69,339 matches
-
începutul războiului din cauza originilor sale germane iar cuplul s-a retras în anii războiului la Casa Kent din Isle of Wight pe care Victoria a primit-o de la mătușa ei, Prințesa Louise, Ducesă de Argyll. Victoria a condamnat forțarea demisiei soțului ei de către guvern "care l-a tratat cu puțin respect și încredere". Ea nu avea încredere în Winston Churchill deoarece odată l-a împrumutat cu o care pe care acesta nu i-a mai înapoiat-o. Ostilitatea publicului față de Germania
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
marchiz de Milford Haven. În timpul războiului, două surori ale Victoriei, Alix, țarină a Rusiei și Ella, Mare Ducesă a Rusiei, au fost ucise în revoluția rusă iar fratele ei, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse, a fost detronat. În 1921 soțul ei moare la Londra; Victoria se mută la Palatul Kensington. În 1930, fiica ei cea mare, Alice, suferă o cădere nervoasă și este diagnosticată ca schizofrenică. În următorii zece ani, Victoria a fost în mare măsură responsabilă de educația nepotul
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
britanice, al treilea copil și a doua fiică a reginei Victoria. Ca soție a lui Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse ea a fost Mare Ducesă de Hesse. Prințesa Alice a fost străbunica Prințului Filip, Duce de Edinburgh, soțul reginei Elisabeta a II-a. De asemenea, a fost mama Alexandrei Feodorovna (Alix de Hesse), soția ultimului Țar al Rusiei, Nicolae al II-lea. Alice s-a născut la 25 aprilie 1843 la Palatul Buckingham, Westminster, Londra. A fost al
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
a rămas lângă el. Alice i-a trimis Prințului de Wales o telegramă fără știrea reginei, care refuza să-i spună despre boala tatălui lui deoarce îl considera vinovat pe el pentru acest lucru. Regina a fost răvășită de moartea soțului ei iar curtea a intrat într-o perioadă de doliu. Alice a devenit secretara neoficială a mamei ei pentru următoarele șase luni, a fost reprezentarea fizică a monarhului. Pe la ea treceau actele oficiale către și de la miniștri în timp ce regina s-
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
pețitorii puteau fi extinși în afara caselor regale din Europa. Regina a cerut ajutorul fiicei sale mai mari, Vicoria, care se căsătorise de curând cu viitorul împărat german Frederic al III-lea să alcătuiască o listă cu prinții din Europa, posibili soți pentru Alice. În urma căutărilor au rezultat doar doi candidați: William, Prinț de Orange și Prințul Albert al Prusiei, vărul soțului Victoriei. Prințul de Orange a fost îndepărtat de pe listă deoarece era îndrăgostit de o arhiducesă catolică și nu arăta nici un
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
căsătorise de curând cu viitorul împărat german Frederic al III-lea să alcătuiască o listă cu prinții din Europa, posibili soți pentru Alice. În urma căutărilor au rezultat doar doi candidați: William, Prinț de Orange și Prințul Albert al Prusiei, vărul soțului Victoriei. Prințul de Orange a fost îndepărtat de pe listă deoarece era îndrăgostit de o arhiducesă catolică și nu arăta nici un interes față de Alice în ciuda puternicei presiuni făcute de mama sa, regina Sofia a Olandei. De asemenea, Prințul Albert a fost
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
prietenească cu teologul David Friedrich Strauss, care era o figură controversată a vremii; acesta a realizat un portret științific al lui Isus cel istoric, căruia i-a negat natura divină. Strauss i-a oferit Alicei o companie intelectuală pe care soțul ei nu i-a oferit-o iar el a fost invitat în mod regulat la Palatul Nou pentru a-i citi privat Alicei. Prietenia a înflorit; Strauss a fost introdus de Alice, surorii sale Victoria și cumnatului ei Frederick, iar
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
Ea s-a apropiat mai mult de celălalt fiu al ei, Ernest, și de nou născuta Maria. În 1875 și-a reluat îndatoririle publice inclusiv strângerea de fonduri, activitatea medicală și socială, care au fost întotdeauna interesul ei. Relația cu soțul ei a început să se deterioreze. La sfârșitul anului 1876, ea a călătorit în Anglia pentru un tratament și a rămas la Balmoral pentru recuperare. În ciuda problemelor maritale, Alice a rămas un puternic susținător al soțului ei, extrem de critică atunci când
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
interesul ei. Relația cu soțul ei a început să se deterioreze. La sfârșitul anului 1876, ea a călătorit în Anglia pentru un tratament și a rămas la Balmoral pentru recuperare. În ciuda problemelor maritale, Alice a rămas un puternic susținător al soțului ei, extrem de critică atunci când abilitățile sau talentele ei nu au fost pe deplin recunoscute. La 20 martie 1877, tatăl lui Louis a murit lăsându-l pe Louis moștenitor aparent. La 13 iunie în același an, Marele Duce Louis al III
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
mare a Alicei, Victoria, care s-a plâns că are gâtul înțepenit în seara zilei de 5 noiembrie. Difteria a fost diagnosticată în dimineața următoare și curând boala s-a răspândit și printre ceilalți copiii ai Alicei. A urmat apoi soțul ei la scurtă vreme. Prințesa Elisabeta a fost singurul copil care nu s-a îmbolnăvit și a fost trimisă la palatul bunicii ei Elisabeta a Prusiei. Prințesa Maria s-a îmbolnăvit grav la 15 noiembrie și Alice a fost chemată
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
a fost cunoscută ca Maria Pavlovna de Mecklenburg și Marea Ducesă Maria Pavlovna. Reședința lor din Sankt-Petersburg a devenit inima vieții sociale de capitala Imperiului. Bine potriviți unul cu altul, ei au avut o căsnicie lungă și fericită. După moartea soțului ei Maria s-a convertit la ortodoxism iar împăratul Nicolae al II-lea o numea "Marea Ducesă ortodoxă". Cuplul a avut cinci copii: Fiul cel mare și moștenitorul lui Vladimir, Marele Duce Kiril Vladimirovici s-a căsătorit în 1905 cu
Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315338_a_316667]
-
făcut o căsătorie morganatică cu metresa sa. În 1855 Alexandru a devenit împărat, lucru care a forțat-o la mai multe activități publice. Deși Alexandru al II-lea a tratat-o bine întotdeauna, Maria a știut din 1858 că sentimentele soțului ei erau pentru altcineva. În 1865, moartea fiului ei cel mare, Țareviciului Nicolae a fost o grea lovitură. S-a dus la fratele ei Alexandru care locuia la Heiligenberg. Acolo a întâlnit-o pe Prințesa Alice, fiica reginei Victoria și
Maria de Hessa () [Corola-website/Science/315348_a_316677]
-
Contribuția ei majoră la viața de la Versailles a constat în concertele corale poloneze săptămânale. Din căsătoria de la 4 septembrie 1725 cu Ludovic al XV-lea al Franței au rezultat zece copii: Maria a murit în 1768, cu șase ani înaintea soțului ei. Noua lui metresă era o fostă prostituată, Madame du Barry. Copiii Mariei și nepoții ei au regretat sincer moartea mamei și a bunicii lor. Doi ani mai târziu, nepotul său, viitorul Ludovic al XVI-lea s-a căsătorit cu
Maria Leszczyńska () [Corola-website/Science/315375_a_316704]
-
Vladimir Ghika etc. A fost comparat imediat de criticii literari cu jurnalul unei alte intelectuale interbelice, Jeni Acterian. De altfel, Jeni Acterian era o mare admiratoare a lui Alice Voinescu, pentru modelul său de feminitate și verticalitate morală. Din păcate, soțul ei (Stello Voinescu - cunoscut avocat în epocă) a înțeles-o prea puțin, preferînd compania altor doamne, mai puțin dotate din punct de vedere intelectual, fapt mereu subliniat de autoarea jurnalului. Jurnalul (care numără aproape 900 de pagini) stă la baza
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
Angoulême. A devenit "Delfină a Franței" după ce socrul ei a devenit rege al Franței în 1824. A fost regină a Franței pentru douăzeci de minute în 1830 după ce socrul ei a semnat actul de abdicare; 20 de minute mai târziu soțul ei a semnat același act. Marie-Thérèse a fost primul copil al regelui Ludovic al XVI-lea al Franței și a soției sale, regina Marie Antoinette, un copil apărut după nouă ani de la căsătoria celor doi. Prințesa a fost numită după
Marie-Thérèse-Charlotte a Franței () [Corola-website/Science/315378_a_316707]
-
artă baroca pătrunsese puternic încă de pe la începutul secolului al XVIII-lea. În satul Bica a realizat pictură murala a altarului și a naosului, la nouă ani dupa edificarea actualei biserici, lăsându-și semnătură în proscomidie: Pomeni gospodi Popa Toma și soțu dumisale Mărie: Mărie, Oana, Gavrilă, Ilie, Mărie, Onu, Mărie; 1774, noiemvrie 18 zile. Inscripția de deasupra ușilor împărătești este de aceeași mâna. În absida altarului astăzi pot fi deslușite urmele unei reprezentări ample a Sfintei Treimi și scenă Punerii în
Biserica de lemn din Bica () [Corola-website/Science/315385_a_316714]
-
intrat în stare de inconștiență și a murit. În 1878, o epidemie de difterie a îmbolnăvit toții copiii familiei cu excepția Prințesei Elisabeta care a fost trimisă să stea cu bunica paternă Prințesa Elizabeth a Prusiei. Prințesa Alice și-a îngrijit soțul și copiii însă la 16 noiembrie, cel mai mic dintre copii, Prințesa Maria a murit. Alice a păstrat știrea în fața copiilor timp de câteva săptămâni, până ce Ernest Louis a cerut vești despre sora lui. Ernest Louis a fost copleșit de
Ernest Louis de Hesse și de Rin () [Corola-website/Science/315392_a_316721]
-
1793. Prințesa a învățat limba rusă, s-a convertit la ortodoxism, a primit titlul de Mare Ducesă a Rusiei și și-a luat numele de Elisabeta Alexeievna. Nunta a avut loc la 28 septembrie 1793. Elisabeta avea paisprezece ani iar soțul ei cincisprezece. Foarte tânără când s-a căsătorit, timidă și naivă, Elisabeta Alexeievna nu era pregătită petru noua sa poziție. Era copleșită de splendoarea curții ruse și înspăimântată de intrigile cu sânge rece. Era consternată de intrigile sexuale care înfloreau
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
astfel de exemple la curte. Tânărul amant al Ecaterinei a II-a, Platon Zubov, a încercat s-o seducă pe Elisabeta Alexeievna. Marea Ducesă era singură și îi era dor de casă. Relația cu Alexandru era singura ei consolare. „Fără soțul meu, care mă face fericită, aș fi murit de o mie de ori” Primii ani ai mariajului au fost relativ fericiți însă Marea Ducesă o dezamăgea pe Ecaterina a II-a care își dorea un moștenitor al tronului Rusiei. Moartea
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
moștenitor al tronului Rusiei. Moartea Ecaterinei cea Mare în noiembrie 1796 a adus pe tron pe socrul ei, Paul I al Rusiei. În timpul domniei lui, Elisabeta a evitat curtea lui Paul. Primele fisuri în mariajul Elizabetei au început să apară. Soțul ei a început s-o neglijeze iar ea a început să caute împlinirea naturii sale romantice în altă parte. Primul refugiu a fost prietenia strânsă cu frumoasa contesă Golovina. Mai târziu a început o relație romantică cu cel mai bun
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
două duzini de copii.” Excentritățile țarului Paul I au condus la un complot împotriva lui și aducerea pe tron a fiului său, Alexandru. Elisabeta a fost conștientă de acestă schemă și în noaptea asasinării lui Paul, ea i-a oferit soțului ei suportul său. Odată ce Alexandru a devenit împărat, Elisabeta Alexeievna l-a încurajat să lase în urmă trauma legată de crima împotriva tatălui său și să se dedice Rusiei. Ca soție a împăratului, ea a luat parte la viața de la
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
Feodorovna. Alexandru I își trata soția cu indiferență, totuși, în public era politicos cu ea și făcea eforturi să ia masa în compania ei. Elisabeta era prea moale și calmă pentru a păstra un suflet atât de frămîntat cum era soțul ei. În 1803 Alexandru a început o poveste de dragoste care a continuat pentru mai mult de cincisprezece ani cu prințesa poloneză Maria Czetwertynska, soția prințului Dmitri Naryshkin. Pe de altă parte, Elisabeta Alexeievna s-a consolat în relația cu
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
nu mai are putere de a se recupera în urma acestei lovituri.” Deși Elisabeta nu avea încă treizeci de ani, nici ea nici Alexandru nu mai sperau să aibă copii. În timpul războaielor napoleoniene, Elisabeta Alexeievna a fost un susținător al politicii soțului ei ca de fiecare dată în timpul vreunei crize. După căderea lui Napoleon alături de Alexandru și multe alte capete încoronate a participat la Congresul de la Viena (1814) unde s-a întâlnit cu fostul său amant Adam Czartorysky. Reîntâlnirea a condus la
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
a întâlnit cu fostul său amant Adam Czartorysky. Reîntâlnirea a condus la o reuare a relației însă pentru scurt timp. După ce a împlinit patruzeci de ani, frumusețea sa s-a stins în mare măsură; a renunțat la orice pretenții romantice. Soțul ei a experimentat o transformare personală care a apropiat cuplul mai mult ca niciodată. În 1819 Alexandru I s-a cufundat într-un misticism religios și a rupt relația cu Maria Narishkina. De atunci, cei doi soți au început să
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
orice pretenții romantice. Soțul ei a experimentat o transformare personală care a apropiat cuplul mai mult ca niciodată. În 1819 Alexandru I s-a cufundat într-un misticism religios și a rupt relația cu Maria Narishkina. De atunci, cei doi soți au început să petreacă mai mult timp împreună. Prin 1825 sănătatea Elisabeta Alexeievna era fragilă. Doctorii i-au recomandat să se odihnească într-un climat temperat și i-au sugerat sudul orașului Taganrog de la Marea Azov. Cuplul imperial a tăit
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]