9,641 matches
-
galaxii uriașe, există o extraordinară organizare. Așa cum stă scris în Sf. Carte... "Precum în Cer așa și pe pământ!". Cosmosul, planetele, stelele, glaxiile, omul cu Spiritul său divin, și tot ce e viu... aceeași plămadă stelară. Apariția zilelor, nopților și anotimpurilor, atmosfera extraordinară cu azot, ozon și Co2, în cantități precise pentru menținerea vieții, caracteristic numai Pământului, nu este o întâmplare! Pământul poartă pecetea incontestabilă a unei creații raționale. Lumea care ne înconjoară conține materii eterice, imperceptibile cu simțurile noastre, invizibilă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Da, trebuie să mă învăț cum să mor își zise Iorgu. Lecția fundamentală a creștinismului este să te înveți cum să mori!... A muri tot a trăi înseamnă!... În veșnicie!... Moartea face parte din viață. Nu poți să chemi înpoi anotimpul... Nu poți!... murmură el și se pomeni ”cu lumănarea aprinsă în mână” închinânduse... Suflete fii gata să urcăm Taborul... Tatăl nostru, carele ești în ceruri... precum în cer, așa și pe pământ... precum în cer așa ” Picuri de ceară fierbinți se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
frumusețea chipului era intact, restul trupului parcă era un băț îmbrăcat. Participă la toate comemorările pe care le-au făcut părinții pentru George, ajutîndu-i de fiecare dată și uneori îi vizita înainte de a ajunge acasă, de la serviciu, mai ales în anotimpurile calde, când zilele erau lungi, pentru a-și alina durerile împreună cu ei. Trecuse un an și jumătate de când murise George. Viața ei se desfășura în virtutea inerției; serviciu, casă. De fiecare dată, când își aducea aminte de el o podidea plânsul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
50 m adâncime) și adâncită (peste 0,50/0,60 m adâncime). Urmează, într-o proporție mai mică, locuința de suprafață, realizată sub forma unei colibe (adâncă de doar 0,10-0,20 m), utilizată sezonier, de cele mai multe ori într-un anotimp călduros (vara). Raritatea acestui adăpost este dată tocmai de caracterul temporar, fragilitatea materialului de construcție și prezența sa la suprafață, factori ce au determinat distrugerea lui în timp (Bârlălești - Vaslui, Băiceni - Iași). La cele două tipuri de locuință adăugăm amenajările
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
pe-atât și de bine scris. „Era mai mic de statură decât mine, Însă la fel de bine legat, vânjos și cu o musculaură a centurii scapulare care Îi atesta mânuirea coasei și a celorlalte unelte pentru muncile agricole. Umbla În orice anotimp cu capul descoperit. Avea păr blond spre șaten, ușor cârlionțat, cu câteva șuvițe aplecate pe frunte. Ochii pătrunzători (mai târziu va purta ochelari), arcuiți și sprâncene stufoase, Îi completau conturul armonios al feței. Avea voce de tenor, ușor apăsată.” Și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cade în zăpadă. Încerca să se ridice și nu reușea. Aluneca la fiecare încercare și se mai rostogolea de douătrei ori, până când două brațe au prins-o de umeri și au oprit-o. Era un tânăr în echipament sportiv adecvat anotimpului și pârtiei, care mai mult se juca decât o ajuta să se ridice. - Te-ai lovit cumva, doamnă? Sper că nu ți-ai rupt vreun picior... Stai, stai așa! Încerc eu să te ridic. Nu forța picioarele, o sfătui acesta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Eugen nu le considera firești. „Nu este posibil să se facă cercetări în dorul lelii!” exclama el cu nemulțumire și revoltă. „Nu este normal să nu se găsească martori oculari într-o zonă intens circulată ziua și noaptea în orice anotimp... Cum se face că acea mașină nu a fost oprită? Nu admit că cel de la volan nu a văzut ce a provocat prin manevrele sale”. Pe de altă parte, era revoltat de maniera în care cei numiți să facă anchetă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
invizibili, este punctul de plecare al unei utopii. Iată ce l-a stimulat pe Wells în această frază, caracterul utopic al construcției ulterioare... Cei mai mulți scriitori au însă nevoie de la bun început de o situare în timp și spațiu, chiar în anotimp și într-un perimetru geografic precis, pentru a putea începe... Thomas Mann, Ernesto Sabato, chiar Hemingway, au făcut parte din această categorie de naratori incapabili să demareze fără o situare prealabilă de ordin fizic. muntele Vrăjit începe, precum bine știți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
au mai mișcat. niciun val n-a mai apărut pe întinsul mării. a scăzut mult nivelul apelor în fîntîni, în canale, în rîuri. a scăzut chiar și nivelul mării. Zilele și nopțile se succed ca și „înainte” dar au dispărut anotimpurile. temperatura rămîne constantă de dimineața pînă seara, dar noaptea aerul se mai răcește cu cîteva grade. Un praf extrem de fin s-a lăsat peste străzi, peste acoperișuri, pe balcoane. Uneori trec cu mașina de stropit străzile și încerc să mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
desfătare. Ce frumoase erau muștele. Chiar nu-ți mai amintești nimic ? „nu.” Și țînțarii... o, Dumnezeule, unde sunt țînțarii și gîndacii negri de bucătărie ? Și buburuzele ? Și cărăbușii ? Și gîndacii de Colorado ? Și fluturii ? De ce nu mai sunt fluturi în anotimpul cînd trebuie să apară fluturii ? Chiar nu-ți mai amintești cît de colorați erau fluturii ? De ce nu răspunzi ? „nimic mai nociv pentru înviere decît nostalgia.” Cum de au putut dispărea animalele din grădina zoologică ? Știi bine că am controlat toate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de au putut dispărea peștii din toate rîurile, din toate fluviile și din toate mările ? „De unde știi că au dispărut din toate mările ?” Deduc. „nu te supăra, metoda deductivă este absolut nocivă pentru gîndire.” De ce nu mai sunt furnici în anotimpul cînd trebuie să fim invadați de furnici ? De ce nu mai sunt păsări ? Unde sunt păsările care se roteau pe deasupra orașului, pe deasupra cîmpiei și pe deasupra tuturor mărilor ? „încetează să mai extinzi domeniul posibilului prin metoda deductivă.” Unde sunt animalele mari ? Caii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
argumente. Felix însă ajunsese aproape de casă și trebuiră să se despartă. Weissmann îl întoarse din drum, îi privi hainele, le pipăi stofa cu mâna și se arătă nemulțumit, deși costumul lui Felix era foarte bun, numai puțin cam gros pentru anotimp. - Vrei să porți un costum elegant, cum poartă numai Demetriad de la Național? Dă-mi costumul ăsta vechi și douăzeci de franci, și eu îți procur un costum nou, cum n-ai mai purtat toată viața. Felix se codi, dar Weissmann
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să fie prinse acele semnale care indică un mod de „a sta bine într-o dezvoltare permanentă, care ține cont de aspectele evolutive ale persoanei, astfel încât să se poată redescoperi nevoia unei prosperități vocaționale în orice moment și în fiecare anotimp al vieții. Motivele fericirii preoților și ale surorilor trebuie să țină cont și de perspectiva evolutivă, așa cum trebuie să țină cont și de toate acele variabile care, în timp, contribuie nu numai la o răsplată imediată, fiziologică, psihologică sau morală
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ceea ce contribuie la realizarea deplină de sine într-un proiect vocațional mai amplu, pe de altă parte este la fel de urgent ca o astfel de muncă pentru realizarea bunăstării și a fericirii să se dezvolte în orice moment din viață. Fiecare anotimp al vieții este o ocazie pentru a deveni fericiți. Persoanele consacrate sunt chemate să fie mărturisitoare fericite în orice moment al vieții lor. „Nimeni nu poate să se sustragă acțiunii propriei creșteri umane și religioase; așa cum nimeni nu poate să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Și dacă este vorba despre o viață înțeleasă ca răspuns vocațional, va fi important ca persoana să se antreneze pentru a se îmbogăți din experiențele cotidiene printr-o formare constantă „la libertatea de a învăța pentru toată viața, în fiecare anotimp și la orice vârstă, în orice ambient și context uman, de la fiecare persoană și din orice cultură, pentru a se lăsa instruită de orice fărâmă de adevăr și de frumusețea ce se găsește în jurul său”. Acesta este calea ce o
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
mai mare încredere în frați, pentru a fi afectiv în sintonie cu ei și pentru a crește împreună în proiectul vocațional care le este comun. 4.2 Anii fericirii active a adultului Anii care urmează sunt anii vârstei adulte. Este anotimpul căutării existențiale în care fericirea se unește cu realizarea acelor multe proiecte pastorale și comunitare, dar și cu oboseala unui individualism din ce în ce mai evident, sau cu frica de a nu se simți capabili în fața provocărilor vieții. Este timpul în care persoana
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite, în vreme ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, cu toți nepăsători la agitația din jur. Semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc, castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie, casare se spune oficial, care își îndeplinea ultima misiune nobilă, adică ascundea elevii să fumeze
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se săturase de hotel boschet. În seara precedentă au găsit iarba cosită și a avut tot timpul o stare de disconfort. Îl prinde apăsat de mijloc. Merg pe străduțe lăturalnice, pierzându-se în labirintul veșnic încărcat cu verdeață în acest anotimp. El nu înțelege ceva și pe drum o interoghează ținând-o strâns de umeri: - Ți-e frică de el? Câteodată și tăcerea vorbește: - Te bate, de ce are cineva dreptul să dea în altcineva? Tăcere. - Atunci cine și ce te obligă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tu însuți, că pari a asculta la marginile unei mări ce și-a retras apele lectura propriilor memorii scrise într-o altă viață... Încotro aleargă mintea, spre ce nicăieri își dizolvă granițele? Se topesc ghețari în vine? Și-n ce anotimp al sângelui și-al spiritului te afli? Mai ești tu însuți? Nu-ți zvâcnesc tâmplele de teama contrară? Ești altul, ești altul... ... Cu ochii pierduți spre celălalt în melancolia neprihănită a parcurilor. Despre orice - și-n primul rând despre singurătate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vei iubi, nici în ce măsură vei urî, pradă climatului isteric al nesiguranțelor. Boala care ne separă de natură ne leagă de ea mai rău decât mormântul. Nuanțele cerului ne obligă la modificări echivalente în suflet, gradele de umiditate la dispoziții corespunzătoare, anotimpurile la o periodicitate blestemată. Astfel, traducem moral întreagă natura. La distanță infinită de ea îi tălmăcim toate fanteziile, haosul evident sau implicit, curbele materiei în pendulațiile unei inimi incerte. Să știi că n-ai nici o legătură cu lumea și să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au intrat în istorie decât în măsura în care au putut face pe bărbați mai singuri. Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ emană din toamna veșnică a Creatorului și dintr-un cer necopt pentru a-și scutura stelele. Anotimpul la care s-a oprit ne arată prea bine că El nu-i o auroră, ci un amurg, și că doar prin umbre ni-l apropiem. Dumnezeu - o toamnă absolută, un sfârșit inițial. Primăvara - ca orice început - este o deficiență
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
exprimă mai chinuitor decepțiile unui suflet religios ca dorul de otrăvuri. Ce flori veninoase, ce adormitoare crude să ne vindece de molima înfiorătoarei lumini? Și ce vifor de căință să ne descarce sufletul la margini de fire? Timpul e un anotimp al veșniciei; o primăvară funebră a eternității. Desprinderea ființelor din haosul inițial a creat fenomenul individuației, adevărată străduință a vieții spre luciditate. Ca un strigăt după conștiință s-au înfiripat alcătuirile individuale și ființele triumfau în efortul lor de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-n nopți, treaz sau ațipit, între oameni și departe de ei, în speranțe și în absența lor. Fiorurile ei - asemenea unei ascetice îmbrățișări - te topesc lăuntric într-un extaz neîmplinit, ascultând murmurul zadarnic al ondulațiilor sângelui și șoaptele nostalgice ale anotimpurilor interioare. Și de mi-aș stoarce din suflet o icoană a Raiului, ea ar destăinui o lume în care florile se-nchid și se deschid în dorința de-a muri. Și-n care-aș fi smerit grădinar al agoniei lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de mijlocitor al Fiului său și ce destin minor ascunde simbolul acelei Cruci. Spiritul datorește aproape totul chinurilor fizice. Fără ele, viața n-ar fi mai mult de[cît] viață. Doar boala aduce ceva nou. Nu-i ea al cincilea anotimp? Nirvanizarea zilnică prin gând și prin durere... Când porți atâta muzică într-o lume fără melodie... Omul nu e un animal făcut pentru viață. De aceea cheltuiește el atâta vitalitate în dorința de a muri. Irealitatea vieții nicăieri nu e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale decadenței pe cerul monoton și proaspăt al barbariei, să te descurci în tinerețe cu povara unor bătrâneți vaste, să târâi sfârșituri de ev în fiorul vertical al zorilor! Ce menire ciudată au acei ce înmuguresc toamna, care au pierdut anotimpurile vieții într-o anapoda eternă a clipelor! De ce-ți mai întorci ochii spre soare, când rădăcinile tale hrănesc pulsul morții? Cu câtă furie și-ndurerare o să te azvârli în abisul divin! Nici o margine de cuget și nici o zare a lumii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]