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de un tribunal. Astfel: Nu există nici un cuvânt Împotriva regelui pe pământ, Între oameni - nu există vreo vină a sa În cer, Între Zei - regele a Îndepărtat cuvântul care Îi stătea Împotrivă - regele l-a distrus pentru a merge În cer. (302) Sau cu o referire clară la responsabilitatea suveranului pentru toată creația, nu doar pentru natura umană sau divină: Nu există acuzator viu al regelui - nu există nici un acuzator mort al regelui, nu există nici un acuzator gâscă Împotriva regelui - nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În divinitate, că o poate simți aproape ca sprijin În suferințele sale; acesta Îi recunoaște meritul de a fi Întemeiat lumea și societatea și de a fi Împlinit dreptatea: Oamenii, vitele Zeului, sunt bine Îngrijiți. El a creat pentru ei cerul și pământul, el a gonit crocodilul din apă. A creat aerul pentru ca nasurile lor să poată trăi. Aceștia sunt imaginea sa, ieșită din membrele sale. El Înalță cerul după dorința lor; el le-a făcut plantele și vitele și peștii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dreptatea: Oamenii, vitele Zeului, sunt bine Îngrijiți. El a creat pentru ei cerul și pământul, el a gonit crocodilul din apă. A creat aerul pentru ca nasurile lor să poată trăi. Aceștia sunt imaginea sa, ieșită din membrele sale. El Înalță cerul după dorința lor; el le-a făcut plantele și vitele și peștii ca să le fie hrană... el le dă lumină așa cum Își doresc și străbate cerul pentru ca aceștia să-l vadă. Și-a Înălțat capelă În spatele lor, iar dacă plâng
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor să poată trăi. Aceștia sunt imaginea sa, ieșită din membrele sale. El Înalță cerul după dorința lor; el le-a făcut plantele și vitele și peștii ca să le fie hrană... el le dă lumină așa cum Își doresc și străbate cerul pentru ca aceștia să-l vadă. Și-a Înălțat capelă În spatele lor, iar dacă plâng, el Îi ascultă... Zeul cunoaște orice nume. (Merikara, 130 sqq.) În aspectele lor cele mai variate, aceste câteva decenii (sunt, cu aproximație, doar 150 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aproximație, doar 150 de ani din mileniile de istorie egipteană) se prezintă ca un creuzet de experiențe felurite și contrare, un moment de disoluție și renaștere: s-a sfârșit cu Împuternicirea dată de „stat” vieții religioase a indivizilor, legăturile dintre cer și pământ se Înmulțesc, devin elemente ale vieții cotidiene. 9. REORÂNDUIREA SOCIETĂȚII. O NOUĂ ESCATOLOGIETC "9. REORÂNDUIREA SOCIETĂȚII. O NOUĂ ESCATOLOGIE" În preajma anului 2 000 Î.Hr., pentru două secole, Egiptul Își redobândește structura sa de stat unitar, În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gură”, după cum afirmă un imn al lui Ramses al IV-lea2 dedicat lui Ra (și lui Osiris); acesta vede În Osiris Lunaxe "Luna", Nilul și stăpânul lumii de „dincolo”, iar În Ra pe cel care răsare În fiecare zi și traversează cerul „pentru a orândui planurile acestei țări și pe cele ale țărilor străine” și pe amândoi Îi vede „șezând Împreună”. Acestei simplificări și Înghețări a religiei oficiale i se opune Înflorirea unor culte noi care se celebrează În sanctuare mici sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aparte cetăților individuale și astfel se pun bazele unei implicări majore În cultele locale, care vor acorda o importanță considerabilă unor figuri ca Harsaphes din Heraklesopolis sau Neit din Sais. Pe de altă parte, decăderea funcției regale de mijlocire Între cer și pământ duce la folosirea sistematică, la toate nivelele, a intervenției oracolelor pe care le-am văzut acționând În unele cazuri ca sprijin pentru monarhie, iar În altele, În micile probleme personale ale lucrătorilor din necropola tebană. Oracolul lui Amonxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devine tot mai constantă afirmația conform căreia toți zeii cerești ( În sensul cel mai deplin al termenului), dar nu numai ei, sunt fii unui singur tată: sumerianul Anxe "An", căruia Îi corespunde akkadianul Anuxe "Anu"(m), al cărui nume Înseamnă „cer”. Trebuie adăugat și faptul că zeii mesopotamieni nu au fost niciodată concepuți, În sens strict, ca fiind veșnici, fără Început și sfârșit, ci doar ca nemuritori: mesopotamienii nu și-au pus problema unei origini a zeilor, comparabilă cu Începutul omenirii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tată și mamă, provin prin procreare primele două perechi divine (mascul și femelă): cea a „monștrilor marini” La¿muxe "Lah~mu" și La¿amuxe "Lah~amu", iar din aceștia se naște perechea zeilor propriu-ziși Anșarxe "Anșar" și Kișarxe "Kișar", adică Cerul și Pământul În Întregime. În continuarea povestirii, En¿ma eliș ne vorbește despre generarea altor doi mari zei: Anuxe "Anu"(m) și Nudimmud (Ea). Se povestește despre lupta și victoria zeilor tineri - În special a lui Mardukxe "Marduk", fiul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tată și rege al zeilor, deși rolul său va fi mai degrabă cel al unui deus otiosus; Enlilxe "Enlil" devine sfetnicul zeilor; Ninurtaxe "Ninurta", șambelan; Ennughixe "Ennughi", prim-ministru. Se ajunge chiar la atribuirea, prin tragere la sorți, a reședințelor: cerul este al lui Anumxe "Anum"; pământul, al lui Enlilxe "Enlil"; Apsûxe "Apsû", adică regatul apelor dulci subterane, revine zeului Înțelepciunii Enkixe "Enki"/Ea. Este vorba aici despre cele trei divinități care alcătuiesc triada cosmică (cf. subcapitolul 4.5). Ighighixe "Ighighi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
4. Transcendența și atributele divinetc "4. Transcendența și atributele divine" Încercarea de a da o definiție „filozofică”, punctuală și modernă, a conceptului de „zeu” - sumeriană, d i n g i r, akkadiană ilu(m), a cărui logogramă indică În sine „cerul” -rămâne practic sortită eșecului. Acest fapt este demonstrat, de exemplu, În două articole ample scrise de J. van Dijk și W.G. Lambert În Reallexikon der Assyriologie 1. Nu ne rămâne așadar decât să discutăm despre divinitate Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
destinul ajunge să fie considerat divinitate propriu-zisă. d) Absența spiritualității. Teologia mesopotamiană nu cunoaște bine nici conceptul modern de spiritualitate divină. Într-adevăr, se vorbește despre zei Într-un mod foarte uman; li se desemnează domenii materiale, e adevărat, misterioase (cerul, atmosfera, pământul, subteranul, soarele, luna, stelele etc.). Nu se aude niciodată vorbindu-se despre locuire sau prezență divină În sufletul omului. 4. PANTEONULTC "4. PANTEONUL" 1. Formarea panteonuluitc "1. Formarea panteonului" Ceea ce am observat În subcapitolul 2.3 În legătură cu religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regatele divine" a) Politeismul Atât religia sumeriană, cât și cea asiro-babiloniană au fost Întotdeauna profund politeiste. Zeii care Își Împart Între ei puterile divine sunt personificări ale forțelor, fenomenelor naturale și cosmice, dar și concepte abstracte. Avem un zeu al cerului, Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), un zeu al fenomenelor atmosferice, Enlilxe "Enlil", un zeu al focului, Ghirruxe "Ghirru" etc. Așa cum s-a mai menționat, mai importanți sunt zeii triadei cosmice și ai celei astrale. Caracterul astral al religiei mesopotamiene iese
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un domeniu anume sunt atașați În mod fundamental de un loc. Sediile zeilor sunt și regatele lor; acestea sunt diferitele părți ale lumii, În funcție de diviziunea pe care o face cosmologia mesopotamiană. Primul dintre regatele cerești și cel mai „locuit” este cerul (sumeriană a n, akkadiană șamû). Dintr-un anumit punct de vedere, „cerul” este bolta cerească; dar termenul este sinonim și cu tot ceea ce este „deasupra” pământului (să ne amintim de titlul mitului En¿ma eliș, „Când sus”, adică „deasupra șpământuluiț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeilor sunt și regatele lor; acestea sunt diferitele părți ale lumii, În funcție de diviziunea pe care o face cosmologia mesopotamiană. Primul dintre regatele cerești și cel mai „locuit” este cerul (sumeriană a n, akkadiană șamû). Dintr-un anumit punct de vedere, „cerul” este bolta cerească; dar termenul este sinonim și cu tot ceea ce este „deasupra” pământului (să ne amintim de titlul mitului En¿ma eliș, „Când sus”, adică „deasupra șpământuluiț”). În acest sens, cerul este, prin antonomază, sediul, regatul zeilor, având În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
akkadiană șamû). Dintr-un anumit punct de vedere, „cerul” este bolta cerească; dar termenul este sinonim și cu tot ceea ce este „deasupra” pământului (să ne amintim de titlul mitului En¿ma eliș, „Când sus”, adică „deasupra șpământuluiț”). În acest sens, cerul este, prin antonomază, sediul, regatul zeilor, având În vedere și faptul că singurii considerați pe deplin zei sunt zeii cerești. Zeitățile cele mai mari și mai venerate aparțin cerului. Trebuie, de asemenea, subliniat că semnul cuneiform - chiar și pictograma primitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
En¿ma eliș, „Când sus”, adică „deasupra șpământuluiț”). În acest sens, cerul este, prin antonomază, sediul, regatul zeilor, având În vedere și faptul că singurii considerați pe deplin zei sunt zeii cerești. Zeitățile cele mai mari și mai venerate aparțin cerului. Trebuie, de asemenea, subliniat că semnul cuneiform - chiar și pictograma primitivă era o stea cu multe raze - pentru „zeu” este valabil și pentru „cer”: are, așadar, două lecturi, ambele semnificative. În afară de regatul lor, zeii locuiesc și În cer sau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
singurii considerați pe deplin zei sunt zeii cerești. Zeitățile cele mai mari și mai venerate aparțin cerului. Trebuie, de asemenea, subliniat că semnul cuneiform - chiar și pictograma primitivă era o stea cu multe raze - pentru „zeu” este valabil și pentru „cer”: are, așadar, două lecturi, ambele semnificative. În afară de regatul lor, zeii locuiesc și În cer sau pe pământ (sumeriană k i, akkadiană erÌetum), În templele dedicate lor, În statui, În imagini. Este un topos al literaturii mesopotamiene ideea că, atunci când o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
venerate aparțin cerului. Trebuie, de asemenea, subliniat că semnul cuneiform - chiar și pictograma primitivă era o stea cu multe raze - pentru „zeu” este valabil și pentru „cer”: are, așadar, două lecturi, ambele semnificative. În afară de regatul lor, zeii locuiesc și În cer sau pe pământ (sumeriană k i, akkadiană erÌetum), În templele dedicate lor, În statui, În imagini. Este un topos al literaturii mesopotamiene ideea că, atunci când o divinitate este luată din locul ei ca pradă de război, zeul respectiv și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de prezența și stăpânirea divinității. 5. Triada cosmicătc "5. Triada cosmică" După cum am spus deja, În religia mesopotamiană a avut o mare importanță, din punct de vedere speculativ și practic, triada cosmică, formată din Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), zeul cerului, Enlilxe "Enlil", zeul atmosferei, și Enkixe "Enki"/Ea, zeul lumii apelor subterane, apsû. a) Zeul cerului Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) Fiind, divinitatea cea mai importantă, acest zeu se află În culmea a tot ceea ce este creat, culme care coincide
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religia mesopotamiană a avut o mare importanță, din punct de vedere speculativ și practic, triada cosmică, formată din Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), zeul cerului, Enlilxe "Enlil", zeul atmosferei, și Enkixe "Enki"/Ea, zeul lumii apelor subterane, apsû. a) Zeul cerului Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) Fiind, divinitatea cea mai importantă, acest zeu se află În culmea a tot ceea ce este creat, culme care coincide cu cerul. Numele său (În sumeriană a n) a trecut În akkadiană aproape neschimbat, adăugându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Enlil", zeul atmosferei, și Enkixe "Enki"/Ea, zeul lumii apelor subterane, apsû. a) Zeul cerului Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) Fiind, divinitatea cea mai importantă, acest zeu se află În culmea a tot ceea ce este creat, culme care coincide cu cerul. Numele său (În sumeriană a n) a trecut În akkadiană aproape neschimbat, adăugându-i-se o singură vocală pentru cazul nominativ (-u) și eventual, o consoană (-m). Semnul cuneiform care indică termenul „cer” este identic cu cel care denumește „zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]