10,371 matches
-
pot descrie În cuvinte așa cum e. Este un chip al Sfintei Fecioare ca o statuie cum fac catolicii. Este atât de frumos, de gingaș, cu sabia Înfiptă În inimă. E foarte impresionant și trist ce vezi. Apoi ne oprim la altarul ortodox, că e alăturat de cel catolic. Vezi pe Domnul pe Cruce și Sfânta Maică lângă El iar de cealaltă parte este Sf. Ioan Evanghelistul. Este mare Întristare ce poți vedea. Este totul din aur. Am Îngenuncheat rugându-ne tainic
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-mi venea să mai ies din el. Dar știți cum e, te grăbesc alții să ieși afară din Sfântul Mormânt. Și așa am ieșit privind și sărutând piatra pe care a stat Îngerul. Apoi am mers la Peștera unde este Altarul Sfintei Cruci, unde a fost găsită de către Sf. Împărăteasă Elena. Miam luat rămas bun și de acolo. Ne-am mai oprit pe la unele altare: unde a fost descoperit craniul lui Adam, unde S-a Întâlnit Domnul cu Maria Magdalena, apoi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
privind și sărutând piatra pe care a stat Îngerul. Apoi am mers la Peștera unde este Altarul Sfintei Cruci, unde a fost găsită de către Sf. Împărăteasă Elena. Miam luat rămas bun și de acolo. Ne-am mai oprit pe la unele altare: unde a fost descoperit craniul lui Adam, unde S-a Întâlnit Domnul cu Maria Magdalena, apoi la icoana Maicii Domnului care Închide și deschide un ochi și curge mir În formă de cruce din el. Am stat puțin lângă acel
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dorm. Și ne așteaptă-n veșnicie... Cu Iisus În Bucurie! Glas Divin 09.03.2006 Aud clopotul bătând Ne cheamă tainic să venim Să ne uimim cu toți În cor Ca să cântăm și să Slăvim „Jertfa“ ce se frânge... Pe altarul Divin Și mii de glasuri Se unesc În slăvi Cu Îngerii-mpreună Și cete preoțești Și mii de credincioși Ei cântă Împreună... Slăvind „Jertfa“ Domnului Hristos! E bucurie-n suflet Și mare Sărbătoare Aduc și Darul lor Prinos de mulțumire
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
doar trebuie să stea la joc cu fața acoperită până noaptea, astfel încât nici măcar mirele nu o poate vedea până la miezul nopții, când pleacă împreună să desăvârșească legătura căsătoriei. Când merg mirii la biserică să se căsătorească, mireasa stă îngenunchiată înaintea altarului, cu fața acoperită, iar bărbatul în picioare cu căciula în cap. După terminarea ceremoniei, ies din biserică, însoțiti de rude, care merg pe jos, cântând din diferite instrumente înaintea trăsurii în care este dusă miresa, și aceasta în fiecare piață
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de aceeași religie, și 6.500 români, spre deosebire de orașul Roman, unde locuiau 400 de familii. În oraș se afla o biserică de lemn, a cărei slujitor era preotul sas Ioan, căsătorit cu o localnică. În interiorul bisericii erau expuse podoabe de altar, potire, discuri de argint. Prezența lui este atestată de mărturia unui anonim catolic italian, într-o Scurtă relatare despre bisericile din Moldova (1606), care consemna faptul că „Huși e reședința episcopului de Huși, ortodox; are o biserică romano-catolică unde obișnuiește
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vorbeau în mod egal, ungurește și românește: „În oraș se află o biserică de lemn, lungă de 12 pași și lată de 6, acoperită cu paie, închinată Sf. Marii «celei mari, cum îi zic ei, adică Adormirea Maicii Domnului»”. Pe altarul acesteia, despre care putem presupune că era de rit catolic, fusese depusă o pietà. Au un felon, un potir de argint, dar spart, și două clopote frumoase. În mijlocul bisericii se afla cristelnița, iar în jurul bisericii cimitirul. Preot nu aveau, uneori
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Bassetti, în lucrarea Vizitația bisericilor din Moldova descria amănunțit bisericile catolice din Moldova, printre care și pe aceea din Huși. Această biserică - constata călugărul - „Este de lemn, acoperită cu paie, lungă de 14 pași, largă de 4. Are un singur altar înfățișând Nașterea Sf. Fecioare, coborârea lui Hristos de pe cruce și pe Sf. Maria cea Mare. Administrația o are preotul Mihai Kenbo. Case de catolici sunt la Huși 81; Suflete <sunt> 480; pentru împărtășanie 295. La Albești, la 4 mile de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din Moldova. Unele se refereau la mănăstirea episcopului „schismatic” (ortodox). Biserica Catolică („templul catolicilor”) se afla „într-o poziție frumoasă”. Era asemănătoare unei case țărănești, „făcută grosolan din lemne, lipită cu un strat subțire de lut și acoperită cu paie; altarul cel mare e făcut și el din lut, cu oarecare meșteșug, cu icoane șterse, pe pânză sau pe hârtie”. Urmează descrierea unor odoare și odăjdii, a clopotniței cu două clopote etc. Parohul era un ungur secui, Mihail Rapczon (Rabcsonyi sau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
preot. Vlas Koičevič (1622/1625?-1677) a vizitat orașul Huși în 1661. În Vizitația apostolică în Moldova din 7 iunie 1661 semnala următoarele: „Huși [sosește în 19 iulie seara, în ziua următoare liturghie]. Biserica de lemn acoperită cu paie (!), 2 altare frumoase. Dacă ar avea preot <poporenii> l-ar ține bucuros. Copii n-a botezat fiindcă fusese săptămâna trecută un pater iezuit. Episcopie (Biserica episcopală Sf. Petru și Pavel, 1495, n.a.) schismatică cu 2 biserici, una de piatră. Biserica romano-catolică n-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
acolo 150 de suflete”. Giovanni Batista del Monte Santa Maria (1630-1689), în Notă și informații despre bisericile, bunurile și locuitorii catolici care sunt în Moldova, nota același lucru în noiembrie 1670: „Huși, oraș, biserica este de piatră cu un singur altar, are odăjdii nu prea bune, două potire și o cruce de argint. Biserica nu are nici o avere. Ca paroh este acolo un preot bulgar (Ioan Bulgarul, vezi și descrierea lui Vitto Piluzzio, n.a.), pe care l-a sfințit monseniorul episcop
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un Raport către cardinalul Congregației (10 iulie 1682, Bacău), misionarul Vitto Piluzzio, care se afla din nou în trecere prin Huși, constata starea precară a bisericilor în general. El descria biserica din Huși, construită „de lemn, cu două clopote, un altar, o vie părăginită: acolo erau patruzeci de case”. Situația relatată de misionar era considerată alarmantă: „Acum aud că mulți oameni fug. Nu e preot. Acolo stătea părintele Francesco Antonio Renzi din Stipite și fără știrea mea și-a părăsit poporenii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
el numește reședința episcopală a moldovenilor. Aici erau 65 de case de catolici cu 300 de suflete. Biserica catolică din oraș era descrisă astfel: „Este o biserică de-a noastră de lemn acoperită cu trestie, cu hramul Răstignirii cu un altar, un tablou al lui Isus pe cruce, două alte tablouri mari în care sunt chipurile celor doisprezece apostoli, un tablou al Preafericitei Fecioare și un altul al Sf. Iosif [...]. Afară este clopotnița de lemn cu un clopot de vreo o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
preot italian. În afara orașului - scrie misionarul -, într-o pădure, unde trăiau cei mai mulți catolici, se afla o altă biserică, cu hramul Sf. Antonio din Padova, lângă care se găsea casa misionarului și o livadă cu pomi roditori. În biserică era un altar cu tabloul Sf. Anton. În zilele de sărbătoare se slujea liturghia în oraș, iar în celelalte zile ale săptămânii, în sat. Starea materială a bisericilor era departe de a fi înfloritoare. Misionarul afirmă că biserica din Huși este singura, după
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o cunoaște pe tânăra Beatriz Enriquez de Arana, țesătoare, care îi dăruiește un fiu, Hernando sau Fernando, cel care peste ani avea să scrie "Historia del Almirante Don Cristobal Colon" și care, fiind fiu provenit dintr-o legătură "nelegiferată în fața altarului", avea să fie principala cauză a refuzului Bi-sericii Catolice de a-l sanctifica pe Columb! Își oferă din nou proiectul regelui Portugaliei, precum și regelui Angliei, Henric al VII-lea, fiind refuzat de ambii. În sfârșit, în atmosfera de triumf creată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sufletești aveau să mi se aștearnă mai târziu pe o coala de hârtie: Machu Picchu La Machu Picchu în noapte se-adună războinici incași, duc sfaturi de taină în șoapte, stau strajă pe ziduri arcași. Ard focuri în temple, pe-altare dau preoți jertfire de vieți și inima-n piatră tresare mușcată de aprigi săgeți. Ni-s zeii potrivnici de-o vreme, în Cuzco dușmanul a-nvins, ne plouă de-un timp cu blesteme și Marele Inca e prins! Au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
laborator, i-au pus un pat; a doua zi o căutau de la decanat să-i rezolve situația. A mai fost adăpostită, totuși, în laboratorul profesorului încă vreo săptămână. Nouă, celor care știam întâmplarea, ni se părea că doarme într-un altar. Așa l-am cunoscut pe Alexandru Țupa; peste un an, ne-a fermecat cu prelegeri patetice, care te făceau participant la spectacolul fascinant al lumii biologiei microscopice. Evident, am comis aici o nedreaptă prezentare a lui Țupa. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
the Eternity of the World (De Aeternitate Mundi), Helen S. Lang și A. D. Macro (ed.), University of California Press, Berkeley, 2001. Quinones, Ricardo J., The Renaissance Discovery of Time, Harvard University Press, Cambridge, 1971. Rahe, Paul A., Against Throne and Altar: Machiavelli and Political Theory under the English Republic, Cambridge University Press, Cambridge, 2008. Renan, Ernest, Averroès et l'averroïsme: essai historique, ed. a IV-a, rev., Calmann Lévy, Paris, 1882. Renaudet, Augustin, Érasme et l'Italie, ed. a II-a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ziarului Țara Noastră (4 mai 1924), arătând că acuzațiile de "antisemitism și huliganism" aduse celor ce s-au ridicat în "apărarea ideii naționale" se datorează unor elemente care "scriu cu scuipat unde noi scriem cu sânge, ei scot limba în fața altarelor noastre. Ei batjocoresc pe Dumnezeu, ei râd de așezămintele străvechi ale autohtonilor, insultând pe rege și aruncând cu noroi în fruntașii țării" (Răspuns unei provocări). Alexandru Dobrescu antologhează aceste articole în deschiderea volumului, tocmai pentru a ne arăta tensiunea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
doi scriitori, Istrati și Eminescu devin repere și ținte diametral opuse. "Un întreg cor de emigranți literari scrie Octavian Goga într-un articol intitulat Pânze de paianjeni, din Țara Noastră (5 octombrie 1924), regretând starea de fapte bâjbâie împrejur, batjocurind altarul moștenit. Ideea națională cu toate atributele ei e târâtă în noroi. Clișee exotice năvălesc pripit, ca să falșifice aspectul local al unui vechi patrimoniu. În această invasie de străinism, presa, scăpată din mâinile noastre, are rolul de slujnică a fiecărei clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în urmă format inte lectual în spiritul heterodox al romantismului german, Eminescu a fost totuși creștin ortodox în adâncurile subconștiente ale personalității lui, sensibil la cosmic și la organic, la taină și la tradiție, arzând ca o flacără vie pe altarul românismului creator, călăuzit de o înaltă conștiință morală și de un mare patos vizionar" (Eminescu și credința, 2003). Reunite între copertele volumului Eminescu și credința (cu o prefață de Radu Preda. Editura Credinței, București, 2013), nu masiv, dar dens, aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
valabilă până în ziua de azi când vocile se întretaie într-o polemică mult mai subtilă, fiecare din preopinenți luând atitudine tranșant belicoasă de parcă și-ar disputa propria existență, propria cauză. Discreditarea de către unii stârnește furii în tabăra adoratorilor, "apărători ai altarului" poetului, "strigând în gura mare "profanare!" când cineva încearcă să-l vadă pe poet ca om". Sunt acestea ideile pe care medicul C. Vlad le etalează în Prefața unei cărți incitante pentru vremea aceea, și nu numai, Mihai Eminescu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
farmecului nesecat din adâncurile de lumină a chipului ei. El este necăjit de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să-l țină de pământ ca un dat, ca un făcut cuibărit în liniștea din preajma fiecărei clipe trăite pe altarul timpului" (?!). Exemplele ar putea fi înmulțite. E o analiză punctuală dar... diletantă, nu atât în înțelegerea critică a poeziilor cât în exprimarea, în comentariul exegetic pe care-l face, aflat într-o suferință de rigoare a judecății. Căci apelul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
când l-a născut maică-sa. Da, a cam ploat, îi răspunsei eu, puindu-i un bacșiș în palmă; iar el s-a depărtat mulțumit, repetând: halal flecău! Sigur în biserică el vede peste capetele tuturor ce face popa în altar. Într-una din primele zile ale lunei iulie primii o telegramă din Fălticeni prin care fratele meu Matei mă chema să-l întovărășesc la Dorna-Vatra din Bucovina, unde medicii îl rânduiseră 82 să facă băi feruginoase. Fiindcă intrasem în vacanțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Înjurăm măturând ácele scuturate, ce sfârșesc, laolaltă cu scheletul, undeva la marginea orașului, Între sticle, oase și coji de cartofi. “Frumoasă” soartă pentru unul dintre cele mai pure exemple de negentropie... Poate el n’ar avea nimic Împotriva jertfirii pe altarul tradiției, dar el plătește o modă, poposită la noi de un secol și care nici la ea acasă, În Germania, n’are decât cele câteva secole ce-au trecut de la născocitorul ei, Luther... Dar să mă justific. Și pe Luther
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]