7,010 matches
-
cuantică, inclusiv calcularea ponderilor asociate stărilor microscopice: conform statisticilor Bose-Einstein pentru bosoni sau Fermi-Dirac pentru fermioni. Teoria cinetcă utilizează metode statistice pentru a determina proprietățile macroscopice ale unui sistem, pornind de la dinamica microscopică (forțele care acționează la scară moleculară și atomică). Spre deosebire de mecanica statistică, nu se limitează la studiul stărilor de echilibru termodinamic. James Clerk Maxwell și Ludwig Eduard Boltzmann au creat teoria cinetică a gazelor (1860-1868), după ce Clausius introdusese deja noțiunea de "drum liber mijlociu"(1858). În deceniile următoare Boltzmann
Fizică statistică () [Corola-website/Science/319325_a_320654]
-
1 valori, echidistante cu pas 1, cuprinse între -s și +s. Pentru electron, ipoteza existenței unui spin formula 168 a fost formulată de Uhlenbeck și Goudsmit, pentru a explica rezultatele experimentului Stern-Gerlach, și dezvoltată teoretic de Pauli. Agregatele de particule (nuclee atomice, atomi, molecule) pot fi tratate ca particule elementare, dacă structura lor internă rămâne nemodificată în timpul interacției cu alte sisteme; spinul lor este rezultanta momentelor cinetice de spin ale componentelor. Trecând de la o distribuție continuă a energiei formula 169 la o energie
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
sintagmei „Total Knock Ouț”), care îl avea ca impresar pe tatăl interpretei și care era susținută de casă de înregistrări a acestuia. Grupul s-a bucurat de succes fluctuant, componentele sale fiind invitate să cânte în deschiderea concertelor susținute de Atomic Kitten sau Steps. Katie White îl întâlnește pe tânărul muzician Jules De Martino în martie 2001, care acceptă să compună patru cântece pentru formația TKO. Nebeneficiind de promovare, grupul TKO s-a destrămat rapid, iar White și-a continuat studiile
The Ting Tings () [Corola-website/Science/315608_a_316937]
-
album rock.” Deși nu este un album concept în sens tradițional, mare parte din muzică de pe el tratează subiectul lumii la răscrucea existenței sale. Dragostea și războiul, pacea și armonia, și apropierea morții constituie tematica albumului. "How to Dismantle an Atomic Bomb" și discurile single extrase au câștigat toate cele opt Premii Grammy la care au fost nominalizate. Albumul s-a vândut în 9 milioane de exemplare și s-au lansat mai multe single-uri de succes bazate pe piesele de pe
How to Dismantle an Atomic Bomb () [Corola-website/Science/315864_a_317193]
-
lui: Rex și Max Element: Iarbă Prima apariție: episodul 6 Locul găsirii: În Munții Alpi Mișcări folosite: Diving Press Aparține lui: Zoe Nume: Utah Element: Vânt Prima apariție: episodul 7 Locul găsirii:Î ntr-un studio TV, în Tokyo Mișcări folosite: Atomic Bomb Aparține lui: Ursula, mai târziu lui Rex și Max Element: Electricitate Prima apariție: episodul 8 Locul găsirii: În insula Maui, Hawaii Mișcări folosite: Lightning Spear Aparține lui: Echipa Alpha, mai târziu lui Max Nume: Club Element: Pământ Prima apariție
Dinosaur King () [Corola-website/Science/316606_a_317935]
-
este un serial animat canadian produs de Atomic Cartoons, Breakthrough Films & Television și Tele Images Kids. A fost finanțat pentru canalele Teletoon din Canada și pentru Métropole 6 și Télétoon din Franța. Premiera în România a fost pe 5 septembrie 2005 pe canalul Cartoon Network (doar primul sezon
Atomic Betty () [Corola-website/Science/316715_a_318044]
-
Films & Television și Tele Images Kids. A fost finanțat pentru canalele Teletoon din Canada și pentru Métropole 6 și Télétoon din Franța. Premiera în România a fost pe 5 septembrie 2005 pe canalul Cartoon Network (doar primul sezon). Cei de la Atomic Cartoons, cu sediul în Vancouver, British Columbia au scris și produs desenele cu ajutorul programului Adobe Flash. Tele Images Kids au produs animația și vociile pentru versiunea franceză a desenului, iar Films & Television au distribuit desenul în întreaga lume, excepție fiind
Atomic Betty () [Corola-website/Science/316715_a_318044]
-
pe 17 septembrie, 2004. Până acum au fost produse trei sezoane, în total 78 de episoade de jumătate de oră și 156 de un sfert de oră. Mai există încă un episod de o oră, ediție specială de Crăciun intitulată "Atomic Betty: The No-L 9". Betty este o adoleșcentă tipică care adoră școala, filmele sf, cântă în propria formație și reverii despre condițiile de viață în spațiul cosmic. Locuiește în Moose Jaw Heights (o suburbie ficțională din Moose Jaw, Saskatchewan
Atomic Betty () [Corola-website/Science/316715_a_318044]
-
prieteni și familie, este că Betty e dedicată legii și susține pacea galactică fiind un gardian galactic alături de pilotul ei, Istețul și robotul X-5. Aceștia se confruntă cu Maximus I.Q, un superticălos al galaxiei. În ciuda nepopularității ei pe pământ, Atomic Betty este un star în galaxie și are și propriul fan club. În fiecare episod, călătorește prin galaxie acompaniată de echipaj pentru ai învinge pe cei care încalcă legea. Warner Home Video a lansat două volume cu serii animate pe
Atomic Betty () [Corola-website/Science/316715_a_318044]
-
adus contribuții în fizica nucleară și moleculară, în spectroscopie (efectele Jahn-Teller și Renner-Teller) și fizica suprafețelor, și a dezvoltat teoria lui Enrico Fermi privind dezintegrarea beta (sub forma tranzițiilor Gamow-Teller). Ca membru al Proiectului Manhattan a participat la crearea bombei atomice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Renumele mondial l-a căpătat atât pentru rolul său în dezvoltarea schemei Teller-Ulam (a bombei cu hidrogen), cât și pentru îndelungata colaborare din cadrul Laboratorului Național Lawrence din Livermore, California ("LLNL"), al cărui director
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
la Los Alamos (la începutul lui 1943 s-a construit la Los Alamos, New Mexico, laboratorul de la Los Alamos). În 1946, dezamăgit de faptul că nu a primit sprijinul necesar pentru dezvoltarea bombei „Super”, pe care o credea preferabilă bombei atomice, Teller a plecat de la Los Alamos și s-a întors la Universitatea Chicago ca profesor și colaborator al lui Enrico Fermi și Maria Mayer. Teller a revenit, însă, la Los Alamos în 1950, ca urmare a hotărârii președintelui Truman de
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
îl înființase, unde s-a retras, jignit de faptul că nu i s-a încredințat conducerea proiectul de construire a bombei. La sfârșitul anilor '40, Teller a fost numit președinte al Comitetului pentru Siguranța Reactoarelor din cadrul Comisiei Americane pentru Energie Atomică și a inițiat, formulat și pus în aplicare standarde de securitate a reactoarelor nucleare. Ulterior a condus un proiect (cu societatea particulară General Atomics) de construire de reactoare de cercetare în care o explozie nucleară să fie teoretic imposibilă ("TRIGA
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
Geniu al Armatei SUA, sub administrația generalului Leslie R. Groves. Cercetarea științifică a fost condusă de fizicianul american J. Robert Oppenheimer, profesor senior de fizică teoretică de la Universitatea Berkeley, California. La 6 decembrie 1941, Statele Unite au început să dezvolte bomba atomică, sub supravegherea lui Arthur Compton, șeful catedrei de fizică de la Universitatea Chicago, care coordona cercetările în domeniul uraniului împreună cu universitățile Columbia, Princeton și Berkeley. În cele din urmă, Compton și-a transferat cercetătorii de la Columbia și de la Princeton la laboratorul
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
lui Fermi i s-a părut nerealizabilă, apoi însă, a început să-l captiveze. Oppenheimer l-a invitat pe Teller la universitatea Berkeley, la un seminar pe tema proiectului Manhattan și a efortului "Aliaților" de a planifica și elabora arme atomice. La sesiunea de la Berkeley, în locul bombei atomice aflată în centrul discuției, Teller a propus o armă cu fuziune pe care a denumit-o „Super”, o primă versiune a ceea ce avea să devină "bomba cu hidrogen". După două luni, Teller s-
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
apoi însă, a început să-l captiveze. Oppenheimer l-a invitat pe Teller la universitatea Berkeley, la un seminar pe tema proiectului Manhattan și a efortului "Aliaților" de a planifica și elabora arme atomice. La sesiunea de la Berkeley, în locul bombei atomice aflată în centrul discuției, Teller a propus o armă cu fuziune pe care a denumit-o „Super”, o primă versiune a ceea ce avea să devină "bomba cu hidrogen". După două luni, Teller s-a prezentat la Chicago, fiind cooptat în
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
a mutat în aprilie 1943 la Los Alamos, într-un apartament în cartierul celor angajați la proiect. În timpul războiului el a continuat să-și susțină ideile în favoarea unei arme cu fuziune, deși acestea nu primiseră prioritate pe considerentele că bomba atomică era mai abordabilă, că avea șanse mai bune de reușită și că ar fi fost suficientă pentru asigurarea victoriei în război. Frustrat de abandonarea proiectului bombei cu hidrogen și de faptul că nu a fost numit director al secției teoretice
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
de pildă, la pian, la ore târzii din noapte. Totuși, nu s-a putut contesta că el a adus contribuții valoroase în cercetare, mai ales la elucidarea mecanismului de implozie. Ulterior, Teller a declarat public că regretă utilizarea primelor bombe atomice împotriva unor orașe civile în timpul celui de-al doilea război mondial și a afirmat că, înainte de bombardarea orașului Hiroshima, ar fi încercat să-l convingă pe Oppenheimer să susțină la Casa Albă posibila suficiență a unei „explozii demonstrative a unei
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
unor orașe civile în timpul celui de-al doilea război mondial și a afirmat că, înainte de bombardarea orașului Hiroshima, ar fi încercat să-l convingă pe Oppenheimer să susțină la Casa Albă posibila suficiență a unei „explozii demonstrative a unei bombe atomice” care să poată fi observată de comandamentul armatei japoneze și de cetățenii japonezi, înainte de a fi folosită pentru a omorî mii de oameni. „"Mai bine un scut decât o sabie"” a fost titlul uneia din cărțile scrise de el despre
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
Szilard, datată 2 iulie 1945: Istoricul Barton Bernstein a spus că afirmația lui Teller conform căreia ar fi fost un „adversar pe ascuns” al utilizării armei este „neconvingătoare”. Oppenheimer, șeful laboratoarelor de la Los Alamos și membru al Comisiei pentru Energie Atomică, s-a aflat cu Teller într-un permanent conflict în probleme de cercetare în domeniile fuziunii și fisiunii. Deși îl considera pe Teller recalcitrant, mereu protestatar și necooperant la efortul comun în cadrul proiectului Manhattan, Oppenheimer l-a tolerat, recunoscând în
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
acordat sprijinul scontat pentru fabricarea bombei „Super”. În 1954, când a început ancheta împotriva lui Oppenheimer pe motiv de simpatii anterioare pro-comuniste (în realitate, ca țap ispășitor al ineficienței sistemului de contra-spionaj, care nu a putut bloca transmiterea secretelor bombei atomice Uniunii Sovietice), Teller a fost singurul membru al comunității de la Los Alamos care a depus o mărturie împotriva sa. Mărturia lui Teller cuprindea critici și aprecieri negative la adresa fostului său șef și a criticat deciziile lui Oppenheimer de a nu
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
negat în mod constant că a intenționat să-l condamne pe Oppenheimer, și a susținut chiar că a încercat să-l exonereze, deși cu șase zile înainte de audiere s-a întâlnit cu un ofițer de legătură al Comisiei pentru Energie Atomică care, cunoscând conflictul dintre cei doi, i-ar fi sugerat să fie dur și să nu atenueze acuzațiile din mărturie. Personalitate mai dificilă, greu sociabilă și marginalizată, Teller nu a fost simpatizat de colegii de la Los Alamos. Depoziția sa la
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
mai târziu că și-ar fi dorit ca și rușii să-și construiască o bombă cu hidrogen conform acelui proiect, pentru că era sigur că aceștia și-ar fi pierdut în acest fel mult timp prețios. În urma primei experiențe cu bomba atomică sovietică, la 29 august 1949, președintele Truman a aprobat un program rapid de dezvoltare a bombei cu hidrogen. Teller s-a întors la Los Alamos în 1950 pentru a conduce acest proiect. Răbdarea sa limitată față de „colegii lipsiți de eficiență
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
indiciu că ele, poate, nu vor funcționa.” Fermi spunea despre Teller că "este singurul monomaniac cu mai multe manii". Operația (Proiectul) Plowshare a fost numele dat în Statele Unite în 1961 proiectelor și tehnologiilor create cu scopul de a folosi energia atomică în scopuri pașnice (Explozii Nucleare Pașnice) (PNE). Uniunea Sovietică a lansat și ea, un proiect identic, numit Explozii Nucleare pentru Economia Națională (). Comisia de Energie Atomică (AEC) a experimentat posibilitatea unei mari excavații nucleare controlate în pustiul Nevada (acțiunea „Sedan
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
în Statele Unite în 1961 proiectelor și tehnologiilor create cu scopul de a folosi energia atomică în scopuri pașnice (Explozii Nucleare Pașnice) (PNE). Uniunea Sovietică a lansat și ea, un proiect identic, numit Explozii Nucleare pentru Economia Națională (). Comisia de Energie Atomică (AEC) a experimentat posibilitatea unei mari excavații nucleare controlate în pustiul Nevada (acțiunea „Sedan” din 6 iulie 1962). Printre lucrările considerate adecvate acestei metode erau incluse: Operația Plowshare cuprindea și două propuneri ale lui Teller: Proiectele propuse în cadrul Operației Plowshare
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
unei mari excavații nucleare controlate în pustiul Nevada (acțiunea „Sedan” din 6 iulie 1962). Printre lucrările considerate adecvate acestei metode erau incluse: Operația Plowshare cuprindea și două propuneri ale lui Teller: Proiectele propuse în cadrul Operației Plowshare de folosire a energiei atomice în scopuri civile nu au fost aplicate în Statele Unite și în Canada, deoarece au trezit acerbe discuții contradictorii publice și au fost abandonate unul după altul. Pe lângă activitatea sa de susținere a folosirii energiei nucleare în scopuri civile, după izbucnirea
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]