7,991 matches
-
care mi-a adus În minte comportamentul meu deloc potrivit și asta m-a făcut să decid să n-o văd. Am plecat de la Grunfeld’s și am parcurs pe jos mica distanță de pe Kurfürstendamm pe Schlüterstrasse. Un magazin de bijuterii este unul dintre puținele locuri din Berlin unde te poți aștepta să vezi mai multă lume stând la coadă ca să vândă, nu ca să cumpere. Magazinul lui Peter Neumaier nu constituia o excepție. Când am ajuns acolo, coada Încă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
e cu oamenii bogați, Herr Neumaier. Par să știe Întotdeuna exact ce vor, nu credeți? — O, da, asta cu siguranță, Herr Gunther. Se aplecă Înainte și, luându-și trabucul, zise: — Un colier cum ați descris dumneavoastră nu e genul de bijuterie cu care te Întâlnești În fiecare zi. Și, desigur, valoarea lui e considerabilă. Era momentul să-l zgândăr, să simtă urzici În pantaloni: — Bineînțeles, clientul meu e gata să plătească o sumă considerabilă. 25% din valoarea asigurată, fără Întrebări. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și am ieșit din biroul lui. Nu intenționasem să acționez astfel, dar nu-mi plăcuse ce văzusem din felul În care-și conducea afacerea. În magazin, Umerașu’ terminase aproape de făcut o ofertă unei doamne În vârstă pentru caseta ei cu bijuterii, cu un preț care era chiar mai mic decât cel pe care l-ar fi putut obține de la Armata Salvării. Câțiva dintre evreii care așteptau la rând În spatele ei s-au uitat la mine cu o expresie care trăda un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lua un asociat decât să-mi iau ca secretară un bărbat, i-am răspuns. El zâmbi politicos. — Ei, și Înțeleg că sunteți În căutarea unui diamant. — Diamante, l-am corectat eu. — Înțeleg. De sine stătătoare sau montate Împreună Într-o bijuterie? — De fapt, Încerc să dau de urma unei anumite bijuterii care i-a fost furată clientului meu, am explicat eu și i-am dat cartea mea de vizită, la care se chiorî impasibil. Un colier, ca să fiu mai exact. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bărbat, i-am răspuns. El zâmbi politicos. — Ei, și Înțeleg că sunteți În căutarea unui diamant. — Diamante, l-am corectat eu. — Înțeleg. De sine stătătoare sau montate Împreună Într-o bijuterie? — De fapt, Încerc să dau de urma unei anumite bijuterii care i-a fost furată clientului meu, am explicat eu și i-am dat cartea mea de vizită, la care se chiorî impasibil. Un colier, ca să fiu mai exact. Am aici o fotografie a lui. Am scos o altă poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din cafea, ca să prelungesc o pauză dramatică: — Conducerea hotelului ține foarte mult să evite un scandal, i-am zis. Nu a trecut mult timp de când la Adlon a avut loc o serie nefericită de furturi, comise de cunoscutul hoț de bijuterii Faulhaber. — Da, mi-aduc aminte că am citit despre asta. — E de la sine Înțeles că acest colier este asigurat, dar În ce privește reputația hotelului Adlon, așa ceva nu e posibil, sunt convins că Înțelegeți. — Păi, domnule, cu siguranță o să vă contactez de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de povestea mea, Jeschonnek telefonase la Adlon pentru a verifica existența prințesei indiene, iar apoi, când aceasta i se confirmase, Îl sunase pe Haupthändler pentru a-l pune față În față cu niște informații legate de proprietar și de furtul bijuteriei care erau diferite de ceea ce probabil că-i fusese explicat lui inițial. Era posibil. Cel puțin, era suficient pentru a continua. La un moment dat, Haupthändler m-a privit impasibil pentru câteva clipe, dar nu am putut citi nimic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să cred c-ar fi fost incapabil de comiterea unei duble crime. Dar cu siguranță nu era un spărgător profesionist de seifuri. O convinsese cumva pe Frau Pfarr să i-l deschidă? Oare făcuse dragoste cu ea ca să ajungă la bijuteriile ei? Dată fiind suspiciunea Ilsei Rudel cum că se putea ca ei să fi avut o aventură, acest fapt putea fi luat În considerare ca fiind o posibilitate. Mai erau și alte fețe pe care le recunoșteam. Vechi fețe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Poate că Haupthändler și femeia asta, Eva, se combină și hotărăsc să joace rolul Înșelatului - În tandem, ca să zic așa - și să facă și niște bani cu ocazia asta. Nu este improbabil ca Pfarr să-i fi spus Evei despre bijuteriile soției sale. M-am ridicat, terminându-mi băutura. — Și atunci poate că Haupthändler o ține pe Eva ascunsă undeva. — Sunt deja trei de dacă. Mai mulți decât sunt eu obișnuit la prânz. Încă unul și mi se face rău. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era un adevărat profesionist. Ar fi putut să deschidă și inima lui Hitler. Treaba urma să se facă la miezul nopții. Să deschidă seiful și să ia niște documente. Atâta tot. — Nu diamante? — Diamante? N-a spus nimic de nici o bijuterie. — Ești sigur de asta? — Bineînțeles că sunt sigur. Trebuia doar să sustragă documentele. Nimic altceva. — Ce documente erau, știi? Block scutură din cap: — Doar niște hârtii. — Dar despre omoruri, ce știi? — Nu a vorbit nimeni de omoruri. Kurt nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
afli. Dădu apreciativ din cap: — Trebuie să recunosc inteligența clientului tău, ghimpe ce ești, chiar a fost deștept când te-a băgat pe tine În chestia asta, În loc să-i implice pe foștii tăi colegi. Nu vrea decât să-și recupereze bijuteriile furate, fără să pună Întrebări ce și cum. Așa, tu poți să te apropii. Poți să negociezi. Poate că o să-ți plătească până și o mică recompensă, nu? Ești foarte bine informat. — Sunt numai dacă doar atât vrea clientul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tot atâtea Întrebări ca și răspunsuri. Nimic nu are logică, absolut nimic. E ca și cum ai Încerca să rezolvi un puzzle, dar având nu unul, ci două seturi de piese. Întâi au fost două lucruri furate din seiful lui Pfarr, niște bijuterii și niște documente. Dar nu par să se potrivească unul cu altul deloc. Și apoi sunt piesele care au În componența lor imaginea unui omor, care nu poate fi făcut să se potrivească deloc cu cea aparținând furtului. Inge a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
adevărat. — Tocmai pentru că sunt bogat mă ascund aici. Ți-am spus asta, nu? — Ai amintit ceva despre asta, da. Mi-am acordat câtva timp Înainte de a adăuga: — Și ce ai de te face atât de bogat și de căutat? Bani? Bijuterii? El izbucni Într-un hohot scurt de râs: — Mai bine de-atât. Putere. — Sub ce formă sau ce fel de putere? — Documente. Crede-mă pe cuvânt, sunt o grămadă de oameni care ar da oricât, o mulțime de bani, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În ordinea aceasta, un triptic pentru imaginea mea despre timpul scurs de la primul război mondial până astăzi, imagine văzută de atât de sus Încât din ea nu rămâne mai nimic. Între timp am primit și cartea Dumneavoastră, prețioasă ca o bijuterie, minunată Întocmire a unui poet, a unui geometru (poetul este geometrul perfect), a unui spirit fin, a unui suflet care cunoaște toate abisurile. Fraza, totodată convulsionată de seisme și cristalizată În subțiri, dure baghete cu ecou prelung. În toate registrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de mirare, poate, idolatria care a crescut, treptat, În jurul Crailor... Micul grup de fanatici admiratori de la Început, practicând, Într-un fel de „club” neconstituit, smerenia imnică sau docta exegeză manieristă sau mimetismul vanitos și ezoteric și-a sporit, treptat, cotizanții. Bijuteria literară care este Craii de Curtea Veche Își mărește, În succesive ediții, dintre care unele de mare tiraj, publicul. Deși a beneficiat de elogii competente și suscită azi un tot mai accentuat interes din partea criticii, Întâmplări În irealitatea imediată parcurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
suferindă de „boala bombei atomice“, a ajuns până la șase sute patruzeci și patru. Copiii din toată lumea îi trimit în fiecare an mii de cocori. Cocorii însoțesc sufletul în paradis. Desene cu cocori încadrează ferestrele caselor îndoliate, iar morții sunt împodobiți cu bijuterii în formă de cocor. Cocorii sunt suflete care au fost odată oameni și poate că or să mai fie, peste mai multe vieți. Sau oamenii sunt suflete care au fost odată cocori și poate că or să mai fie, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu bine până-n Italia. Weber stătea pe Ponte Vecchio, trecând în revistă prăvăliile care încadrau podul de multe secole. O scurtă istorie a capitalismului: măcelării care lăsaseră locul fierăriilor și tăbăcăriilor, care lăsaseră locul argintarilor și aurarilor, care lăsaseră locul bijuteriilor din coral și cravatelor care te costau salariul pe săptămâni întregi. În mijlocul unei cete de oameni care flecăreau în zeci de limbi, o privea pe Sylvie, amețită de noii euro și de aerul florentin, care se învârtea în jurul unei vitrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
priviri de departe. Ne-au lăsat să trecem, fără să ne oprească, apoi șoseaua a devenit mai lată. Am aruncat o privire în urmă, la remorca scundă. Știam că e punctul nostru slab. În fundul ei dublu se aflau ascunse icoane, bijuterii și bani. Priveam mereu înapoi, tata făcea la fel, parcă s-ar fi temut că am putea pierde remorca. „Cei de dincolo sunt foarte interesați de icoane. M-am informat eu în Italia. Păcat că unele nu sunt într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Îl chema Cesar. Avea ochi ciudați. —Cesar, sunt minunate. Cu asta te ocupi? Nu, sunt consultant IT. — Dar n-am mai văzut niciodată ceva asemănător! —Celor mai multor femei li se pare o copilărie, spuse el. Și cred că preferă bijuterii adevărate. Tocmai mă pregăteam să-mi apăr sexul când mi-am amintit de Lisa și Tally cu tonele lor de bijuterii discrete, dar scumpe. Ar fi ele în vreun fel mișcate de cadoul acesta meșterit de mână? Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
văzut niciodată ceva asemănător! —Celor mai multor femei li se pare o copilărie, spuse el. Și cred că preferă bijuterii adevărate. Tocmai mă pregăteam să-mi apăr sexul când mi-am amintit de Lisa și Tally cu tonele lor de bijuterii discrete, dar scumpe. Ar fi ele în vreun fel mișcate de cadoul acesta meșterit de mână? Probabil că nu. Atunci ar trebui să găsești pe cineva care să-ți aprecieze talentul pentru ceea ce este el. —E doar un hobby. Timiditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
așa că ea ajunsese singură la această concluzie. Îmi recăpătasem încrederea că toate astea se pot rezolva. Dar n-a durat decât cinci secunde. Deci o să-l pedepsești o vreme și apoi o să-l ierți când se va înfățișa cu o bijuterie masivă și scumpă? am întrebat pe un ton glumeț. —Dimpotrivă, răspunse Lisa. E un lucru să iert ceva care s-a întâmplat acum două decenii când eram împreună doar de câteva luni și altceva să iert ceva care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu mai conta. Proiectase atâta încredere în tine încât devenise atractivă prin pura forță a voinței. Și scotea în evidență tot ce era mai bun din ea. Avea un costum Chanel roz, decorat cu lanțuri aurite și o grămadă de bijuterii din aur masiv, inclusiv o verighetă lată. Părul ei șaten închis fusese tuns scurt și elegant, fapt ce-i conferea înălțime, ca și tocurile de zece centimetri pe care le purta. Ochii căprui erau conturați de câteva nuanțe și fardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ochi fascinanți, migdalați, de un gri deschis. Avea pomeții pronunțați, iar sub ei se făceau niște găuri abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o pereche de cercei de aur. Purta un superb costum Yves Saint Laurent, bleumarin cu pantaloni în dungi întunecate de albastru, pe care tocmai îl văzusem în Vogue. Minimalismul nu se oprea aici, căci se părea că nu poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
însoțitorul meu și ne-am cumpărat amândoi bere, să sărbătorim succesul echipei noastre. Ne-am sprijinit de bar și am privit în jur, cum se umple încet clubul. Era un loc mic, căptușit cu material, ca interiorul unei cutii de bijuterii; până și tavanul părea tapițat. Era încă devreme și ringul de dans era aproape gol. — Frumos lucrat, a spus bodyguardul vesel. Sunt Tim. —Sam. — De unde o cunoști pe Baby, Sam? —Colegiul de Arte. Și de atunci câteva petreceri. E prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
chiar dacă nu am omorât pe nimeni în drum, aproape că o făcusem de câteva ori. Ne aflam în inima orașului, unde fastuoșii monștri postmoderni își frecau umerii de vechile clădiri cenușii din piatră. Taxiul mergea leneș pe o stradă cu bijuterii vechi, în stilul în care merg taxiurile când caută un loc unde să se oprească. Asumându-mi riscul, am parcat mașina într-un loc de parcare gol și m-am ales cu o serie de înjurături de la un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]