11,066 matches
-
mai mult decât orice-mi veți cere. Sunt absolut sigur de asta pentru ca în lumea noastră non-A nimeni nu se poate gândi că ideile, invențiile sau personalitatea cuiva pot fi folosite în detrimentul speciei umane. Mașinile, considerate individual, nu pot apleca balanța în sensul opus cantității totale de cunoștințe științifice acumulate de cei curajoși și determinați să apere civilizația. Îl privi apoi întrebător pe Michael Hardie: ― E ceva de genul aresta? Vreo invenție datând dinaintea amneziei mele? ― Nu. X fu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
amintiri care sunt atât de precise, încât mi-e greu să afirm că moartea nu s-a produs. De asemenea, nu există repere privind identitatea dumneavoastră reală. Bună, rea, cum o fi, acum trebuia să ia o hotărâre. Gosseyn se aplecă și dezlegă gleznele femeii, mâinile lăsându-i-le legate. Apoi o ajută să se ridice. ― Am de gând ― zise el ― să vă iau cu mine vreo doi kilometri, și apoi să vă las să reveniți să-l eliberați pe soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
extrem de interesantă. În contextul acesteia își regăsea propriile gânduri transpuse în vorbe. ― Nu mă simt cu nimic diferit. Presupun că te-ai gândit la ce-a descoperit Thorson în legătură cu creierul meu. Și, încordat, întrebă: ― Ei, ce are creierul meu? Se aplecă înainte. Își simțea trupul încins și, în același timp înghețat. Oftă când auzi răspunsul lui Hardie: ― Așteaptă-ți rândul nu ți-am pus încă cea de a treia întrebare, vreau să știu cum de ai găsit refugiul lui Crang? ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
își puse palma pe cutia de plastic care conținea toracele lui . Frăgezimea carnală a substanței îl făcu să-și tragă înapoi mâna cuprins brusc de repulsie. Și totuși era dificil să-l considere o ființă umană. Se forță să se aplece deasupra obrazului ca să asculte. O boare călduță, ritmică, îi mângâie urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când încremeni la jumătatea mișcării auzind un zgomot la una din uși. Cu arma îndreptată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gosseyn alături pentru corectarea detaliilor, în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor cu amicii de afară. Se aplecă și-i scoase călușul. Dezgustul pe care îl resimțea i se ghicea, probabil, în gesturi; ori poate Prescott se gândea la ce i-ar fi făcut el însuși într-o situație asemănătoare ca să-și procure informațiile dorite. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Ceasul arăta că psihiatrul lipsește de numai două minute. ― Patru minute ― zise Gosseyn. Se simțea cuprins de neliniște. Dacă exista vreun punct slab care să cedeze în mintea lui Prescott, apoi asta trebuia să se producă cât mai repede. Se aplecă spre el nerăbdător. Întrebările îi stăteau pe limbă. ― Altul dintre motivele care mă fac să spun adevărul ― se bâlbâi Prescott ― este cel că am încetat să mai cred că cineva chiar și un supraom, ar mai putea influența în vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în mod vizibil un aparat electronic, unul dintre miile rezultate ale variantelor pe o temă inițială complexă, descoperită cu mai multe secole mai înainte. Apucă din nou decupatorul atomic și, revenind la distorsor, se pregăti să-l facă bucăți. Se aplecă, dar se opri și-și privi ceasul. Era 2 fără 25. Agitația febrilă îi scăzu. Nava lui Prescott plecase pe Venus și nu se întâmplase nimic. Se duse și se uită pe ferestre. Imensa peluză care se întindea până la Mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fără 25. Agitația febrilă îi scăzu. Nava lui Prescott plecase pe Venus și nu se întâmplase nimic. Se duse și se uită pe ferestre. Imensa peluză care se întindea până la Mașină, agrementată ici-colo de tufișuri, era aproape pustie. Câțiva grădinari, aplecați deasupra florilor, îndeplineau ritualul profesiei lor. La capătul peluzei se înălța Mașina, enormă masă strălucitoare, dominată de farul său de patru mii tri-liarde de lumini. I-ar fi trebuit mai mult de cinci minute, ca să transporte distorsorul până acolo. Hotărându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aici și la timp ca să-ți împiedic gestul fatal, însă el a făcut ceva, ce eu însămi n-aș fi putut face. Mulțumită lui, nimeni nu știe că te afli în acest hotel. Și, mai ales Gilbert Gosseyn... (ea se aplecă spre el, ochii ei erau de un albastru intens și dulce:) nu te grăbi. Recunosc că s-au purtat cu tine destul de dur. Dar asta numai pentru că erai cu totul expus. Thorson a fost surprins, dar nu cred că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
albi când înțelese despre ce este vorba. Un elevator ― distorsor. O asemenea drăcie, în mod sigur, nu-i făcută numai să urce și să coboare. Ci te expediază la oricare din cele ― numără tuburile ― douăsprezece destinații. Bombănind pentru sine, se aplecă și examină atent tuburile, în căutarea unor repere. Nu întârzie să constate ușurat că fiecare tub era astfel montat încât să indice o direcție diferită. Unul dintre ele era îndreptat vertical în sus. Gosseyn nu ezită de loc. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să ne debarasăm de Lavoisseur și de Hardie, iar prin intermediul dr Kair am mai aflat câte ceva despre creierul tău. Cred că ne vei scuza metodele, dar noi eram destul de tulburați, văzându-te reapărând într-un al doilea corp. "Imortalitatea!" Se apleca în față, cu ochii ușor măriți ca și cum ar fi retrăit o emoție care-i zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al lui ― Lavoisseur. Gosseyn își aminti că mai auzise undeva numele acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a făcut să mă hotărăsc să-mi asum cel mai mare risc personal din întreaga mea carieră. Cele spuse, părură să-l ușureze, ca și cum transpunerea în cuvinte a hotărârii sale o făcea definitivă. Thorson se ridică de pe scaun și se aplecă spre el, ca și când ar fi vrut să-i încredințeze un secret: ― Gosseyn, nu știu exact cât ești de bine informat. Dar părerea mea este că știi multe. Și adăugă plin de ironie: ― Să nu crezi c-am fost orb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
avu impresia că a intrat în comă. Simți că îl apucă disperarea neputinței. Șahistul era pe moarte și el tot nu aflase încă nimic despre el însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându-i: ― Trezește-te! Corpul rănitului avu o tresărire. Ochii strânși se în-tredeschiseră și-l priviră gânditori. ― Încercam ― șopti vocea baritonală ― să pun în funcțiune un reflector de energie ca să-mi ucid trupul. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
soldații au lucrat prost... Își clătină capul. ― E logic, bineînțeles. Corpul e cel care cedează primul, apoi cortexul, apoi... (Ochii îi scânteiară:) Dă-mi, te rog, arma unuia din soldați. Mi-e din ce în ce mai greu să lupt contra durerii. Gosseyn se aplecă și ridică o suflantă, dar mintea îi funcționa cu febrilitate. "Am ajuns oare să forțez un foarte grav rănit să rămână în viață și să se chinuie, numai ca să-l pot interoga?" Lupta din sufletul lui, deși îl afectă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
renunță la această idee. Căci își dăduse seama că, în fond, asta era esența vieții pe care o trăia. O viață în care nimic nu a fost și nu este explicat. Era viu și în asta consta victoria sa. Se aplecă și inspectă buzunarele bătrânului, fără însă a găsi ceva. Tocmai voia să se ridice, când: "Dumnezeule.., dă-mi arma aceea, prietene..." Gosseyn încremeni de uluire, dându-și seama că nu auzise nimic, ci recepta gândurile unui mort. Neâncrezător mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe podea. - Mă pricep puțin la metalurgie, spuse Grosvenor, înaintând spre Smith. Oamenii îi făcură loc să treacă. - Ești unul dintre asistenții lui Breck? îl întrebă biologul, aruncându-i o privire încruntată. Prefăcându-se că nu-l aude, Grosvenor se aplecă și-și plimbă degetele îmbrăcate în mănușa costumului spațial prin mormanul de sfărâmături metalice de pe podea. - Nu-i nici un miracol, zise el, ridicându-se repede. După cum știți, cuștile astea sunt făcute dintr-un aliaj electromagnetic, la care se adaugă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de știință. - Aparențele sunt înșelătoare, replică Dennison. Era limpede ca tânărul acesta, serios la înfățișare și cam greoi, ținea morțiș să-i convingă pe ceilalți de temeinicia punctului său de vedere. - Oamenii de știință trebuie să fie uniți, adăugă el, aplecându-se, parcă pentru a da mai multă greutate vorbelor sale. Gândiți-vă numai, noi reprezentăm majoritatea populației de pe această navă și, totuși, cine-a fost pus să ne conducă? Un om care lucrează cu abstracțiuni. Asta nu-i o pregătire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
hotărât să nu ne oprim, răspunse Morton, scuturând din cap. Iar eu sunt de acord. Ne îndreptăm spre o altă galaxie și n-are rost să ne mai pierdem vremea - o să lipsim și așa destul de mult de acasă. Morton se aplecă peste birou și apucă o hârtie, apoi se rezemă din nou de spătarul fotoliului și spuse, cam abrupt: - Am auzit că ai fost invadat. Grosvenor zâmbi acru, gândindu-se la satisfacția pe care o încercaseră anumiți membri ai expediției la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se așteptase ca ființele acestea inteligente să moară atât de ușor. Asta însemna că erau în puterea lui. Doi oameni cu câte o armă în mână apărură de după un colț al coridorului, dar se opriră brusc la vederea monstrului care, aplecat peste cadavrul camaradului lor, îi întâmpină cu un mârâit amenințător. Până să-și vină ei în fire, monstrul trecu prin peretele cel mai apropiat, iar silueta lui roșcată dispăru ca și cum nici n-ar fi fost. Ixtl avea acum un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar fi trebuit câteva minute ca să ajungă acolo și, între timp, ar fi pierdut contactul. De aceea se hotărâse să aștepte, ca să vadă și să audă totul. Morton apărea în prim-plan, la câțiva pași de doctorul Eggert, care stătea aplecat peste cadavru. Directorul avea o expresie încordată. -- Ei, doctore? întrebă el cu un glas șoptit. Doctorul Eggert se ridică de lângă cadavru și se întoarse spre Morton, astfel încât fața îi apăru pe ecran. - O criză de inimă, zise doctorul, încruntat. - Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai important era: ce anume aveau de gând oamenii? Evident că, închizându-se în sala motoarelor, puseseră la punct un plan, pe care acum îl îndeplineau cu hotărâre. Ixtl le urmărea, cu ochii strălucitori, orice manevră. Pe coridoare, oamenii trudeau aplecați peste niște cazane turtite, de metal negru. Flăcări albe țâșneau cu furie prin găurile din capacele acestor cazane, aproape orbindu-i pe bipezi. Costumele lor spațiale, făcute dintr-un material altminteri transparent, ca sticla, deveniseră opace, pentru a atenua șocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
armă nimicitoare. Fără să stea mult pe gânduri, se îndreptă spre laboratorul cel mai apropiat. Ajuns acolo, se puse numaidecât pe treabă, mânat de o neliniște pe care n-o mai încercase până atunci. În timp ce trupul și fața îi erau aplecate peste utilaj, tălpile lui sensibile înregistrară o schimbare bruscă a vibrațiilor din interiorul navei Se opri din lucru și rămase la pândă, până când înțelese: motoarele amuțiseră. Uriașa navă se oprise din zbor și încremenise în spațiu. Stăpânit de o spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fi strecurat prin peretele din față! exclamă Smith, lingându-și buzele. Nimeni nu-i răspunse. Toți erau cu ochii pe cuvă. Ouăle, care se topeau încet în flăcări, sfârșiră prin a arde cu o strălucire aurie. Doctorul Eggert, care stătea aplecat peste trupul lui von Grossen, exclamă deodată: - A, mușchii încep să i se relaxeze, iar ochii se deschid! Presupun că-și dă seama ce se întâmplă. Paralizia i-a fost provocată de prezența oului în stomac, dar acum, când oul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
conferința aceea a dumitale, am înțeles ceea ce pare să fi scăpat deocamdată tuturor celorlalți, și anume, că ești, potențial, cel mai periculos om de la bordul acestei nave. Cunoștințele de ansamblu pe care le posezi ar putea fi, dacă te-ai apleca într-un anumit scop, mult mai fatale decât orice atac din afară. - Exagerezi, replică Grosvenor, scuturând din cap, uimit. Un singur om poate fi lesne omorât. - Observ că nu negi câtuși de puțin faptul că posezi cunoștințele la care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sufletești prea profunde pentru ca ascultătorul obișnuit să li se poată împotrivi. McCann se întoarse la scaunul lui și se așeză. - Mă sperii! murmură el, pălind. Metodele dumitale mi se par, îți repet, imorale. Grosvenor îl privi cu atenție, apoi se aplecă asupra instrumentului și apăsă pe o altă tastă. De data asta, ieși un sunet mai trist și mai dulce, parcă lipicios, căci ecoul lui stărui multă vreme. - Ei, ce reacție ai avut acum? întrebă Grosvenor. - Mi-am amintit de maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]