7,890 matches
-
E un angajament temerar de care autorul se achită cu succes. Stilul concis, trimiterile la cercetări documentare de dată recentă, pe lângă cele devenite de-acum clasice, preocuparea pentru detaliile semnificative, comentariul critic succint și la obiect, pe care și-l îngăduie, ambiția (reușită în bună parte) de a acoperi aproape toate zilele vieții poetului și gazetarului Eminescu, cu informații revelatoare, contextualizarea în istoria culturală și politică a timpului în care a trăit, fac din această construcție biografică un instrument de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
discuțiile ce s-au purtat pe marginea stabilirii datei de naștere a poetului. Sau modul în care s-a speculat, în numeroase cărți consacrate vieții lui Eminescu, ziua de 28 iunie 1883, când poetul este declarat nebun. Fără a-și îngădui vreun comentariu pur personal, exegetul citează câteva pasaje din referirile celor apropiați poetului, la acea dată, care prevesteau sau pregăteau momentul declanșării nebuniei: la 30 mai 1883, Maiorescu nota în Jurnalul său "După părerea mea, Eminescu înnebunește". Același Maiorescu nota
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Pantea, intitulat Literatură și existență (1998) în care se face un paralelism între Blaga și Eminescu, autorul beneficiind de "o solidă orientare istorico-literară, care îl ajută să nu "mitizeze", nici să nu "demitizeze" [...] pentru că are un respect aparte față de text, neîngăduindu-și nici să-i supraliciteze valoarea, nici să o subestimeze". Interes dovedește și pentru studiul comparatist al lui Ștefan Melancu, Eminescu și Novalis (1999), cel care își fundamentează comparația pe "filosofia romantică germană și modul în care a creat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
opoziției dintre cele două destine: uman și astral, între două ordine de temporalitate: efemer și veșnic". Analiza poemei e de subtilitate interpretativă, demonstrându-se că aici "timpul uman pare preferabil prin modularea infinită a conținutului său, prin însușirea de a îngădui ieșirea eului din el însuși și a putea comunica și a se armoniza prin iubire cu restul lumii", și ajungând la conștientizarea impasului celor două forme de timp, "poetul cheamă nepăsarea, renunțarea și intrarea în stingerea definitivă". E pus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
el o să ajungă bătrânețe unse? Primul număr începe cu un articol al lui Maiorescu, Poezia rumână. Cuvântul rumân în loc de român a fost viu combătut în "Junimea". Dar, fiindcă în materie de filologie și etimologie toți cedam pasul lui Maiorescu, am îngăduit, deși cu îndoială și neplăcere, să ni se schimonosască numele strămoșesc. Nu târziu după aceea, însuși Maiorescu a revenit asupra acestui pedantism și ne-a redat numele legitim înscris în cartea veacurilor. Tout est bien qui finit bien106. Dealtfel, articolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
indivizi izolați, În rezolvarea acestor probleme. Până atunci Însă, trebuie să supraviețuim, deci să Încercăm ca impactul tehnologic să fie cât mai redus. De renunțat Însă nu putem. Măcar dacă ne amintim de aceste ultime zile, În care tehnologia a Îngăduit iluminarea unei biserici, transmisia directă de la Mitropolie, prepararea bucatelor din fața dumneavoastră. Ce ne stă Însă În putere, fiecăruia dintre noi, e să ne opunem poluării mecanice. Să explicitez. Avem de-a face cu un week end prelungit, În care mulți
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
metoda primară de aprovizionare cu apă, cale comună cu cea utilizată și de licheni și singura posibilă În lipsa unui sol. Or, această independență a plantei față de pseudorădăcină, care face ca planta să poată crește continuu abandonând porțiunile vechi, le-a Îngăduit mușchilor să fugă, să spunem așa, din zona de mediu degradat de ei Înșiși. Partea vie a mușchiului trăiește Într’un mediu mereu proaspăt, chiar dacă aerian: apa o ia din aer, ca și sărurile necesare, aduse ca praf, de către vânt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mușchi tindea să acapareze noi teritorii; iar În locul celor ce muriseră dintr’un motiv oarecare, piatra pe care ploaia o spălase de pământ păstra o văgăună Înnegrită. Și am mai cotrobăit prin ogradă, cu riscul de a nu mai fi Îngăduit și la anul; da’ de unde! Interesul meu a fost răsplătit de gazda Încântată cu o sticlă de samahuncă... Și astfel, În umezeala din spatele casei, am găsit leagănul a ceea ce văzusem la Începutul micii mele expediții: temelia casei era verde. La
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lumea asta decât trei zile, În care n’a putut produce altă informație decât un avertisment. E sortit omul să fie dușmanul Vieții? “Radiosfera”, 2 octombrie 1995, ora 9,47 50. Viața e rotundă; moartea nu Vă rog a-mi Îngădui ca, Înainte de a redeveni pragmatic, să adaug un post scriptum la capitolul precedent; nu vă mirați: cusute Împreună, aceste emisiuni dar, dacă nu o carte, măcar o profesiune de credință. Între timp, am ajuns prin București, inevitabil În metrou, asaltat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu viteze tot mai mici. Ciclul e semn de perfecțiune, dar și de stabilitate, adică de nonevoluție. Paradoxal, dar În timp ce elementele parcurg ciclurile ce le sunt menite, sistemul ce găzduiește aceste cicluri oferă un aspect static remarcabil. Încă, ciclul nu Îngăduie nici un fel de deșeu. Existența unor cicluri ale elementelor face ca nimic să fie veșnic. Nici măcar piatra. Am vorbit, nu demult, despre modul În care Viața poate izola și digera diversele corpuri străine ce-o Încurcă. Iar ceea ce nu poate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mesaj e subliniat de cantitatea de substanță necesară: câteva molecule. Ce mesaje pot transmite feromonii? În primul rând, agregarea indivizilor unui grup, asigurând coeziunea acestuia: albinele excelează, matca secretând un feromon, alcătuit din nu mai puțin de 14 componente, ce Îngăduie o foarte largă gamă de mirosuri caracteristice. Apoi, marcarea traseului: și, aici albinele sunt reprezentative; prima albină ce găsește o floare bogată În nectar o marchează, de asemenea specific familiei. Mesajele mai cuprind alarmarea În fața unui pericol, recunoașterea de la mare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
manifestat Într’o protocelulă. Dar Viața nu poate supraviețui pe termen lung decât În cadrul unei asociații, a unei biocenoze. Iar acea primodială formă de viață a dăinuit singură un miliard de ani, și Încă heterotrofă, adică dependentă energetic. Fie-mi Îngăduit să folosesc tot termenul de biocenoză pentru a arăta că acele organisme primitive se asociaseră totuși cu un autotrof, dar acela era fizicochimic. Anume, procesele abiotice de fixare a energiei radiante a ultravioletelor În compuși organici. Dar acel autotrof nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
minune, adică a mutat frunzele de pe ramurile arborilor pe pământ, unde vor juca un rol nou. Până vor putrezi, ele vor alcătui un strat protector termic, Încă mai bun dacă peste ele va cădea și ceva zăpadă, protecție ce va Îngădui heterotrofelor solului să-l refacă pentru viața de la anul a arborilor. Iar la primăvară frunzele moarte vor mai căpăta un rol: acela de a sluji de hrană pentru heterotrofe, precum ciupercile pe care le culegem acum. Am vorbit de rolul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
1996, ora 11,11 110. O, brad frumos Nu vă alarmați! Nu doresc să demolez un obicei, chiar dacă prea recent. Cel mult, să-i opun tradiția, adică perenitatea și un alt mod de a gândi - ecologic - deosebit de acela care ne Îngăduie orice atac Împotriva naturii sub pretextul de a fi oameni, adică - pe atunci - stăpânii lumii. E vorba de ceea ce tăiem, “Împodobim” - de parcă natura n’a pus În el destulă frumusețe - și-i cântăm “o, brad frumos”, deși agonia nu-i
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
structura realității respective; nu poate fi nici adaptat, pentru că, în acest caz, ar deveni altceva, ar fi denaturat. El poate oferi însă unele sugestii pentru elaborarea unui sistem educațional propriu unui anumit spațiu și timp. Prin prisma acestor idei îmi îngădui să apreciez sistemele teoretice pe care le-am considerat ca fiind cele mai relevante pentru secolul XX. 1 PRIMELE SEMNE ALE UNOR SCHIMBĂRI CE URMAU SĂ APARĂ ÎN EDUCAȚIE 1.1. "Școlile noi" o reacție față de intelectualismul școlii tradiționale În
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin excelență un caracter intelectualist și autoritar. Către sfîrșitul secolului însă, se manifestă o puternică reacție față de acest sistem de instrucție, în diverse țări apar așa-numitele școli noi școli internat, care utilizau procedee didactice mai atractive, mai variate, care îngăduiau copiilor să vină mai mult în contact cu natura, le ofereau condiții pentru alternarea muncii intelectuale cu munca manuală, acordau atenție dezvoltării lor integrale, iar relațiile educator-educat erau foarte apropiate de relațiile de tip familial. "Școlile noi" au constituit o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
filosofice încărcată de opinii și norme neverificate i se opunea "pedagogia științifică", întemeiată pe experiment și eliberată de filosofie. Vechea pedagogie era criticată și pentru faptul că își întemeia tezele pe simple observații necontrolate prin experimente comparative. Această situație îi îngăduia unui psiholog să afirme că în pedagogie totul a fost spus, dar nimic n-a fost probat. Inițiatorii experimentalismului în domeniul educației considerau că pedagogia va deveni științifică în momentul în care toate tezele ei vor fi formulate sau confirmate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
foarte aspră și numai în parte îndreptățită. El însuși va reveni mai tîrziu asupra ei. În 1903, Binet a publicat o nouă lucrare: L'étude expérimentale de l'intelligence. El tindea să creeze probe și tehnici speciale care să-i îngăduie să măsoare toate funcțiile psihice; una din aceste tehnici a constituit-o faimoasa scară metrică a inteligenței. Ea consta dintr-o serie de probe corespunzătoare fiecărei vîrste; vîrsta mintală (gradul de inteligență) era proporțională cu numărul rezolvărilor corecte ale probelor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o filosofie care să "depășească" cele două mari sisteme opuse unul altuia: materialismul și idealismul. Cum disputa dintre aceste două sisteme filosofice se purta în jurul conceptului de materie, J. Dewey renunță la el, adoptînd un altul care, considera el, îi îngăduia să se situeze dincolo de materialism și idealism. Acest concept, central pentru filosofia sa experiența exprimă interacțiunea organismului cu mediul. Experienței îi sînt proprii două aspecte: acțiunea și cunoașterea; acțiunea duce la o modificare a mediului, iar cunoașterea, la o modificare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe cale experimentală. M. Montessori a efectuat numeroase experimente pentru a stabili materialul didactic denumit de ea "material de dezvoltare" corespunzător unei anumite perioade de vîrstă a copilului. Manifestîndu-și dezacordul față de "pedagogia experimentală" de la începutul secolului XX, pentru faptul că nu îngăduia copilului să se manifeste în libertate, ea a folosit totuși pe scară largă experimentul, atît pentru cunoașterea, cît și pentru educarea ființei umane în creștere. În cercetările sale, în mod deosebit s-a ocupat de perioada de vîrstă de la 0
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se crea condiții pe măsura vîrstei lui, glasul ei era o continuare a glasului îndepărtat a lui J.-J. Rousseau; pasiunea sa amintea de căutările zbuciumatului Froebel; îndemnul ei a fost auzit însă pentru că trăia într-o altă epocă, care îngăduia unei categorii mai largi de oameni să se aplece cu grijă asupra primilor ani ai copilăriei. Materialul didactic confecționat de Montessori a avut asupra educatoarelor aceeași forță fascinantă ca și "treptele psihologice" ale lui Herbart asupra învățătorilor. Acest material prezenta
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ca educația să formeze pe tînăr pentru a se adapta la "tendințele culturale ale societății" (s.n.), de a-l pregăti pentru direcția spre care se îndreaptă societatea în dezvoltarea ei. Concepția generală conservatoare a lui Găvănescul însă nu i-a îngăduit să ajungă la concluzia educării pentru condițiile schimbate ale societății, ci l-a condus la banala teză a adaptării față de societatea existentă, în scopul cultivării armoniei sociale. Acest pedagog nu avea în vedere mișcarea înainte a societății, ci, dimpotrivă, conservarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
grup să devină și un subiect al educației (15). Este adevărat, se recunoștea în răspunsurile la anchetă că nu întotdeauna se reușea să se desfășoare o "activitate spontană", că, de cele mai multe ori, educatorii interveneau în activitatea elevilor mai mult decît îngăduiau principiile educației noi. Dar și în aceste condiții, procesul instructiv avea de suferit, ca și cel educativ, mai ales datorită raporturilor univoce stabilite între conducători și membrii grupurilor. Concomitent cu activitatea lui Cousinet și Petersen se desfășura și experiența lui
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de a proba, de a striga că educația pe care vrem s-o dăm, așa cum se definește prin cei mai buni pedagogi, presupune realizarea anumitor condiții materiale și sociale fără de care efortul nostru va rămîne neputincios" (18). Spațiul nu ne îngăduie să ne oprim mai îndelung asupra acestui admirabil institutor care a reușit să scoată din inerție un întreg sistem școlar și să creeze o mișcare puternică, favorabilă schimbării. 7.3. Progresivismul În Statele Unite ale Americii, lupta împotriva școlii tradiționale începuse
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe întregul teritoriu al țării. Problema reorganizării unitare a școlii românești a fost una din principalele teme ale dezbaterilor cu caracter cultural din primii ani ai deceniului al treilea. Frămîntările politice care reflectau puternicele contradicții economice și sociale n-au îngăduit nici atunci și nici în întreaga perioadă interbelică să se adopte o lege care să cuprindă toate gradele și tipurile de instituții școlare. În cursul celor două decenii au fost adoptate două legi ale învățămîntului primar (1924 și 1939), două
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]