7,391 matches
-
și fericiți vânători cu prada prinsă În ace de calota pălăriei, de care făcea atâta haz Epoca Rațiunii: nici pe gentleman-ului La Bruyère vărsând lacrimi deasupra unei omizi năpădite de paraziți, pe filosofii lui Gay, „mai mult gravi decât Înțelepți“, care, cu voia dumneavoastră, „caută știința În fluturi“ și, mai puțin jignitor, „ciudații germani“ ai lui Pope, ce „țin la mare preț“... „un fluture semeț“; sau pur și simplu nici pe acei așa-numiți oameni sănătoși și buni, pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se arunca în luptă cu sabia goală ducându-și oștirea la izbândă. Era unul dintre secretele izbânzilor sale. Ștefan a fost un reformator, un ziditor, el nu a fost numai un genial strateg și viteaz războinic; a fost și un înțelept cârmuitor și harnic gospodar al țării; abil diplomat; ctitor și original constructor de biserici, cetăți și târguri; legiuitor de pravile și necruțător judecător; a încurajat arta, cultura, istoriografia, a dezvoltat negoțul, meșteșugurile; s-a înconjurat de colaboratori "vrednici", într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mânie, necruțător cu ticăloșii, dar niciodată fără dreptate. A vrut o Moldovă dreaptă, curată, liberă-liberă, și a avut-o! Cu orice preț! Medicul italian Matei Muriano, care i-a îngrijit rana de la picior, l-a caracterizat astfel: "...Un om foarte înțelept, vrednic de laudă, iubit mult de supușii săi pentru că era îndurător și drept, veșnic treaz și darnic". Putem, oare, cu mentalitatea secolului XX, să-l judecăm pe Ștefan Vodă în contextul realităților secolului XV, când imperativele domniei îi dictau acțiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămânem? Dacă ne pierdem "eroii", noi cine suntem? Dar, mai mult și mai mult, l-a iubit poporul, "prostimea" cea multă și umilă, care, veacuri și veacuri, i-a cuibărit în inimă o amintire de legendă: "Așa era Ștefan Vodă: înțelept, isteț, glumeț și viteaz, cum n-a fost altul pe timpul său de-ai fi umblat să cauți lumea în lung și în curmeziș... "Năzdrăvanul Moldovei" era fermecat și a rămas viu ca toți viii... că doar nu-i sfânt degeaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Süleyman-Hadâm-Pașa avea strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur al Moldovei de barbă să-l scoată din vizuină, și viu au mort să-l târască la picioarele Slăvitului Padișah", spune rânjind Vlaicu, unchiul lui Ștefan frate al mamei sale, un bătrân alb, înțelept și blajin, un adevărat tată pentru nepotul Ștefan. Ce spui? face Ștefan pe miratul, deși prea bine știe. Chiar așa a spus Slăvitul? De barbă? întreabă și își mângâie obrazul, cu un zâmbet șăgalnic. Regret: barba-rade... de musteață, poate... Boierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atunci, se bâlbâie Alexandru copleșit, cine, cine să ridice spada împotriva turcilor?! Țamblac tace un timp, trage mult aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare conducător de oști, e domnul Moldovei! Da! Ștefan! Vezi, te miri... Această micuță dar curajoasă țărișoară, necunoscută aproape -, acest uimitor voievod, el, el singurul la vremea aceasta, ar putea, bineînțeles, de va pune și Europa umărul. Asta n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldova avea nevoie de mine! Am vrut să las o urmă a trecerii mele... Mi-am frământat creierii, ce și cum să fac mai bine. Și iată că am greșit. -Și din greșeli înveți. Vei fi un domn și mai înțelept. Dacă n-ai putut face altfel", îl îngână și zâmbește. Așa sunt unii blăstămați: nu sunt ei fericiți curioasă fericire până nu-și găsesc o coroană de spini, o cruce, o Golgotă de urcat... Am și eu Golgota mea... Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vrednic de aducere aminte pentru mărirea sufletului său, pentru agerimea sa, pentru priceperea sa în ale războiului și pentru norocoasele sale războaie împotriva turcilor, polonilor și tătarilor". (Și ungurilor adăugăm noi). Cromer cronicar polonez (1512-1589) * "Domnul este un om foarte înțelept și demn de mare laudă, foarte iubit de supuși, căci este blând și drept, foarte treaz și darnic". Matteo Muriano (medic italian care i-a îngrijit rana de la picior, căpătată la asediul Chiliei) * "Era însuflețit pentru lucruri frumoase și mândru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de bun , de blând în vreme de pace. Vestit și lăudat de toată lumea, un viteaz mare, un năzdrăvan nu alta, faima lui s-a dus peste nouă mări și nouă țări..." Ștefan cel Mare în legende * "Așa era Ștefan Vodă: înțelept, isteț, glumeț și viteaz, cum n-a fost altul pe timpul său de-ai fi umblat să cauți lumea în lung și în curmeziș... "Năzdrăvanul Moldovei" era fermecat și a rămas viu ca toți viii... că doar nu-i sfânt degeaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și menșevici, comuniști și socialiști etc.). În sesiuni învățam împreună cu Corina, cu alte două-trei colege, la facultate, în câte o sală de seminar liberă. Câte o colegă mai conștiincioasă, Anca și nu mai știu cum de obicei, o fată mărunțică, înțeleaptă, care părea din această cauză mai în vârstă, fără să fie însă, citea din notițele ei, iar noi, ceilalți, căutam să băgăm la cap. Ne dezvoltam astfel memoria auditivă, băieții mai ales, mai leneși din fire. Uneia din fetele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
speculative. Pe chipul lui se ivi un gând adânc iar buzele i se strânseseră într-o schimă de importanță, pe care nimeni nu i-ar fi putut-o bănui lui Semion Ivanovici când era în viață. Parcă se făcuse mai înțelept. Ochiul drept îi rămăsese întredeschis, cu șiretenie, Semion Ivanovici parcă voia să spună ceva, să comunice un lucru foarte important și să se explice, dar fără să piardă vremea, și cât de repede, fiindcă i se strânseseră o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în timpul verii. I-am mai văzut și altădată, pe ei sau pe alți semeni de-ai lor, sunt o întreagă haită pașnică, statornicită în jurul marilor clădiri. Cuminți, stau culcați pe labe suverane, cu boturile lor inteligente, exprimând un fel de înțeleaptă cumsecădenie, urmărind cu privirea rarii trecători. În ziua aceea însă, nu știu cum, față în față cu imensa „Casa Scânteii” adăpostind mii și mii de oameni - uriaș stup uman zumzăitor -, vechile mele cunoștințe, câinii, mi se par neobișnuit de simpatici, de „reușiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prietena noastră Xenia, lângă care stăteam, râdea, literalmente, la orice replică, la orice cuvânt. Vroia să arate că nu-i scapă nici o nuanță, că îi descifrează orice aluzie. Se transformase într-un hohot continuu, exagera, evident, încât soțul ei, mai înțelept, deși el însuși un mare admirator al lui Mazilu, i-a făcut semn să se potolească. * Pe stradă, lângă Livada cu nuci, după lăsarea întunericului trec pe lângă două doamne în vârstă îmbrăcate în negru care însoțesc un băiețel foarte mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sa doriți să mergeți în acest munte. Să vă învăluie tainic norul și să trăiți acele momente de binefacere, de sfințenie, de ușurare, de fericire, măi plini de Duh Sfânt. Cu siguranta ați fi mai buni, mai milostivi și mai înțelepți. O, ce momente ați trăi! Nu leați uita niciodată. Ce se trăiește nu se uită, dragii mei frați și surori în Domnul! Acolo toți își spun sora și frate. Totul este sfințitor și sacru. Tot ce vezi, tot ce te
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe eșafod a câtorva „libertini” iluștri, Lauzun bunăoară, sau Hérault de Séchelles, a fost de natură să valideze, măcar ca stil, morala hedonistă (Hérault de Séchelles nici nu era de fapt un libertin, ci un tânăr epicurian, om de spirit înțelept și brav). De altminteri, acea „deșănțare”, cum am numit-o adineauri, era mai mult verbală, era un fel mai cinic și mai sfidător de a disprețui ipocrizia, de a gusta plăcerile vieții și de a plasa vorbele de spirit. Oameni
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca preț al fericirii, merită să fie asumat), o înțelepciune posacă sau ricanantă, e cu siguranță viciată de acel „something”. În schimb, keep cheerful rezumă o autentică înțelepciune, o înțelepciune iradiantă, în acord cu inima. Ce reconfortantă și liberă, ce înțeleaptă prin urmare, e acea insouciance cu care Craig trece prin viață sub această deviză ocrotitoare ! (Poate mulțumită ei a trăit 94 de ani !) Când spune că inima năzuiește „to rule the world” și că de câte ori precumpănește le merge bine tuturor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
această materie (ca și în aproape toate materiile). De la început face o afirmație extraordinară, care dacă nu e înțeleasă în spiritul civic, etic și rațional al filozofiei grecești și clasice, riscă să ducă la cele mai funeste consecințe. Anume : legiuitorul înțelept pune mai mare preț pe prietenie decât pe dreptate. Dacă ne gândim la importanța pe care o dă filozofia greacă legiuirii, adică ordinei și cetății, înțelegem că prietenia e prin excelență tema primordială a filozofiei (ceea ce rezultă în mod evident
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sunt numai bunele sentimente, dar, după cum spunea Gide, cu sentimente bune nu se face decât o literatură proastă. De aceea te las, pentru o clipă și pentru ca această scrisoare să-ți parvină, pentru a redeveni într-un fel mai conștient, înțelept și senin. Te îmbrățișez cu dulceața cunoscută: pentru toate viețile! À toi, entièrement, René. După cititul scrisorii îmi cercetez chipul în oglinda de la baie. Scrutez adevărul din apa întunecată a ochilor mei. Încerc să găsesc un răspuns la întrebarea esențială
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
înainte. „A-mi reface viața” îmi repugnă profund. „Pețitorii mei” fojgăie, făcând un foșnet subtil de hormoni. Văd foamea hormonală a masculilor frustrați. Acești „pețitori fără Penelope” vor să-și refacă sănătatea deteriorată de „obișnuințele rele”. Știu că nu e înțelept să-i păstrez ca prieteni în continuare, pentru că situația mea s-a schimbat acum, spre deosebire de timpul când i-am cunoscut ca prieteni și colaboratori ai lui René. Încerc să nu critic pe nimeni, prietenia lor mă consolează de tovărășia gregară
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
amenința cu un cuțit, nereușind să mă atingă. O amenințare din exterior? Dușmanii mei neștiuți? În J.-J. Rousseau (Les rêveries du promeneur solitaire) există sfatul de a nu lupta cu dușmanii, ci mai degrabă a-i folosi, după sfatul înțelept al lui Plutarh. Cum să-i folosim pe dușmanii noștri e o mare artă - ei ne ajută să aruncăm o privire serioasă în adâncul nostru, unde se ascunde iubirea de sine care ne izolează de marele ego, limitându-ne precis
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
încă nimeni nu aflase. Sigur că toți cei prezenți au avut o reacție de entuziasm. Dar cineva, îngrijorat de răspunderi, a întrebat spontan: dar banii?... Răspunsul a fost la fel de spontan: „...deocamdată nu se știe nimic”! Apreciez că răspunsul primit este înțelept și cred că este rațional să așteptăm ca autoritățile să-și facă toate socotelile, cam în ce mod va trebui să fie onorat acest atribut de mare răspundere. Trezirea la realitate va trebui să se producă având în permanență obiectivele
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ajungea până la genunchi. Dar ce conta? Eram, Doamne, tineri! Ne făcusem prieteni și în Cișmele, între care, cel mai bun era un oltean, Matei Constantin de fel din comuna Goicea Mare, județul Dolj. Tot acolo era și bunul, blândul și înțeleptul învățător Vladimir Caimacan precum și neastâmpăratul Vanea Timișenco, cei din urmă fiind localnici. Unul moldovean, altul ucrainian. Mai era un băiat în ultima clasă la școala normală, Alexandru Kirilenko. Domnișoara învățătoare În 5 mai 1930 împlinisem 18 ani iar în iunie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu mai e groapă liturghia se aude de două ori mai tare. Nu? - Cam așa. Abia după un timp, când le-am spus adevărul, oa menii s-au uitat unii la alții și au izbucnit în râs. E datămda, e înțelept domnul nostru învățător. și am scăpat și copiii de pericol. Brava lui. și vine Vestea. Să merg la gară că am primit un colet. Iau o sacoșă, or fi niște cărți, urc în căruța cuiva și merg la Traian Val
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dar foarte exact. * M-am întors acasă. Sunt acum singur, notele acestea, pe care le-am tot pigulit până le-am stricat, nu m-au adus înapoi, la ceea ce a fost autentic într-o vreme când ignoranța mă făcuse mai înțelept decât "înțelepciunea" la care am ajuns și care, probabil, m-a modificat. Știu o mulțime de lucruri; dar ceea ce este valoros în ceea ce știu sunt numai întrebările. Sunt departe de prietenii mei foarte liniștiți și siguri de ei înșiși, maturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
orașele patriei și mi-a cântat, cu lacrimi în ochi, fragmente de manele... Ne-am despărțit cu duioșie... * Ce fac oamenii în aceste nopți albe? l-am întrebat într-o doară, mai mult pentru mine. Dar lăutarul mi-a răspuns, înțelept, cu convingere... "Se pregătesc pentru globalizare. Fac proiecte Phare, Sapard..." Cu un gând obosit, mi-am propus să consemnez ceva, un fel de roman crepuscular, în genul "Crailor" lui Mateiu. Nici nu știu cum i-aș spune. "Craii de modă nouă". Zodia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]