26,366 matches
-
la noi.” Și-am plecat. — Ciudat, spuse Getta 2. Ce să faci cu o asemenea hârtie? — De ce ciudat? răspunse Felix S 23. Mai ciudat mi s-a părut cu vreo doi ani înainte, când inventasem o hârtie de pe care, dacă apucai să scrii, nu se mai putea șterge nimic, niciodată și nici hârtia nu se putea distruge. Tot așa m-am prezentat și atunci și-am scris la fel: „Aș dori să fiu mutat de la stuf”. Au încercat ei cu radiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dincolo, păi acesta-i calcul?!”, îl știți? întrebă marțianul. — Îl știm, răspunseră femeiuștile. — Ce-i acela „tarașotul”? întrebă Stejeran 1. — O specie de vinoferi, numai că au dinții mai mari, îl lămuri prima femeiușcă. — Hai noroc! zise Felix S 23, apucând paharul cu antigel și dându-l peste cap. Să știți că sunteți foarte simpatice! — Îți mulțumim, pământene, răspunse a doua femeiușcă. Nu ne facem decât datoria. — Dar cum de sunteți așa de frumoase? întrebă Felix S 23. Sunteți o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de-obicei, nava interplanetară „Bourul” înainta silențios prin spațiu, când deodată o lumină puternică lovi hubloul din față, orbindu-i pe cei dinăuntru, și-o zdruncinătură de câteva megatone îi aruncă de-a valma unii peste alții. — Suntem atacați! mai apucă să strige Dromiket 4, trăgând frâna de mână. În aceeași clipă, o voce puternică, prin megaflex, îi somă: — Nu mișcă nimeni! Hublourile sus! Ținându-se de șale, unde contractase un acumulator mai vechi, comandantul Felix S 23 se sculă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
etern, în timp ce lui firma nu-i dădea de trăit mai mult de 30 de ani. Au început zile de chin. Mă bătea ca pe hoții de cai-putere, doar-doar s-o strica vreo piesă în mine; într-o dimineață s-a apucat să mă demonteze, dar știți că la mine șuruburile sunt integrate concepției generale, prin turnare la cald, și altele și-altele. Nu-i venea să creadă că eu o să trăiesc mai mult decât el. Am început să umblăm pe la toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
părăsit-o, treaba lui, să-i fie de bine! Nu? — Sunt cu totul în asentimentul dumneavoastră, răspunse robotul Dromiket 4. În ceea ce mă privește, tot apăsând aici pe butoanele astea și corectând toată ziua traiectorii după traiectorii, simt cum mă apucă rutina. — Mi-e lehamite să vă tot comand: fă aia, fă ailaltă, de ce n-ai făcut așa, și așa mai departe, spuse Felix S 23. Ia să mai faceți și cum vreți voi! Dacă îmi permiteți și nu vă supărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
alte întrebări în cap, roboții băgară de seamă abia în ultimul moment că de nava lor se apropiase un vehicul ciudat, mic și cam damblagit, cum își dădură seama după păcăniturile pe care le scotea prin eșapament. Înainte de-a apuca să lanseze somația obligatorie, din vehicul ieși un individ foarte brunet, având legat în spate un tub de oxigen din care pornea un fel de maț ducând la gura globului transparent de protecție ce-i înconjura capul. Individul traversă plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
terasă deschisă. — Sistemul nostru e foarte simplu, zise pedagogul după ce îi lăsă să admire priveliștea întregului așezământ. El se bazează pe stimularea motivației de a învăța a fiecărui copil, cuplată cu o disciplină de fier, liber consimțită. Copilul dumneavoastră a apucat să învețe ceva? — Nu, răspunse comandantul. — Excelent, zise pedagogul. Noi nu primim decât copii care nu știu nimic. Iată, de pildă, în acel dreptunghi notat cu 1 sunt copii din clasa I. Urmăriră cu toții mâna pedagogului și descoperiră jos, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și pe cel al lui Marlin Si, care inventase alimentația cu rază lungă de acțiune. Partea marțiană avea câteva ilustrate cu zonele lor de irigații, iar plutonienii erau reprezentați doar de bustul lui Streblock, marele lor jucător de back-ball. N-apucaseră să vadă ce aveau expus saturnienii și neptunienii, deoarece pedagogul deschise o ușă, poftindu-i cu un gest larg. Veți vedea o clasă de fete, clasa a VII-a A, le spuse el. Până în clasa a VI-a, avem colective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
unui fel de șorici ca o membrană între pulpele din față și gât, cum au liliecii, ceea ce îi ajută mult la înaintat. În plus, acel șorici elastic este și extrem de gustos. — Am observat că nr. 73 și 74 n-au apucat să mănânce mare lucru, spuse Felix S 23. Sunt și din aceștia, trebuie să recunoaștem, zise Păscuțoiu. Pe ei îi tăiem aici, pentru consum propriu, sau când avem oaspeți, asigurând astfel selecția naturală. Episodul 46 Experimentul „Teleorman” Plecând cu impresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ani, unu’ Stoenescu, c-o navă poștală. — Și? făcu Aciobăniței. — Și nimerit a fost. Nu l-au mai găsit nici azi. Ce e și omu’... zise trist comandantul. Trăiești, trăiești, îți faci datoria, îți faci planu’ și dintr-o dată te-apucă un câmp din ăsta... Și te duci... — Așa e, oftă pilotul. În fața câmpului toți suntem egali. — Eu mâine trebuia să-mi pun parchet, zise comandantul. Chemasem și meșteri de la centrală. Acum parcă-l văz cum intră-n casă și-ntreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Plus că mai există cazul acela ciudat din Galaxia Gutenberg, unde, în jurul unui satelit pitic, nenorocit, se-nvârte o întreagă planetă. Da, dom’le - se-nsufleți comandantul -, sunt atâtea probleme nesoluționate, că dacă stai să cauți mereu la ele, te apucă damblaua! Drept să-ți spun, nu știam că gândești atât de bine. Ai făcut la zi sau la seral? — La seral, răspunse pilotul. La zi n-am putut, iar la nocturn nu mai erau locuri. — Dom’le, se ridică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tractoristul. Au nimerit la noi, așa ca dumneavoastră, întâmplător, acum vreo sută de ani, probabil din cauza unor defecțiuni. Au tot încercat ei să le repare, să poată pleca de unde-au venit, dar n-au reușit. Eu nu i-am mai apucat, dar îmi spunea tata ce triști erau că trebuie să rămână aici. Au vrut să ne-nvețe măcar să construim și noi aparate de-astea, și-au bătut capul ani în șir. Credeți că s-a prins cineva? Nimeni! Tuturora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tocmai din cauza ei. Dar pentru asta trebuie exerciții, antrenament... Noi, ăștialalți, ne mulțumim cu un somn normal, fără vise. Și unde dormiți? Aici, arătă tânăra spre șirul de barăci. Aici sau, vara, afară, în aer liber, pe câmp, unde ne-apucă goarna. Odată n-am putut să ațipesc, mă durea capul, îmi făcuse curte cineva, și-am ieșit să mă plimb, de veghe. A fost un spectacol fascinant: toată planeta noastră dormea. Vă dați seama? Sute, mii dormind în cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
presupune; un abstract "a posteriori". E curios cum tocmai în țara originară a empirismului, poezia nu vrea să știe de un amestec cu realitatea vie. Mai bine: Wordsworth, americanul, a făcut dovada de ceea ce poate un "spirit pur" când se apucă să observe și să însuflețească lucruri umile. Natura devine pentru el o 1 Edgar Poe: Ulalume. 2 Byron: Ellegra-Though the day of my destiny is over. mare galerie de tablouri murale, didactice și moralizatoare. Decât asemenea viziune realistă, tot mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mele, nemaivorbind de bunici, îmi atrăgeau sever atenția: “Nu fi prost, nu-ți mai arăta mîinile niciodată, indiferent de femeia din fața ta. Pe lumea asta, dacă tu n-ai grijă de tine, n-are nimeni, așa să știi. Mai bine apucă-te și mănîncă și tu mai mult, poftim, slănină cu ceapă și pîine, ia și un borcan de dulceață, nu vezi, curg pieile albastre de pe tine, cu cine naiba oi fi semănînd, nu știu”. Nu vroiam să-i supăr, mi-
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]
-
de agonie și deznădejde. Nimeni nu mai putea să dărâme zidurile care se înălțaseră înfricoșător între noi. - Te sun mai spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere! N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-a închisimediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu în care zăcea o iubire moartă. O iubire încă în floare, atât de frumoasă în cumințenia ei, în neînțeleasa ei suferință
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
era altul la fel de pitoresc ca Pâcă, un rebel pașnic, care ochea cu îndemânare poanta și găsea, tot cu îndemânare, locul cel mai potrivit pentru a o arunca. Vreme îndelungată, nu se cunoaște să fi avut vreun domiciliu, dormea pe unde apuca, în caz fericit, prin ateliere de pictori. Mai degrabă, sub cerul liber, pe sub poduri, prin parcuri sau, iarăși caz fericit, prin vreun colț de cârciumă. Când își procurase patul pliant, avea motive de mândrie. Publica puțin și bea mult, își
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
trebuie sigur eutanasiați. Și când te gândești că Dumnezeu a limitat libertatea de împuițare a patrupezilor la numai două momente pe an, iar ființei humanoide bipede i-a dăruit toate cele 365 de zile spre desfrâu walpurgic fără discernământ, te-apucă brusc o infinită greață în raport cu atitudinea ucigașă a omului față de câine!... Invers, e firesc, pentru că nu toți câinii sunt făcuți ca să te pupe în bot și să îți lingă tălpile. Mai sunt și dintr-aceia născuți pentru atac. Depinde cum
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
nici de învățătorul care era foarte gras și se uita cu ochi de vultur la noi. Cum eu stăteam în prima banca, lipită de catedra de unde el ne învăța, îmi era tare frică atunci când întindea bastonul lui lung și ne apuca cu el de gât ca să venim aproape si să ne altoiască câte o palmă. Eram foarte supărată și i-am spus mătușii mele că dacă nu mă duce acasă, la ai mei o să fug singură. Ea nu a vrut așa că
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
și m-au cerut în căsătorie câțiva bărbați care erau văduvi, aveau copii de crescut, dar mi-am jurat că trebuie să-ți păstrez numele, să nu ți-l terfelesc, să fiu cinstită. Înțelegi?A simțit cum mâna Lenei îl apucase de umăr și-l zgâlțâia, un obicei al ei pe care-l avea atunci când voia să te convingă că cele ce-ți spune ea sunt lucruri adevărate. Andrei s-a retras și a-ncercat să-i îndepărteze mâna. - Asta numești
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
pe care-l scosese Leanța mea din țest, cu ceva timp înainte. Când am strigat la el: „Nea Anghele! Nea Anghele!!!...” nu mi-a răspuns. M-am luat de gânduri: „Ce i s-o fi-ntâmplat?” Pe el nu-l apuca niciodată răsăritul soarelui în pat, se scula cu noaptea-n cap. Am sărit poarta și, când am ajuns în pridvor, mi-a mirosit a lână arsă. N-am mai stat pe gânduri, și am spart ușa. Era întins pe vatră
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
vroia să-i cumpere și ei ceva dulce, sau o banană. Îmi era milă de suferința femeii și îi aduceam eu de multe ori câte ceva iar ea se bucura ca un copil. Cocuța a luat bucuroasă puiul și s-a apucat să-l gătească, iar eu am intrat în cameră, unde surpriză. Patul era stâns și pe el se afla o grădină zoologică întreagă de păpușele, eleganți, cățeluși și alte jucărioare. Mă uitam unde să le arunc pe toate când a
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
are receptivitate majoră pentru stilul poetic al lui V. Rață - în interiorul unei oaze de lumină și echilibru. Exemplific prin câteva versuri din "La vatră": "Cât soarele urcă pe cer cu paradă/ Eu mătur și fac ce mai fac prin ogradă,/ Apuc un hârleț și-n grădină mă-ndoi,/ Sau dau de mâncare la capre și oi.// Când ziua se trece, un moș - Onofrei - / Mă cheamă la poartă și-mi spune de-ai mei.../ Îl știu de demult, cum s-ar zice
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
cruce în ceea ce privește aspirațiile dar care se învârtea de vreo săptămână prin port. Desigur, acesta nu era pictor, ci poet. Eiusdem farine, deci! Intrară amândoi în crâșma unde aflaseră că se fac angajările de personal pentru servicii navale și nici nu apucară să dea peste cap o drojdie că în fața lor apăru un tip simpatic având o privire deschisă de criminal în serie. - Bă, la noapte ridicăm ancora! Dacă vă interesează un salariu bun să fiți la ora 19.00 la cheu
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
când am scos o hârtie, hm...din care abia am scos inelul, chiar mă pufnise și pe mine râsul la așa hârtie ce-am aruncat-o în spate și ți l-am înfățișat cu textul aferent... cand terminasem abia mă apucase iar panică, mai ales că tăcere profundă, hmm, lumea am văzut că toți..ochi și urechi la noi. Oh, dar “ DA-ul tău atâta vulcan de aplauze.. și, atunci mă pupasei tu prima dată...după atâta chin..după atâta nebunie
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]