9,933 matches
-
România, copilărise și studiase la noi și avea tot felul de amintiri plăcute despre anii petrecuți "în țară". Deși bugetul ambasadei era minuscul și fondurile de protocol ca și inexistente, mai dădeam și eu din când în când mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu și apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ca și inexistente, mai dădeam și eu din când în când mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu și apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după plantările de trandafiri și palmieri inițiate de subsemnatul, aveam încă servicii de masă de porțelan și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din când în când mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu și apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după plantările de trandafiri și palmieri inițiate de subsemnatul, aveam încă servicii de masă de porțelan și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară la ordinul expres al "Tovarășei" și depuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în țară la ordinul expres al "Tovarășei" și depuse la Banca Națională!)... Serviciul era excelent, asigurat la "bar" de șoferul meu, familiarizat de altfel în timpul liber cu mânuirea sticlelor și paharelor, și la masă de soția sa și de secretara ambasadei, toți puși la "patru ace". Meniul era "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele și micii și uneori, la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic de invitați. La ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
îmbrăcat, să vorbească 2-3 limbi străine, să-și cunoască meseria... "Delegatul" nu îndeplinea nici una din aceste condiții. În plus, târâia după el o geantă mare, urâtă, de plastic, despre care n-aveam habar la ce-i folosește. După discuția la ambasadă, înainte de a pleca la întâlnirea cu amicul importator, a deschis "diplomatul" și a extras din el câteva cravate dintr-o pânză ordinară de plastic, colorate țipător, cu elastic pentru "gât" și cu un tractor cu inscripția UTB de toată frumusețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să le dăruiască și partenerilor de afaceri. Eu chiar și pe vremea socialismului victorios aveam o colecție superbă de cravate de mătase și am simțit că-mi vine să-mi fac seama legat cu cravată UTB de magnolia din curtea ambasadei. N-am făcut-o, dar l-am sfătuit pe "delegat", care mai avea de colindat câteva țări din jur, să le păstreze pentru alte ocazii, chilianului făcându-i eu cadou un coș cu câteva sticle de țuică și coniac, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lucrat o perioadă la Externe la un serviciu foarte interesant "sinteză". Eram 4 sau 5 diplomați, lucram toți într-un birou mare și târam zilnic după noi 3-4 mape burdușite cu telegrame. Erau sute și sute de telegrame sosite de la ambasadele noastre din întreaga lume, pe probleme politice, militare, economice, culturale... Le citeam pe toate și extrăgeam din ele, pe teme sau zone geografice, idei și informații esențiale cu care întocmeam buletine informative pentru "conducerea de partid și de stat". Serviciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
citeam pe toate și extrăgeam din ele, pe teme sau zone geografice, idei și informații esențiale cu care întocmeam buletine informative pentru "conducerea de partid și de stat". Serviciul nostru era un fel de "seismograf" al ministerului acolo vedeam care ambasade își fac treaba, care nu, unde sunt diplomați și unde cârpaci, unde sunt vorbitori de limba română și unde asasini ai limbii române. Primeam multe telegrame cu caracter economic în care ambasadele informau și reclamau neregulile din acest domeniu. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fel de "seismograf" al ministerului acolo vedeam care ambasade își fac treaba, care nu, unde sunt diplomați și unde cârpaci, unde sunt vorbitori de limba română și unde asasini ai limbii române. Primeam multe telegrame cu caracter economic în care ambasadele informau și reclamau neregulile din acest domeniu. Mă minunez și acum când îmi aduc aminte: celuloză vrac exportată în Austria în vagoane de unde se descărcase negru de fum, costume pentru RDG fără căptușeală, bocanci pentru soldații "prietenului" Gaddafi, care la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și că livrările următoare se vor desfășura fără probleme. Ași! Al doilea vapor avea marfa distrusă în proporție de 50%. Ce puteam să fac? Situația era destul de tragică, importatorul își riscase banii și reputația pe marfa și firma recomandate de ambasadă. Noroc de faptul că transportul fusese asigurat! Mi-am adus aminte de scena finală apocaliptică din "Zorba grecul", cu Zorba dansând sirtaki de braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca într-o "reacție domino". Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și Celui de Sus că plec din Chiloe cu amintiri de neuitat și în sens pozitiv și viceversa, întreg și nevătămat. Am zburat până la Concepcion cu avioneta și de acolo am luat avionul de linie până la Santiago. Aveam pregătite de la ambasadă "atenții lichide" și artizanat pentru cei doi piloți, în mâinile pricepute ale cărora ne pusesem viețile timp de o săptămână, străbătând mii de kilometri, până la "capătul pământului". Ajunși seara la Santiago, frânți de osteneală, ne-am simțit aidoma lui Columb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
forestieră, asigurând infrastructura de transport și forța de muncă, iar Partea română finanțarea obiectivului și a tehnologiei necesare, precum și asigurarea piețelor de desfacere. Ne-am despărțit în termeni amicali de amabila noastră gazdă și am continuat discuțiile cu delegații la ambasadă. A reieșit că șansele unei colaborări cu chilienii în condițiile precizate erau reduse, având în vedere că România nu putea asigura finanțarea, distanța mare și dificultățile de transport. Asupra continuării discuțiilor pe această temă și luării unei hotărâri avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un megaproiect minier conceput cu ocazia unei vizite a "tovarășului" în Peru, proiect estimat la cca. un miliard de dolari. Numai studiile de teren preliminare au costat Partea română un milion de dolari, sumă pe care, la stoparea proiectului MAE, ambasada noastră la Lima și GEOMIN s-au străduit s-o recupereze, tot din însărcinarea "tovarășului"! Primisem încă de la plecare, după discuții la Ministerul Minelor și la GEOMIN, sarcina de a veghea asupra activității societății de la Copiapo și a găsi noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Ministerul Minelor și la GEOMIN, sarcina de a veghea asupra activității societății de la Copiapo și a găsi noi posibilități de dezvoltare a cooperării în domeniul minier. Așa că am luat legătura cu directorul "Părții române" și am fixat o întrevedere la ambasadă și apoi o vizită la Copiapo. A venit la Santiago la data convenită însoțit de contabilul român al firmei. Cum cu puțin timp înainte avusesem întrevederi și la conducerea ENAMI-Empresa Nacional Minieră, care patrona societatea, am putut discuta la "concret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
25%, putând atinge chiar 50-60 %, azi atingând doar 1-2%). În procesul de obținere a concentratului de cupru se mai obțin cantități reduse de aur și argint, "amănunt" ce a determinat, peste câteva luni, o deplasare în Chile, o discuție la ambasadă cu subsemnatul și o călătorie la Copiapo a doi "delegați" din țară, ambii posesori de "ochi albaștri", dornici să afle cât aur și argint se "manevrează" la Copiapo. Am discutat cu specialiștii români și cu tehnicienii chilieni despre problemele societății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
următoarea campanie planificată era pentru salvarea flotei noastre de pescuit. De la sosirea la Santiago mă documentasem pe la diverse instituții și oameni de afaceri cu privire la posibilitățile stabilirii unei colaborări în domeniul pescuitului industrial. Abordasem problema chiar și cu diplomați ai unor ambasade reprezentând țări cu tradiție în domeniul pescuitului Japonia, China, Peru pentru a vedea dacă "au agățat ceva în Chile". Răspunsul era negativ Chile își proteja cu strășnicie cei 4000 de kilometri de coastă și apele teritoriale, nedorind nici un "corsar" străin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
orchestre simfonice, ansambluri de folclor, expoziții sau filme (care nici n-au apărut, nici atunci și nici acum). Aveam capul pe umeri, câteva zeci de pliante și afișe turistice aduse din țară și comorile din "Peștera lui Ali Baba" beciul ambasadei. Am început cu o vizită la Universidad de Santiago de Chile, inaugurată în 1849, cu circa 20.000 studenți, având ca deviză "Labor laetitia nostra" "Munca este bucuria noastră", o deviză cam șocantă pentru studenții noștri de astăzi! Am continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vizitei, constând în organizarea unor "acțiuni", era asigurat. I-am donat câteva albume printre care "parizienii noștri" Grigorescu, Andreescu, Pallady -, oferindu-se să organizeze la Muzeu o expoziție românească de "carte de artă". I-am mai spus că dețin la ambasadă 5 filme consacrate lui Brâncuși (filme făcute special la comanda MAE, de realizarea cărora mă ocupasem personal, inclusiv de procurarea peliculei Eastman color, prin misiunea noastră de la New York). A fost încântat de ofertă, așa că în scurt timp aveam la Muzeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ani "Feria Internacional de Artesania" Târgul Internațional de Artizanat, la care participau artizani chilieni din toate regiunile, dar și realizatori din Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că din te miri ce și mai nimic am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că din te miri ce și mai nimic am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și din când în când câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și din când în când câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență a fost relațiile cu românii stabiliți în Chile. Nu erau mulți, să fi fost 100-150 de persoane din diferite generații și de diferite "origini" români-români, greci-români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu rare excepții, nu se puteau lăuda că au făcut avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Am cunoscut în Chile (dar și prin alte părți) și alt fel de emigrație, de alte naționalități: mai înstărită, mai unită, mai responsabilă față de membrii ei și față de țara unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
doar să mi-i apropii, să aflu ce gândesc și dacă îi mai interesează ceva din ce-au lăsat în urmă din copilăria și tinerețea lor. Ca să-i descopăr mi-a luat câteva luni bune nu știu cum se face, dar, pe la ambasadele pe unde am trecut, listele cu românii dispar odată cu plecarea de la post a celui care se ocupă de probleme consulare, posesor în general de "ochi albaștri". Am luat-o "din om în om" și așa am reușit să aflu câte ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
consultăm în românește. La un moment dat, s-a apropiat de noi o persoană distinsă, ce părea patroana librăriei, și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu venise nici o persoană de la ambasadă la librărie, deși se află de mulți ani în același loc. Ne-a întrebat ce cărți căutam și când i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu venise nici o persoană de la ambasadă la librărie, deși se află de mulți ani în același loc. Ne-a întrebat ce cărți căutam și când i-am spus "Fleurs du mal" și "Cântarea cântărilor" am văzut că a făcut ochii mari, așteptându-se probabil la "Cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]