24,560 matches
-
la Oslo în aceeași zi, la miezul nopții. Mărturisesc că m-am simțit foarte jenat și mă întrebam cum voi ieși cu fața curată din încurcătură, dacă cineva mă recunoaște pe drum sau în puținele minute cât durează trecerea prin aeroport și informează ministrul? Spre bucuria mea, aeroportul din Oslo era prost luminat, iar ofițerul de la Controlul pașapoartelor era mai mult adormit decât treaz, așa că m-am furișat repede afară și am sărit în primul taxi disponibil la acea oră târzie
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nopții. Mărturisesc că m-am simțit foarte jenat și mă întrebam cum voi ieși cu fața curată din încurcătură, dacă cineva mă recunoaște pe drum sau în puținele minute cât durează trecerea prin aeroport și informează ministrul? Spre bucuria mea, aeroportul din Oslo era prost luminat, iar ofițerul de la Controlul pașapoartelor era mai mult adormit decât treaz, așa că m-am furișat repede afară și am sărit în primul taxi disponibil la acea oră târzie. Am mințit deci Ministrul Justiției? Nu mi-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
israeliană". Astfel am ieșit în mod elegant din complicația culinară, spre satisfacția tuturor. Dar ieșit-am, oare, într-adevăr? Se pare că nu. În dimineața zilei de întoarcere în Israel, când așteptam ultimele aranjamente înainte de pornirea coloanei de automobile spre aeroport, zice Shimon Peres: "Ascultați-mă bine, am vizitat până acum Parisul de vreo patruzeci de ori, dar niciodată nu am mâncat așa de prost cum mi-a fost dat să mănânc de astă dată!". Iar eu, protejat de un zâmbet
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și am procedat așa ca să evit ca partidele religioase să folosească meniul pentru a vă face ceea ce i-au făcut lui Rabin: criza de guvern din 1977". Peres s-a amuzat de răspunsul primit și am pornit cu toții, binedispuși, spre aeroport. Ultimul episod s-a petrecut tot la Paris, spre sfârșitul perioadei pe care mi-am petrecut-o acolo în calitate de ambasador și reprezentant permanent al Statului Israel la UNESCO. Am avut șansa să-mi exersez mandatul într-o perioadă redevenită favorabilă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a revenit însoțit de un gradat superior, mi-a ștampilat pașaportul fără să-mi arunce vreo explicație sau măcar o privire de omenie și mi l-a înmânat, așa că acum puteam să răsuflu ușurat. După trei ore de la aterizarea pe aeroportul "Sheremetyevo" din Moscova, urma să luăm avionul pentru Tbilisi de la aeroportul rezervat zborurilor interne de la "Vnukovo". Ambasada Olandei care reprezenta interesele noastre în Uniunea Sovietică a trimis un delegat să ne primească și să ne însoțească până la plecare. Acesta, un
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fără să-mi arunce vreo explicație sau măcar o privire de omenie și mi l-a înmânat, așa că acum puteam să răsuflu ușurat. După trei ore de la aterizarea pe aeroportul "Sheremetyevo" din Moscova, urma să luăm avionul pentru Tbilisi de la aeroportul rezervat zborurilor interne de la "Vnukovo". Ambasada Olandei care reprezenta interesele noastre în Uniunea Sovietică a trimis un delegat să ne primească și să ne însoțească până la plecare. Acesta, un diplomat experimentat și extrem de amabil, ne-a invitat la masă într-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de la "Vnukovo". Ambasada Olandei care reprezenta interesele noastre în Uniunea Sovietică a trimis un delegat să ne primească și să ne însoțească până la plecare. Acesta, un diplomat experimentat și extrem de amabil, ne-a invitat la masă într-un restaurant din aeroport. Idee binevenită, îndeosebi după sandwichiul rece și sărăcăcios servit pe parcursul Paris-Moscova. Ne-am delectat cu toții savurând bucatele rusești servite la restaurant, cu excepția șefului delegației noastre, Chaim Kuberski, pe atunci director general la Ministerul nostru de Interne, care era religios și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Să-i explic ce sunt regulile de cașrut? Că suntem niște creaturi bizare care au dorințe la fel de bizare? În cele din urmă, Kuberski a renunțat la cartofii râvniți, dar și la orice altă alternativă culinară din meniul oferit de restaurantul aeroportului din Moscova; el a rămas pur și simplu nemâncat. În avionul de Tbilisi am fost îndrumați spre primele două rânduri din imediata apropiere a intrării în aeronavă. O stewardesă de dimensiuni ce nu prea se potriveau cu cerințele profesiunii observa
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și Statul Israel. Eram atunci tânăr diplomat însărcinat în cadrul sectorului "Europa de Răsărit" din Ministerul de Externe cu monitorizarea relațiilor noastre cu țările din bloc, inclusiv cu România. În această calitate am fost desemnat să primesc oaspeții la aterizare pe aeroportul din Lod și să-i însoțesc până la decolare. Aveam să mă îngrijesc de realizarea întocmai a programului de vizită plănuit, în așa fel încât să satisfacă așteptările unei personalități de rang înalt, despre care, mai ales privind calitățile sale umane
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în evenimente de genul acesta. Dacă nu s-ar fi produs ceva bizar la sfârșitul evenimentului... Conferința terminată, Abba Eban și însoțitorii săi au urcat grăbiti la etaj pentru câteva ultime minute de intimitate înainte de a pleca, în viteză, spre aeroport. Trei colegi din ambasadă așteptau cu mine în salon ca Eban și suita lui să coboare și să le urăm călătorie plăcută ambasadorul urma să-i însoțească până la avion -, când însă ministrul și însoțitorii săi au ajuns în fața noastră, Abba
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
tatălui meu față de mitologicul rabin, am crezut că este de datoria mea să-l găsesc, măcar ca să-i prezint omagiul nostru și un salut respectuos în numele misiunii noastre diplomatice în Argentina. Când l-am localizat, rabinul era plecat deja la aeroport, unde urma să se îmbarce într-un avion cu destinația New York. Am sărit în mașină și am luat drumul aeroportului aflat la vreo treizeci de kilometri de oraș pe atunci, un drum întortocheat, care străbătea cartiere de nevoiași, lipsit de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nostru și un salut respectuos în numele misiunii noastre diplomatice în Argentina. Când l-am localizat, rabinul era plecat deja la aeroport, unde urma să se îmbarce într-un avion cu destinația New York. Am sărit în mașină și am luat drumul aeroportului aflat la vreo treizeci de kilometri de oraș pe atunci, un drum întortocheat, care străbătea cartiere de nevoiași, lipsit de semnalizări clare, așa că te pierdeai cu ușurință dacă nu aveai iar eu nu aveam încă experiență suficientă pe acest traseu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
înțeles despre ce vorbea agitatorul, dar sunt convins că nu vorbea de medicină, ci de politică". Să fi fost agitatorul care îndoctrina auditoriul viitorul medic-rector al Universității "Bogdan Vodă"? Intermezzo la Roma Avionul pe ruta Tel Aviv-Roma a aterizat pe aeroportul Fiumicino în ziua de 10 ianuarie 2007 la ora 10.30, după un zbor plăcut, lin și fără tulburări atmosferice și după ce mi s-a oferit un mic dejun de ouă și lactate care mai degrabă mi-a astupat pofta
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mâncare decât să mi-o stimuleze. După cum se știe, o călătorie cu avionul durează mult mai mult decât orele de zbor net, căci pentru o plecare la ora șapte dimineața ești chemat să te prezinți la formalitățile de înregistrare pe aeroport cel mai târziu la cinci dimineața, ceea ce înseamnă să pleci de acasă, în cazul meu de la Ierusalim, la ora patru, deci să te scoli cu noaptea în cap de la ora trei. Eu însă dorm cam iepurește în împrejurări de felul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
oferea o alternativă imposibilă: dacă închideam geamurile noaptea ne sufocam de căldură, iar dacă lăsam geamurile deschise profitam câteodată de o boare răcoritoare, dar vacarmul ce ne invada era insuportabil, așa că am soluționat-o doar la plecare prin... plecare. De la aeroport am venit de astă dată cu trenul până la gara centrală Termini. În timp ce căutam un mijloc de transport convenabil până la hotel, altul decât posibilitatea de a angaja un taximetru, am fost abordați de un tânăr care ducea muncă de lămurire cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
meu, adică mi-am văzut de lungul nasului, mi-am zis "Good bye" (p. 305) nene Costicuță de la postura de macho și am devenit doar un observator al celor cu care intram întîmplător în contact. Atunci, în restaurantul hotelului din aeroport, la micul dejun, le-am remarcat neutru pe cele două asiatice și am constatat că sînt două haplea ce n-a văzut Parisul. Nu am fost impresionat de ele ca femei, ci doar de imensele cantități de hrană care încăpeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
revanșa, ca să arate că franțujii nu sînt mai prejos în ce privește ospitalitatea. Excesul de amabilitate mă stînjenea oarecum, dar faptul că făcusem același lucru, mă încuraja să accept totul fără să protestez, nici măcar formal. Am fost luat cu mașina primarului din aeroportul Charles de Gaulle și chiar primarul m-a însoțit cei aproape patru sute de kilometri. Opririle pentru a vizita tot ce era mai important pe traseu, ne-au întîrziat mult sosirea la destinație. Constantin, am făcut un program mai lejer, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce zbor am avut în Algeria... furtună de nisip... primejdii. Dar eu... mă lupt cu balaurul, tai capete, mînuiesc sabia... și iată-mă învingător. Paul zîmbește, fata se face că mă admiră și eu accept, ca prostul, zborul. La micul aeroport ne întîmpină pilotul. Un atlet tînăr, frumos ca un Cupidon și viteaz cum seamăn n-are. Cînd vede fata, începe a cucurigi, a bate din pinteni și din aripi. Am încurcat-o, îmi zic. Ăsta o să se grozăvească și o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu îngălbenesc. Ne-a prins nebunul! Fuge ce fuge și hop în aer, apoi boaf de pămînt. Iar fuge și hop! Saltă în sus, ca o rachetă. Se lasă pe o parte și aripa mai că atinge copacii de pe marginea aeroportului, care, de fapt, era un teren de golf. Imaginile erau superbe, peisajele se succed și sînt din ce în ce mai frumoase. Dar animalul vrea să atingă apa lacului cu roțile, vrea să meargă trăsnet spre dig și, cînd să zicem aleluia, saltă peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
credincioși. De ce n-aș accepta că și Hans a fost martorul unei minuni a lui Dumnezeu? Good bye Mai sînt trei ore pînă la decolarea avionului spre București și îmi încetinesc mișcările ca să treacă timpul. Hotelul era situat vis-à-vis de aeroport și nu era grabă. Din restaurantul unde luam micul dejun se auzea zgomotul opintelii avioanelor spre înaltul cerului. Cele mai pîntecoase păreau că fac explozie la desprinderea de sol și apoi răsuflau ușurate, țîșnind îndrăzneț spre lumea largă. În restaurant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
agăț de lactate și abia dacă ating "carnatele". Doar cîteva felii de somon subțiri de să vezi prin ele se strecoară printre dieteticele chestii alese cu grijă. Marea majoritate a meselor sînt libere și aleg un loc cu vedere spre aeroport. Oftez și apoi beau puțin suc de portocale. Încă nu mă grăbesc să apuc cuțitul și furculița și sînt surprins că în fața mea se așează o asiatică mai coptuță, împreună cu fiica sa, gata să dea în pîrg. Cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zîmbește și-mi aruncă un "la revedere" puțin stîlcit. O admir cît este de mititică, ce mînuțe fine, ce tăliuță, ce gîngurit care stîlcește engleza... Deodată dau cu măciuca în baltă și adaug: și ce mult mănîncă, frate! Pînă la aeroport deja uitasem de micul dejun. Merg agale, aveam timp berechet. După micul dejun, am mai rămas o oră și jumătate în cameră, meditînd la cîte în lună și în stele. Acum, în drum spre portița noastră de îmbarcare, eram foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ceas trecem la ale noastre și încet dar sigur revenim cu picioarele pe pămînt. A fost o seară minunată. Georges a invitat în onoarea mea cîțiva prieteni, care de care mai inteligent. Ne-am culcat tîrziu. Mîine te conduc la aeroport. Dar pot merge cu trenul, e atît de comod... Oferă-mi această plăcere, te rog. E plăcut de mers cu limuzina lui Georges. Șoferul nu frînează brusc, nu atacă curbele nervos. Totul este ca într-un vis, plutim pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
e atît de comod... Oferă-mi această plăcere, te rog. E plăcut de mers cu limuzina lui Georges. Șoferul nu frînează brusc, nu atacă curbele nervos. Totul este ca într-un vis, plutim pe spinarea unui nor. La intrarea în aeroport, un nenorocit jegos întinde mîna spre noi. Am decăzut, domnilor. Mi-e foame. Îi întind o monedă consistentă. Georges este intrigat: Constantin, de ce îi încurajezi? Așa sînt eu. Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
De cîte ori n-am mers cu Tarom-ul iar muzica era doar americană, filmele americane, chiar și deformatele stewardese vorbeau doar engleza. Anunțurile se făceau tot în străinește. Pe bluzele femeilor de serviciu de la Otopeni scrie "Airport". Dacă era scris "Aeroport" probabil că ar fi lucrat mai puțin eficient. Mașina aleargă printre munți și dealuri arse iar eu gîndesc o lucrare de referință intitulată "Servilismul la români". Ne-am propus astăzi să-i facem o vizită Sfîntului Andrei, la Catedrala Mitropolitană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]