6,901 matches
-
își păstrează sensul propriu și enunțul se menține în domeniul afirmațiilor adevărate sau false. În cazul metaforei, se afirma o echivalentă ce nu este de acest domeniu. Și comparația, si metaforă evidențiază o implicație comună (tertium comparationis); întemeiate ambele pe analogie, au în comun disimetria presupozițională și disimetria referențiala. Când spunem că omul este feroce că lupul, presupunem că lupul e feroce și afirmăm că și omul este astfel. La fel, când spunem că omul e lup pentru om, proprietatea comună
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că omul este feroce că lupul, presupunem că lupul e feroce și afirmăm că și omul este astfel. La fel, când spunem că omul e lup pentru om, proprietatea comună e implicită, dar ea e presupusa de cel care face analogia. De aceea, nici comparația, nici metaforă nu sunt simetrice în sensul matematic al cuvântului. Însă, în vreme ce în cazul comparației proprietatea ce determină analogia poate fi recunoscută drept adevărată sau falsă, în cazul metaforei proprietatea respectivă e asumată doar de vorbitor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
omul e lup pentru om, proprietatea comună e implicită, dar ea e presupusa de cel care face analogia. De aceea, nici comparația, nici metaforă nu sunt simetrice în sensul matematic al cuvântului. Însă, în vreme ce în cazul comparației proprietatea ce determină analogia poate fi recunoscută drept adevărată sau falsă, în cazul metaforei proprietatea respectivă e asumată doar de vorbitor, care caută să obțină adeziunea conlocutorilor. Acest lucru conferă metaforei un caracter conotativ. Limbajul însuși abundă în metafore mai mult sau mai putin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
spune despre cineva că e un leu, unii se pot gândi la ferocitate, alții la curaj, alții la maiestate etc.); pe de altă parte, domeniul predicațiilor despre un obiect anume este infinit; acest lucru duce inevitabil la o infinitate de analogii posibile. 1.2. Elemente de teoria traduceriitc "1.2. Elemente de teoria traducerii" Încercarea de comparare și evaluare a traducerilor oferite în limba română - și, uneori, si in alte limbi - pentru numele divine se cuvine să aibă și ea la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai ales in textele coranice care polemizează cu creștinismul și cu dualismul. Aš‘ar, ca și lubb"’ , distingea trei sensuri ale lui w"≤id aplicat lui Dumnezeu: indivizibil că esența, incomparabil în însușiri, fără nici un asociat în cârmuirea lumii. Orice analogie cu ceva creat este suspectă. Unii mu‘taziliți au mers atât de departe în această direcție, încât au ajuns să-și proclame agnosticismul cu privire la natură divină 84. Traducerea cu „Unul” respectă registrul stilistic al textelor religioase; „Cel Unic” este o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
membru al unei serii de trei atribute: ’Ql misetattQr, ‘ElohQy Yiœer"’Ql și moša‘, tot atâtea trepte în care este percepută divinitatea: de neatins, de nepătruns și totodată simțită că apropiată, salvatoare. Semnificații de bază: divinitate care se ascunde (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.3.5. Hó’. Pronumele personal de persoana a treia singular cu funcție de predicat poate exprima existența: ... (Dt 32,39a): „Înțelegeți că Eu, Eu sunt și nu există dumnezei alături de mine...” (t.n.); ídete, ídete hóti egÀ eimi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care șezi pe heruvimi...” Prin extensie, YHWH este Yoše> ȚyyÄn, „Cel care locuiește în Sion” (Ps 9,12a), Yoše> tehillÄÖ Yiœer"’Ql, „Cel care locuiește în laudele lui Israel” (Ps 22,4). Semnificație de bază: prezent în locul de cult (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.6.8. Mehull"l: „lăudat” (SC, Blaj); „intru laudă”, „lăudând” (Ps 17,3/18,4), „lăudat” (Ps 47,1/48,2; 144,3) (BVA); „lăudat”, „prea vrednic de laudă” (2Sam 22,4; Ps 18,4) (G-R); „lăudat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
putere săvârșite de YHWH în creație și în istoria poporului evreu, acele gebÄrÄÖ (Dt 3,24; Ps 20,7; 71,16; 106,2; 145,4.12; 150,2; Is 63,15). Semnificații de bază: plin de forță, viteaz (în lupta) (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.7.6. YHWH Țeb"’Ät: „Domnul Savaot”, „Domnul puterilor” (2Sam 6,2; Ps 23,10) (SC, Blaj); „Atotțiitorul”, „Domnul” (Ier 10,16), „Domnul puterilor” (1Sam 4,4; 2Sam 6,2); „Domnul Cel-Atotputernic” (1Rg 17,45) (Blaj, BVA
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Te>"’ÄÖ (Is 3,1; 10,16.33). sau în expresii relative la stăpânirea universală a Dumnezeului unic: - ’A:Än kol h"’"reț, „Stăpânul întregului pământ” (Ios 3,13; Mih 4,13; Ps 114,7). Semnificație de bază: stăpân universal (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.8.2. Mélek: „Împărat” (toate traducerile românești); basileús (LXX); „rex” (Vg); „Roi” (BJ); „King” (RSV). Tema regalității lui YHWH este centrală în Vechiul Testament, deși se conturează abia după stabilirea israeliților în Canaan. Evreii recurg la această reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mégas („Regele cel mare”). Trebuie spus că traducerea lui mélek cu „împărat” nu este tocmai corectă. Evreii nu au avut imperiu, chiar si rege au avut relativ târziu, iar referirea la Dumnezeu că la „regele” lor s-a făcut prin analogie cu realitatea popoarelor din jur, stăpânite de regi. La primele traduceri în limba română însă, realizate după Septuaginta, cultura bizantina i-a determinat pe traducători să facă analogia cu împăratul de la Constantinopol. De aceea, pretutindeni, basileús este tradus în bibliile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
iar referirea la Dumnezeu că la „regele” lor s-a făcut prin analogie cu realitatea popoarelor din jur, stăpânite de regi. La primele traduceri în limba română însă, realizate după Septuaginta, cultura bizantina i-a determinat pe traducători să facă analogia cu împăratul de la Constantinopol. De aceea, pretutindeni, basileús este tradus în bibliile mai vechi cu „împărat”, chiar când e vorba de regii neînsemnați din Canaan, care domneau peste o cetate și câteva sate. Revizuirile ulterioare au ținut seama de distincția
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fac bibliile protestante, traducerea Cornilescu, care au păstrat peste tot „împărat”. Tradiția catolică, influențată și de cultul lui „Hristos, Regele universului”, sărbătorit solemn în ultima duminică a anului bisericesc, traduce acest nume divin cu „Rege”. Semnificație de bază: stăpân universal (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.8.3. Biblia conține și alte expresii ce ar putea fi considerate „nume divine”, care au o semnificație asemănătoare cu celelalte din acest câmp. Ele sunt alcătuite din numele generic în anexiune cu substantive ce desemnează obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
anumite contexte: de pildă, exemplul dat la numele următor, unde citatul din Zah 12,1 îl include și pe YoțQr cu traducerea „Care zidește duhul omului înăuntrul sau”, trimite la imaginea platonica a trupului că închisoare a spiritului, ori trezește analogia cu faptă meșterului Manole... Semnificații de bază: făuritor, dătător de forma (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.3. YÄsQd: „au întemeiat” (SC, Blaj); „a întemeiat” (BVA, C); „a întemeiat”, „așterne temeliile” (G-R); „a întemeiat”, „pune temelie” (BS); themeliÄÎn, themeliÀsas (LXX); „fundavit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Zah 12,1 îl include și pe YoțQr cu traducerea „Care zidește duhul omului înăuntrul sau”, trimite la imaginea platonica a trupului că închisoare a spiritului, ori trezește analogia cu faptă meșterului Manole... Semnificații de bază: făuritor, dătător de forma (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.3. YÄsQd: „au întemeiat” (SC, Blaj); „a întemeiat” (BVA, C); „a întemeiat”, „așterne temeliile” (G-R); „a întemeiat”, „pune temelie” (BS); themeliÄÎn, themeliÀsas (LXX); „fundavit”/ „fundat” (Vg); „a fondé” (BJ); „founded” (RSV). Și acest nume, participiu activ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
róaƒ ’":"m beqirebÄ (Zah 12,1): „Proorocie. Cuvântul Domnului asupra lui Israel. Așa grăiește Domnul, Care întinde cerurile că un cort, Care pune temeliile pământului și Care zidește duhul omului înăuntrul sau.” (BS) Semnificație de bază: întemeietor al universului vizibil (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.4. ‘OœQh: „Cel ce au făcut” (SC, Blaj); „Cel ce șl-ța făcut”, „Care șne-ța făcut” (Ps 94,6) (BVA); „Ziditorul” (G-R); „Ziditorul”, „Cel ce ne-a făcut” (Ps 95/94,6) (BS); „Făcătorul”, „Ziditorul” (C); ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care Biblia descrie crearea lumii. Totuși, aceasta metaforă s-a tocit și nimeni nu se mai gândește, cînd aude cuvintele „Ziditor” și „zidire” cu sens de „Creator” și „creație”, la acțiunea concretă de a construi. Semnificații de bază: creator, făcător (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.5. ’"b: „Părinte” (toate traducerile românești, cu excepția lui C: „Tata”); pater (LXX); „pater” (Vg); „Père” (BJ); „Father” (RSV). Singurul text în care este utilizată metaforă tatălui pentru a-l numi pe Dumnezeu-Creatorul este Is 64,7
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
viiață făcătoriu” (Blaj); „duh făcător de viață” (BVA); „duh dătător de viață” (G-R, BS, C); „în Spiritum vivificantem” (Vg); „esprit vivifiant” (BJ); „a life-giving spirit” (RSV). Vorbind despre trupul de carne, pieritor, si de cel spiritual, de după înviere, Pavel face analogia între Adam și Hristos, numit „Adam cel de pe urma” și spune despre acesta: ...Egéneto ho prÄÎtos ánthrÄpos Adàm eis psychgn zÄÎsan, ho éschatos Adàm eis pne¤mă zÄiopoio¤n (1Cor 15,45): „Omul cel dintâi, Adam, a fost făcut suflet viu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
celor două cărți sacre, Martorul prin excelență la tot ce face omul este Dumnezeu. 4.1.16. ′afð (2.1.8.10.), șal-țRaqb (2.1.8.11.) și NoțQr (în contextele arătate la 3.1.9.3.) sunt analogii antropomorfe care îl caracterizează pe Dumnezeu că pe acela care ține seama de toate spre a judeca. 4.1.17. al-‚"liq (2.1.9.1.)/al-‚all"q (2.1.9.2.)/al-B"ri’ (2.1.9.3.)/al-Bad
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
respective fie sunt rezistente la transfer, în lipsa unei realități sociale analoage la vorbitorii acestei limbi (în cazul lui Go’el), fie permit o traducere fidelă, dar prea tehnică: „Suzeran” (pentru Mawl" și Wal), fapt pentru care se impune o notă: analogie cu relația suzeran-vasal. În traducerile biblice mai recente, ca și în lucrările științifice, pentru Go’el s-a încetățenit soluția „Răscumpărător”. 4.2.9. Al-Mu≤y al-Mumț (2.1.7.7.) și MQmiÖ ó-meƒayyeh (3.1.8.4.). La
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divine: Milesienii construiesc teorii meteorologice și cosmologice naive, dar În care mitologia nu Își mai găsește loc: tunetul nu se datorează egidei agitate de Zeus, ci vântului care iese cu putere din nori. Pentru a explica fulgerul, Anaximenes face o analogie cu sclipirea strălucitoare născută din lovirea apelor mării de către ramele corăbiilor. Pentru el, soarele și luna plutesc ca niște frunze Între pământ și bolta cerească, unde sunt fixate stelele (P.-M. Schuhl, 1949, p. 170). Originalitatea milesienilor pare a veni
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Schuhl, 1949, p. 170). Originalitatea milesienilor pare a veni din alegerea imaginilor prin care ei reprezentau cerul și astrele; aceste imagini nu au păstrat nimic din fantasticul miturilor; ele sunt Împrumutate fie din artă, fie din observarea directă: În toate analogiile care constituie știința lor (cu o mare precizie imaginativă, care nu admite, precum mitul, niciun arrière plan misterios) există o mare dorință de a Înțelege fenomenele inacesibile prin asocierea lor cu fapte dintre cele mai familiare. (É. Bréhier, 1945, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care se produce acest amestec este, după Frazer (1980, pp. 30-98), coordonat de două legi (adică de două procese de gândire metaforice, și nu logic-științifice): a) legea similitudinii: lucrurile asemănătoare se influențează reciproc. Formele de acțiune magică Întemeiate pe exploatarea analogiilor dintre lucruri, ființe și acțiuni definesc magia homeopatică; b) legea contactului: obiectele care intră În contact se influențează reciproc. Pe baza acestei legi funcționează magia prin contagiune, În care acțiunile de influențare a mersului lumii pornesc de la manipularea lucrurilor care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
discurs insular, ci ca unul deschis, care modelează alte tipuri de discursuri sau se transformă sub influența altor modele discursive: spre exemplu, D. Nicholls (1993, p. 138) arată că În Anglia secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea „există analogii semnificative Între petițiile civile și rugăciunile de suplicare”, iar În secolul XX „multe dintre rugăciunile moderne au mai puțin aspectul unei petiții către rege, cât al nevoii de a Împărtăși anumite probleme cu un terapeut, părinte sau prieten”. Ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
distrugere, asemănător aceluia specific crimelor, războiului sau vânătorii. Cum poate fi Împăcat gestul sângeros și distrugerea unui animal util, devotat omului, cu ideea adorării divinităților? După E. Leach (1976, pp. 83-84) „omorârea darului” se explică prin aplicarea unor serii de analogii simbolice: sufletele celor morți trec din lumea normală În lumea de dincolo, a zeilor, prin mai multe spații liminale, de tranziție. În urma acestei treceri, ele devin nemuritoare, devin strămoșii protectori. Dacă vrem să transmitem ceva către această lume, „darul” trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
clasă contrazice schema generală a lumii”. Omul sau animalul ales pentru a fi sacrificat trebuie să fie Încărcat de păcatele comunității (să devină „țap ispășitor”). Eliminarea lui este justificată social și religios, iar acest mecanism explică sisteme rituale construite prin analogie cu sacrificiul, cum ar fi charivari sau „vânătoarea de vrăjitoare”. Când procesul simbolic de transferare a poluției asupra victimei nu este realizat, cel care Îndeplinește ritul trebuie judecat și condamnat simbolic pentru crima sa (ca În Bufonia din Atena antică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]