10,749 matches
-
Tintin începe să țină un jurnal al călătoriei sale „Ziua 1 - După vizita de la palatul prezidențial ne-am întors cu toții în casa care ne-a fost pusă la dispoziție. Căpitanul Haddock este în culmea fericirii și nu încetează să se admire în oglindă cu noua uniformă care i-a fost dăruită de mareșal. Cu bicornul împodobit cu o pană de struț, Haddock are aparențele unui prezentator de circ ce deschide un spectacol de dresură de lei. Tournesol este, la rândul său
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
petrecute de Corto de o parte și de alta a liniei Styxului, un glas în care poți recunoaște mlădierea de ingres a mamei sale, țiganca din Gibraltar, ca și atingerea marinarului din Cornwall. Ce zbor lung voi avea, murmură Corto, admirându-și hipnotizat noul său trup, ce seamănă cu al zeilor pe care vrăji toarele din Bahia îi adoră, în extazul lor. Ce zbor lung voi avea, și Corto zâmbește, abandonându-se acestei noi stări a existenței sale, iar sunetele care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
avea drept tată un pictor reputat. Fericit de câte ori era lingușit, adulat, înclinat să nu observe că mulți roiau în jurul lui din interes, nu concepea că tocmai fiul lui își putea permite să facă excepție de la datoria semenilor de a-l admira. Când a observat că nu mă lăsam strivit de reputația lui ― în realitate îl iubeam dar pentru nimic în lume nu i-aș fi mărturisit-o, ― ba mi-am permis chiar să nu-i privesc, din frondă, tablourile și să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
renunțasem să-i mai cer altceva; așteptam totul, ca o recompensă, de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizînd ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe mine. Nu țineam să-l aud întrebîndu-mă cu vocea lui calmă, politicoasă: "Nu te simți bine, Daniel? Dacă n-o să suporți, nu ne silește nimeni să mai venim". Am strâns mâinile pe vâsle, hotărît: "Te voi sili să mă admiri, domnule Dinu". După ce-am legat barca și am străbătut o bucată de drum printre cioturi de sălcii, am ajuns în cătun. Părea gol. Nu se zărea nimeni prin curți, reparând plase, bărci sau unelte pescărești, cum mă așteptasem. Mirosea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
până când găsi ceea ce căutase. Se concentră și tăie cu o linie groasă ceva, atent, de parcă tăia cu un cuțit, după care luă o sugativă, o apăsă pe locul cu pricina și așteptă câteva clipe înainte de a se hotărî să-și admire opera. O mare cicatrice neagră, urâtă, rămăsese acolo. Sub ea nu se mai vedea nimic. Arhivarul, căci individul nu putea fi altceva, își frecă mâinile mulțumit. Se ridică de la masă, își puse haina, adoptă o figură de funcționar corect, conștiincios
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-ar cuveni să fie, era avertismentul mut, permanent, al acelor stânci de marmură, singurul loc unde mi-a venit să plâng de evlavie. Căci era un spectacol în stare să amuțească pe oricine. Nu m-am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu se hotărau să-l arunce în foc. Și, pentru a fi mai convingători, au cerut să se anunțe că vor fi izgoniți fără milă din azil cei care ar mai îndrăzni să forțeze ușa arhivei. Într-o privință îi admiram pe bătrâni. Ce reușisem eu? Să mă revolt împotriva tatei? Să mă prefac modest, ca să-mi servesc mai bine vanitatea? Fleacuri. Ei își jucau chiar amintirile la trapez! Auzisem despre niște insecte care fac înțepături otrăvitoare altor insecte, fără să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-se de mine și privindu-mă galeș, după care a înțeles; brusc enervată, s-a ridicat și a ieșit pe ușă fără să dea nici o explicație. Când i-am povestit lui Dinu ce se întîmplase, a făcut ochii mari. "Te admir, a zis el, pentru nervii tăi. Eu m-aș fi pierdut cu firea. Aș fi fugit sau cine știe ce altă prostie aș fi făcut. Femeia asta mă înfioară. N-ai observat ce privire rece are?" "I-am observat numai sânii triumfali
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noaptea pe furiș în bălării și îi dase câinelui carne otrăvită. Și fără să avem nici un indiciu, toți l-am bănuit pe individul cu mers de pisică. Nouă, celorlalți, Hingherul ne impunea respect și teamă. Într-un fel, chiar îl admiram pentru curajul de a se întoarce împotriva propriei lui vieți, iubind ceea ce altădată hăituise. Când a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
artist trebuie silit să devină vierme de mătase dacă nu vrea. El trebuie constrâns să fie modest cu viața lui ca să fie grandios în opera lui. Și acum te las să vezi la lucru viermii de mătase și să-i admiri." Ușa se închise cu un zgomot sec în urma lui. Îi mai auzeam pașii pe coridor, inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sporesc ambițiile și pretențiile. Puteam să fiu pilot de furtună, Michelangelo și chiar mai mult. Nu mi se dase, prin destin, aproape nimic? Ei bine, vroiam totul. Nu mă mulțumeam să fiu creatorul unui cimitir de marmură. Vroiam să fiu admirat, ascultat cu răsuflarea tăiată, vroiam, de ce nu? să-mi pot ciopli mie însumi într-o zi un monument. Toate acestea nu mi le putea oferi era rațiunii. În schimb, oglinzile da. Sala în care mă găseam părea făcută anume ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de reumatisme m-au învățat ce e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem oarecum și prizonierul lor, pentru că așa e publicul, sau cel puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și devoră cu aceeași plăcere insațiabilă. Bătrânii mă hăituiau să-i mint, nu-mi puteam permite prea multe crize de creație. O dată sau de două ori jocul mi s-a părut o corvoadă, o cruce pe care numai vanitatea mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rest? Când Moașa venise la mine să mi se arunce în brațe, o repezisem. De când mă ținea la distanță, îi cerșeam pe coridoare un zâmbet, o privire prin care să-mi arate că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda aceea de apă noroioasă? Din pricina căldurii care îmi frigea ceafa începusem să transpir și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adevărat. Din cauza cernerii zăpezii, atmosfera pare cuprinsă de o încețoșare care nu predispune la tristețe, ci mai curând dă senzația de adevărată revigorare, de speranță, de optimism... Ce frumos e să stai în casă la o temperatură constantă și să admiri feeria iernii!”. (p. 164-165) Bine gândit, magistral spus! Dragostea față de vatra natală, Priponești, pe care o evocă frecvent în vibrante cuvinte, atât ca așezare umană, cât și ca loc al copilăriei este deseori exprimată în paginile celor trei volume. Ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ca prietenă devotată, bucurându-mă în același timp eu și familia mea, precum și neamul nostru românesc că are asemeni mari și statornici prieteni cu adevărate simțăminte umanitare și alte valori morale ce vă face cinstea și mă face să vă admir și să vă prețuiesc ca om pentru umanismul deosebit ce reprezentați. Sunt multe de spus și aș avea încă atâtea să vă mai spun, dar mă rezum deocamdată la atât cât am spus, urmând ca în viitor - cu permisiunea expresă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cinstit al unui om de pură și desăvârșită omenie! Ne completăm, vorbind despre aceleași momente. Singura deosebire între mine și el este că eu am scris din amintirea faptului trăit, mult mai concis, mai sintetic. Amândoi am realizat efecte similare. Admir deosebita lui cinste, tenacitatea și capacitatea de a se strecura - fără să fie arestat - un fel de cap plecat pe care și l-a salvat fără a se preta la compromisuri. Apare ca un desăvârșit organizator, lăsând urme durabile pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mele, casele erau mult mai rare și deci spațiul de mișcare pentru un copil sănătos și zglobiu ca mine aproape nelimitat. La vârsta de acum, păstrând avantajul vechi de a locui la casă, am și acum avantajul nelimitat de a admira natura în orice anotimp și la orice oră aș dori, în felul acesta am stat de multe ori pe un scaun în fața casei sau mai spre spatele grădinii cu pomi fructiferi de diferite soiuri, având și fructe din belșug pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bune, apoi drept pauză intelectuală ies în curte și cu lopata pregătită din vreme încerc să îndepărtez zăpada de pe alei, zăpada moale, pufoasă ce s-a depus în timpul nopții într-un strat apreciabil. A trebuit ca alte minute bune să admir o altă față a minunii de peste noapte... Dacă aseară luna adăuga un anumit farmec frumosului alb, pe care l-am admirat în condițiile de seninătate, acum același tablou se prezintă în toată măreția și splendoarea lui sub lumina unui soare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
moale, pufoasă ce s-a depus în timpul nopții într-un strat apreciabil. A trebuit ca alte minute bune să admir o altă față a minunii de peste noapte... Dacă aseară luna adăuga un anumit farmec frumosului alb, pe care l-am admirat în condițiile de seninătate, acum același tablou se prezintă în toată măreția și splendoarea lui sub lumina unui soare timid ce încearcă să se străvadă printre spărturile norilor dând impresia că pe cer s-ar afla mai mulți sori... Privesc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din dragoste sufletul, pentru ca fiecare generație să primească și să dăruiască iubire... Acuitatea înțelegerii, într-un timp egal cu un secol frământat istoric, social și filosofic, a permis filtrarea evenimentelor într-un discurs artistic pe mai multe planuri. Este de admirat luciditatea cu care întâmpinați și traversați fiecare provocare existențială, dorință de reușită, de a fi la înălțimea tuturor cerințelor, nimic nu vă împiedică să scrieți, să comentați, să răspundeți la scrisori, să primiți oaspeți, să răspundeți la apelurile telefonice. M-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o mărească, Maggie a observat că acesta nu era tapetul, cum bănuise la început, ci desenul de pe o farfurie aflată pe raft, chiar în spatele umărului lui Nour. Desigur. Mai văzuse modelul înainte; fusese într-adevăr impresionată de frumusețea lui. Îl admirase doar cu o zi în urmă, când făcuse vizita de condoleanțe la casa lui Guttman. Într-o casă plină de cărți, farfuria din ceramică ieșise în evidență. Și iată-l pe Nour stând în fața uneia identice. Era oare posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
casa lui Shimon și a lui Rachel Guttman. În clipa în care intrară, Maggie începu să tremure. Nu era frig, dar în aer plutea totuși un soi de răceală. Casa aceea fusese un loc al morții, de două ori. Îl admira pe Uri pentru faptul că era în stare să pună piciorul acolo. Preșul de la intrare era acoperit de bilețele și scrisori: urări de bine din străinătate, fără îndoială. Toți ceilalți se aflau acum în casa surorii lui Uri, unde continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
temelii și structuri de rezistență. Până când nu s-a mai văzut nimic din zidul propriu-zis. Dar vestea bună este că am reușit să săpăm un tunel pe toată lungimea zidului. Acum putem vedea toate acele straturi de istorie - și putem admira frumusețea zidului însuși, o comoară care le-a fost ascunsă evreilor timp de cel puțin două milenii. În timp ce bărbații în pantaloni scurți și femeile cu pulovere legate în jurul taliei scoteau exclamații uimite, Maggie încerca să-și miște privirea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pe când se apropia, Uri se întoarse către Maggie și Mustafa și șopti: Suntem o echipă de televiziune de la BBC, OK? Maggie, tu ești reporterița. Femeia avea o expresie ironică, dar nu era ostilă și Maggie nu putu decât să-l admire pe Uri văzându-l la treabă. O privi fix pe fata cu părul prins în coadă și scutură din cap ca să-și dea buclele lungi din ochi, chiar și mâna lui apucând-o neatent de antebraț. Avea un șarm agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]