9,447 matches
-
oricărei forme aparținînd liricii ritualice menite să comunice expresii sufletești puternice, disperate, explozive: Scaloian, Scaloian, Trupușor de Dician; Scaloiță, Scaloiță, Trupușor de cuconiță, Mă-ta mi te-a căutat, Te-a cătat, te-a întrebat, Prin pădurea rară, Cu inima amară, Prin pădurea deasă, Cu inima arsă. Am spus că această variantă nu diferă „prea mult” de prima, din cauza celor patru versuri de început. Ele introduc un element nou față de chipul îndătinat al mamei ciobănașului. Sper să nu comit vreo exagerare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vegetaționale s-au identificat cu el. În Caloian îl rostește maica îndoliată, dar și fetele strînse în cortegiu funerar să îngroape păpușa de lut: „În tot timpul cît se duce Caloianul la groapă, fetele îl plîng și-l bocesc cu amar, apoi, ajungînd la locul hotărît spre a fi îngropat, îi fac o bortă în pămînt, îl pun acolo, dînd țărînă peste el și, văicărindu-se, spun versurile următoare: „Iene, Iene,/Caloiene...”. Informația lui Teodor T. Burada trebuie primită cu mare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
înfrânt? Copilărie, dulce copilărie! Când amintirile se nasc, și devin obsesie, atunci ele trebuie așternute pe hârtie, dacă se poate, pentru a putea fi împărtășite și altora. Viețile oamenilor au un început minunat, numit copilărie care, mai dulce sau mai amară, ea există și mai târziu devine amintire, o amintire de neuitat, care rămâne în noi până ce trecem pragul în lumea umbrelor. Că ne naștem nefericiți și destinul ne pune pe frunte pecetea răului, a cărărilor greșite, sau că fericiți, intrăm
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dați!” Hăpăiam cu linguri de lemn și înghițeam gălătușuri de mămăligă caldă. După ce ne puneam burtica la cale, de omorai puricele pe ea, mama ne dădea câte un dulce: plăcinte poale-n brâu sau clătite umplute cu dulceață de cireșe amare, care erau un deliciu, și chiar dacă burtica era plină, mai era loc și pentru aceste bunătăți. Odată, tata a adus nu știu de unde un pui de câine lup alsacian sau german. L-a numit Tarzan. După câteva luni se făcuse
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ceanuzați, așa arătau acești îngerași care plecaseră în altă lume, poate mai bună! Eu i-am văzut și câteodată îi visez. Mă trezesc scuturând din cap și-mi pare nespus de rău pentru ei. Vieți curmate din frageda lor viață amară, copiii care n-au avut copilărie! Într-o zi își făcuse apariția pe toloaca din fața casei, cam pe lângă știoalna în care ne scăldam noi, o șatră de țigani nomazi. Au pus căruțele cu coviltir în semicerc, au așezat corturile și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nostru povestitor Ion Creangă, i-am dat numele în fața tuturor, amintind și de trasul de perciuni, și domnul Budacea nu s-a simțit bine deloc. Ce să-i faci, am vrut să am și eu o mică satisfacție după atâta amar de vreme ce se scursese de la întâmplarea narată mai sus. Voi, oameni în toată firea, ca și mine acum, nu știți ce filme minunate vedeam noi pe atunci! Erau filme de tot felul, dar în minte mi-a rămas un film de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
raționam deloc. Mi-a trebuit mult timp să-mi revin. Poate ani. Mă trezeam în miezul nopții, mă ridicam în șezut și șopteam: “A murit Gică? Da, a murit!”. Și tot nu puteam crede că e adevărat. Acum, după atâta amar de vreme, simt în mine o durere sfâșietoare când mi-aduc aminte de el, de fratele meu drag. Rana din mine nu s-a cicatrizat, sângerează și, probabil că va sângera până în ultima clipă a vieții mele. Am avut curajul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
n-avea niciun ban, și asta se întâmpla foarte des, eu aduceam câte o sticluță de băbească și o beam împreună cu ea. - Eh, dom profesor, ce m-aș face eu dacă n-ai fi mata? Când mi-e gura mai amară, atunci mă găsești cu câte o atenție, și atunci viața mi se pare iar că merită trăită. Și luând paharul cu vin în mână, mai zise: Hai, noroc, că sencălzește. Într-una din aceste momente, mi-a povestit câte ceva. - Tanti
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
celei umane: undeva între pămănt și stele. Care mai este șansa noastră ca oameni într-o lume care pare din ce în ce mai greu de înțeles și în care este din ce în ce mai greu de găsit o direcție, care să nu ne lase cu senzația amară că timpul nu este decăt un vorace prădător al scurtului interval care ne desfășoară viața? Nu cred că are sens acum să încercăm măcar o lapidară și, de aceea, atinsă de ridicol, inventariere a unor reflecții mult mai calificate asupra
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
doamna Ilinca, pentru că venea și mitropolitul. Doamna Ilinca, nu și nu, că ea s-a dus la Șerban ca să-l vadă când au sosit acum câteva zile iar el, în loc s-o strângă la piept după ce nu se văzuseră atâta amar de vreme, i-a întins mâna să i-o sărute. Și când ea s-a făcut că nu bagă de seamă, măria sa a întrebat-o dacă își mai aduce aminte cine-i domn în Țara Românească sau a dat cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele pentru mâine și să pun un popă de la biserica Bunei Vestiri să-i citească stâlpii. Mitropolitul se ridică în picioare și se îndreptă spre ușă. Se întoarse spre cei adunați, îi binecuvântă și ieși. Avea în gură un gust amar. Călugărul diacon care-l aștepta alături de dorobanțul de pază se uită îngrijorat la mai-marele său. Theodosie încercă să și controleze ținuta, dar o oboseală inexplicabilă îi trăgea umerii în jos și-i dădea un aspect șovăielnic în mers. În speranța
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un cort aproape tot atât de arătos ca și cel al voievodului, dar imbrohorul renunță să-l caute. Considera că nu este de demnitatea sa. Așa că descălecă și se retrase în umbra cortului. Stând turcește, ienicerii lui jucau zaruri și sorbeau cafea amară din felegene de faianță. Se așeză și încercă să le urmărească jocul. Efort inutil, - sentimentul de însingurare nu trecea. Kuciuk Selin era un bărbat foarte frumos: turbanul alb, cu o agrafă de argint cu safir șlefuit rotund, nu-i acoperea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în fața ei, i-a luat o mânuță și sărutându-i-o îi mulțumea în slavonește că, spunea el bolborosit, copila l-ar fi ajutat să deslușească tainele mântuirii. Ștefan luă din chesea cu lingurița de argint puțin șerbet din cireșele amare ale anului trecut, îi admiră culoarea și, după ce îl savură, ceru unui fecior să aducă apă proaspătă, destrămând astfel vraja amintirilor. — Neică Mihai, noi trebuie să ne grăbim spre București, se scuză el. Stanca De două zile băteau clopotele la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cumplitul ăst de vânt... Hai nani, nani... Sa-ti cant, lumina mamii, si iar încep si iar Cuvintele-si pierd șirul, ca vezi, in asta seara I-atât de-amarnic cantul ce-l spune vântu-afara, De parca-ar plânge-ntregul săracilor amar... Dar tu aștepți un cântec ca tu ce știi de vânt! Si ce sa știi ce spune-n amarnica-i poveste?... O, tu nu poți pricepe nimic din toate-aceste... ...Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
visul meu. Anii trec iar gândurile despre viitorul nostru se schimba. Încetul cu încetul descoperim lumea în care trăim, aflăm lucruri uneori placute, alteori poate mai puțin plăcute. Aflăm că nu totul este un vis ce se va împlini, realizăm amara realitate conturată de asprimea oamenilor. O perioadă grea în viață este acest moment în care realizezi în ce fel de lume trăiești și poate că simți nevoia de a vorbi cu un prieten adevarat, dar, cu stupoare, descoperi că acesta
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Cimpoca Luiza Ştefania, Lazăr Oana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2047]
-
ce a pătruns în obiceiurile armatei și care dăunează în mod deosebit raporturilor dintre superior și inferior și respectului acestuia din urmă față de șefii săi"12. La patru ani de la sosirea în Principate, Le Cler le părăsea cu un gust amar. Îi simțim starea de spirit în două rapoarte către Ministerul de Război de la Paris din august 1864. Era extrem de supărat căci nu fusese recompensat financiar și spiritual precum ceilalți membri ai misiunii, deși făcuse atâtea pentru oficialitățile de la București 13
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pe un trandafir. Această datină e generală. Femei, fete, copii de toate condițiile își pun firul alb și roșu pe 1 martie; la oamenii din lumea bună șnurul e din mătase, din lână la oamenii din popor. E vai și-amar dacă se rupe sau se desprinde; purtătorul va avea inevitabil febră. Talentele babei se întind mult mai departe. Ea alcătuiește și vinde poțiuni magice pentru a reaprinde sau a răci iubirea; e ajutorul victimelor galanteriei. Dacă știe ierburile de leac
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fi numită "rezumat minimal", sau mai degrabă un rezumat la viteză maximă: doi ani într-o propoziție. O asemenea pseudo-elipsă sau mini-rezumat se poate extinde cu o scurtă adăugire legată de conținutul ei: c) Au trecut doi ani de sărăcie amară. Pseudo-elipsa începe să arate din ce în ce mai mult ca un rezumat. Dacă privim propoziția următoare ca o pseudo-elipsă sau dacă o etichetăm acum ca un rezumat depinde de cît de departe dorim să mergem: linia de despărțire între aceste tempouri este flexibilă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un rezumat. Dacă privim propoziția următoare ca o pseudo-elipsă sau dacă o etichetăm acum ca un rezumat depinde de cît de departe dorim să mergem: linia de despărțire între aceste tempouri este flexibilă. d) Au trecut doi ani de sărăcie amară în care ea și-a pierdut doi copii, a ajuns șomeră și a fost evacuată din casă pentru că nu-și mai putea plăti chiria. Rezumatul Acest ultim exemplu vrea să arate cît de neimportant este să trasăm o linie despărțitoare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
bun venit. -Bun venit slăvite zeu. -Pace, iubire și lumină. Și fie ca acest templu să fie un edificiu al frăției și cunoașterii. Pentru bunătatea sa și libertatea mare dată oamenilor, Zeus la trimis în surghiun, purificându-se sub dafinii amari ai Tempei. Geniu și dascăl îi place pe terra, îi iubește pe mireni, învățându-i muzica, arta, poezia. Dar printre oameni nu stă decât temporar. Se înapoiază în țara sa de baștină, Hiperboreea. Țara misteriosului popor, al sufletelor luminoase translucide
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
nevasta negustorului a alungat-o. A plecat părea să aibă copilul în brațe, dar ea l-a îngropat de viu. La puțin timp după concediere, au găsit-o spânzurată în magazia casei. Concluzia e că moroiul v-a făcut viața amară. Preotul sluji de sfințire și curățire. Oficie slujbă de înmormântare pentru rămășițele copilului ucis. De atunci moroiul nu s-a mai arătat. Familia Scărlătescu a vândut casa, mutându-se într-o locație necunoscută. Deși adresa noii locuințe era strict confidențială
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
se mai îmblânzi, acordând multe drepturi și libertăți iobagilor români. Noapte de noapte armata de draci lăsată de Grațiani, se hârjonea în jurul castelului și în castel, chițcăind, grohăind, răgând și nechezând. Contele trăi o sută de ani. Plictisit de viața amară făcută de draci, într-o zi se blestemă cu voce tare: -Să mă ia dracu. Sufletul meu să se ducă în infern pentru tot ce am făcut! -Am venit la chemarea ta! -Grațiani ce mai vrei de la mine? -A sosit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ceea ce se petrecuse? Ceva însă nu mergea. Geo Dumi- trescu era tăcut, totuși atent, însă rezervat, circumspect, inamic al efuziunilor deplasate și de gust îndoielnic, represiv contra sentimentelor lăbărțate, pe care cu un umor și o ironie ai fi zis amară (îl făcea pe feciorelnicul Untaru, care începuse să semneze Ierunca, să roșească) le lua în derâdere. În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână, cu care se născuse și pe care o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că articolul său fusese cenzurat. Cenzurat? Cum, imposibil, de cine? Să i se dea numărul ștampilei cenzorului. I s-a dat. Era numărul lui. Își cenzurase ca un tâmpit propriul articol. Am izbucnit în râs, dar Caraion, cu o cută amară, pretimpurie în colțul gurii, n-a schițat măcar un surâs. - Colonelul Atanasiu, a continuat el, m-a întîmpinat zbierând într-un necontrolat acces de furie, unde mă trezeam? Cum am îndrăznit să atac Axa, cum mi-am permis să sugerez
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sincer cu tine! Diana Îl privi În față, curioasă. - Te ascult, Lucas! - Offf! Îmi este atât de greu! Să nu ai nicio Îndoială; te-am plăcut mult și nu aș fi vrut ca Întâlnirea noastră să-ți lase un gust amar sau să mă consideri un laș dacă mâine seară nu m-ai fi văzut la restaurant. Cât am stat Împreună, În seara aceasta, mi-am dat seama ce fel de fată ești. Mâine voi pleca În deltă două zile cu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]