31,399 matches
-
tragi la buci ciorilor. Millard și Sears se ridicară, gata să plece. Loew se îndreptă spre Lee și-i spuse: — Încearcă să nu-l ucizi, sergent. Ar merita cu vârf și îndesat, dar încearcă totuși să te abții. Lee își afișă bine-cunoscutul lui rânjet diabolic. — O să încerc, domnule. Iar dumneavoastră aveți grijă să-l ucideți în tribunal. Alegătorii îi vor prăjiți pe băieții de teapa lui Junior. Se simt mai în siguranță noaptea. • • • Prima noastră escală a fost la secția University
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un murmur colectiv. Millard se încruntă și continuă: — Centrul de comandă va fi la secția University, unde funcționarii vor dactilografia și vor colaționa rapoartele din teren ale polițiștilor. Vor fi întocmite rapoarte rezumative și indexuri cu probe. Acestea vor fi afișate la avizierul secției University și vor fi transmise în copie tuturor secțiilor LAPD și tuturor diviziilor LASD. Persoanele prezente aici și care aparțin de la alte secții vor transmite informațiile primite colegilor din toate schimburile. De asemenea, vreau ca ele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
al propriei sale rude. Kay veni între noi doi, punându-și o mână pe umărul fiecăruia. Am ieșit înainte ca Lee să înceapă să plângă de-adevăratelea. • • • Secția University era un alt avanpost al maniei Dalia Neagră. În vestiar era afișată o listă de înscrieri pentru pariuri. Era sub forma unei mese șubrede din fetru și oferea mai multe opțiuni: „Rezolvat - cotă 2 la 1! „Crimă sexuală accidentală - cotă 4 la 1“, „Nerezolvat - cote 1 la 1“, „Iubit(ți) - cotă 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
carnețelele de notițe de pe masă. Millard ordonă: — Johnny, du-te înapoi la secția University și răspunde la telefoane. Grăsanu’ începu să protesteze, apoi se uită la taică-său. Fritzie îi făcu semn cu capul să execute ordinul și Johnny ieși, afișând o mină de om jignit. Fritzie anunță: — Am să-l sun pe domnul Loew. Ar trebui să participe și el la interogatoriu. Nu înainte să obținem o declarație. — Las-o pe mâna mea și scot eu declarația. — O declarație dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
poponar. Limbiștii sunt cu toții niște frustrați. E-o chestie dovedită. Ei, acum ce mai zici, căcatule? Avocatul militar se ridică și-i șopti ceva lui Russ. Russ mă împunse cu genunchiul sub masă. Dulange renunță la mutra lui impasibilă și afișă un rânjet larg. — Răspunsul meu este un port drapel de douăș’cinci de centimetri, caraliule! — Te rog să-l scuzi pe detectivul Bleichert, Joe. E iute la mânie. — Ba are o pulică bleagă. Toți nemțălăii sunt așa. Eu sunt francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
film de groază vechi, și am înțeles pe dată cine-i monstrul ei. Noi nu lucrăm cu el. Vrem doar să stăm de vorbă despre Betty Short. Sally ne cântări din priviri. — Și el n-o să afle nimic? Russ își afișă zâmbetul lui de preot confesor și minți: Nu, totul va rămâne strict confidențial. Sally se dădu la o parte. Russ și cu mine am intrat în camera din față a unui hogeac clasic - mobilă veche, pereți goi, valize aliniate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Apoi am ieșit pe holul de la intrare. M-am oprit când am văzut un tablou înrămat, atârnat undeva la nivelul ochilor. Era portretul unui clovn: un tânăr îmbrăcat în haine de bufon de odinioară. Avea trupul noduros și era cocoșat. Afișa un zâmbet tâmp, de la o ureche la alta, ce arăta ca o cicatrice continuă, adâncă. Mă holbam încremenit, cu gândul la Elizabeth Short, găsită moartă la intersecția dintre 39th și Norton. Cu cât mă holbam mai tare, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așa că Watson conduse mașina Într-o zonă industrială În paragină, În care se puteau vedea câteva vitrine cu mașini și o parcare pe două nivele. Fu de ajuns ca paznicul să arunce o singură privire către uniforma polițistei pentru a afișa un zâmbet știrb și pentru a ridica bariera, lăsându-i să intre. „ABERDEEN JOURNAL LTD.“ era gravat cu litere aurite pe granit șlefuit chiar lângă ușa rotativă de la recepție, deasupra unei plăci de alamă care prezenta istoria ziarului. „FONDAT DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Insch ridică din umeri și scoase punga de bomboane afară din buzunar. — Îl știi pe Sid Șuierătorul. Procesul se va termina peste o săptămână, o săptămână și jumătate cel mult. După asta, va avea nevoie de altceva pentru a-și afișa mutra În fața camerelor de luat vederi. Inspectorul Întinse punga deschisă către Logan, care se servi cu o bomboană de cocos cu umplutură de lemn dulce. — Criminalistica tot va descoperi ceva, spuse Logan mestecând. Fetița a fost sigur la el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
felicitări de Crăciun. Erau Înfipte pe panouri printre „AȚI VĂZUT-O PE ACEASTĂ FEMEIE?“ și „VIOLENȚA ÎN FAMILIE... NICI O SCUZĂ!“ și toate celelate postere cu persoane dispărute și de genul ăsta de informații, pe care biroul de presă le tot afișa. Mici izbucniri de bucurie printre atâta nenorocire și suferință. În sala de ședințe, era aglomerație și zarvă. Agenți, agente, subofițeri plimbând foi de hârtie sau răspunzând la telefoanele care sunau neîncetat. Și În mijlocul Întregii agitații, inspectorul Insch stătea călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care Începuse să-i cadă și cu un nas ca un desfăcător de sticle. Punând o grămadă de Întrebări despre Întoarcerea lui Logan la treabă, despre recuperare, despre statutul său de erou al poliției și despre prânzul cu Colin Miller. Afișând un zâmbet sincer, Logan minți cum se pricepu mai bine. O jumătate de oră mai târziu, se afla din nou În biroul său oficial, studiind harta de pe perete și frecându-și pieptul În care simțea o arsură puternică. Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Darren Caldwell? Brusc, vocea de la celălalt capăt al telefonului deveni suspicioasă. — Și ce dacă sunt? Ce-a făcut? — Îmi puteți spune unde a fost domnul Caldwell Între orele nouă și unsprezece ieri-dimineață? Darren se lăsă pe spate pe canapea, afișând un zâmbet mulțumit, iar Logan simți iar o strângere de inimă. — M-a ajutat să refac instalația la un Volvo. De ce? — Suneți sigur? Urmă o mică pauză, iar apoi: Normal că-s sigur. Eram acolo. Dacă era altundeva, sigur observam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toate ziarele. Poate iese ceva de-aici. Singurul beneficiu pe care Îl aveau de pe urma faptului că Aberdeen era „capitala cu copilași morți a Scoției“ În clipa aceea era că tabloidele naționale și ziarele mari erau mai mult decât fericite să afișeze pentru cititorii lor fotografia fetei moarte. Insch scoase la iveală un Murray Mint vechi și-l băgă În gură. — Ține aproape. Cineva trebuie să știe cine e biata copiliță. Norman Chalmers a avut ieri la tribunal cele cincisprezece minute: reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și lipsită de intonație. Sentimentul de vinovăție Îl cuprinse pe Logan, ca o pancartă mare În vârful capului pe care scria: „EU AM FĂCUT ASTA! EU AM FOST!!!“. — Comandantul consideră că dăunează imaginii pe care Poliția Grampian vrea s-o afișeze. Zice că nu ne putem permite să ni se asocieze o astfel de publicitate negativă cu o anchetă pentru un caz major de crimă... Fie dispare pantomima, fie dispar eu. Arăta de parcă cineva ar fi scos dopul, lăsându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o strânse. — Îmi pare rău, Jerry, dar Înțelegerea asta e doar pentru un om. Niște fotografii oficiale ale poliției vor fi disponibile pentru articol, dar nu putem permite să se facă poze fără aprobare. Va trebui să rămâi aici. Reporterul afișă cel mai prietenos zâmbet al său. — Hai, Laz, Jerry e un băiat bun. N-o să facă poze de groază, nu-i așa, Jerry? Jerry privi confuz o clipă, iar Logan știu că exact asta i se spusese să facă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trei. Era plină până la refuz cu inspectorul Insch, sergentul McRae, o agentă plouată și Duncan Nicholson. Casetele din unitatea de Înregistrare se Învârteau fără rost, becul roșu al camerei de filmat clipea În colțul camerei. Insch se aplecă Înainte și afișă genul de zâmbet pe care crocodilii Îl păstrează pentru antilopele africane. Sigur nu vrei să mărturisești, domnule Nicholson? Întrebă. Ne-ai scuti pe toți de multă bătaie de cap. Scuipi tot și ne zici ce-ai făcut cu corpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În pace. Pe hol, aproape se prăbuși peste o asistentă care Împingea un cărucior acoperit cu flacoane de medicamente. Se Întoarese să-i ceară scuze și se trezi privind o figură cunoscută. Numai că, de data aceasta, mama Lornei Henderson afișa un imens ochi vânăt. Încercase să-l acopere cu o tonă de farduri dar vânătaia tot se vedea. — Sunteți bine? o Întrebă el. O mână agitată flutură În dreptul ochiului umflat și se forță să-și pună un zâmbet pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dinapoi și și scrută fotografiile făcute la locul delictului, cele prinse de perete, scoțând căte un „hmmm“ și „Înțeleg“ criptice. — Doctore? spuse inspectorul. Ai idee unde o să apară? Psihologul se Întoarse, iar lumina se reflectă artistic În ochelarii săi rotunzi. Afișă un zâmbet care să se asorteze. — Omul vostru n-are să se grăbească În chestiunea asta, zise el. Vrea să o facă pe-ndelete. În definitiv, e vorba de ceva plănuit de multă vreme. Logan Împărtăși o privire de „Vai, Doamne“ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și atât de mare fu bucuria lui - și, încă mai zgomotoasă, a soției sale -, încât organizară serbări publice. Un prieten îi șopti însă violentului senator să se potolească: — Cei care se bucură mai mult de moartea lui, Tiberius de pildă, afișează în public o durere adâncă. Iar maică-sa plânge mai tare decât el. Trimițând înainte curieri rapizi, Agrippina se întoarse la Roma pe mare, împinsă de iubirea ei rănită, în plină iarnă - zilele de mare clausum, când navigarea era interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
brusc „matematicianul“ clasei, toți privindu-mă intrigați. Fetele veneau și-și puneau mâna pe fruntea mea, spunând foarte convinse: „Dă-ne și nouă din capul tău!“. Eu mă simțeam un fel de ales și le priveam cu condescendență bine jucată, afișând o apatică indiferență. Mi se părea că devenisem atât de important, Încât, când mergeam pe stradă, mă uitam la oamenii din jur să văd dacă și ei știau cât sunt de genial. Unii știau și parcă Își șușoteau ceva, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decât În act! Acum Înțeleg de ce Barbu Îi spunea lui Vianu: „Mă, eu sunt mare poet... În Act!“. (joi) Nu știu de ce A. este contestată vehement În grupă În ceea ce privește chiar calitatea ei principală: tensiunea trăirii. Modul pasional pe care-l afișează și care devine motiv de invidie din partea celorlalți se află În ea Însăși; este ceva ce iese la suprafață imediat, ca untdelemnul deasupra apei. Ea este dăruită de pasiune În tot ce face: În orice gest, chiar lipsit de importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
renunță fiind legată de libertatea sa de gândire. (oricând) Azi a venit mai târziu la seminar, a intrat fără să dea bună ziua; s-a așezat cu acea indolență pe care, În afară de mine, doar ea mai are curajul de a o afișa; nu privește pe nimeni, nu vorbește, stă cufundată Într-una dintre cutele ei interioare; se concentrează În sine ca un yoghin, Își macerează corpul; În pauză, se aud ca niște lovituri de berbec, bum-bum, bum-bum: A. se dă cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din insule. Asta înseamnă că mineralele, flora și fauna sunt de multe ori diferite pentru fiecare zonă și chiar cartier al metropolei. Indiciile apar mult mai ușor dacă se ia în considerare și acest aspect. După un moment, ecranul computerului afișa fragmentul de plantă - o imagine mai degrabă artistică decât științifică. - E bine. - Ce e atât de bine? întrebă nedumerit Thom. - E bine pentru că e o plantă rară. E o alună porcească. Greu de găsit în oraș; singurele locuri în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ușii metalice, care scârțâi și se închise în urma ei. Așteptă câteva minute și apoi omul pentru care venise aici își făcu apariția dintr-o cameră de interogatoriu. Elegant, cu părul negru și fără să fi împlinit probabil 40 de ani, afișa un zâmbet vag și un aer de superioritate abia sesizabil. Purta o pereche de jeanși albaștri, o cămașă tot albastră și pe deasupra un sacou. - Amelia, îmi pare bine să te văd, vorbi el puțin tărăgănat. Deci pot să merg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se dispărea”. Semaforul arătă verde și Malerick apăsă lent accelerația. Se gândea la Andrew Constable, un iluzionist pe drept cuvânt, dacă se lua după Jeddy Barnes. Ca un maestru al minții, Constable putea imobiliza un om în doar câteva secunde, afișând în același timp o mină care să te relaxeze instantaneu. Vorbea cu umor, inteligență și înțelegere. Își asuma poziții raționale, pline de compasiune. Vindea leacuri celor creduli. Și erau suficienți de soiul ăsta, desigur. Ai putea crede că oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]