KorAP: Find »[drukola/base=chef & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...266 267 268 ...289 >

7,208 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

fiecare oră a după-amiezii. Ajungeam acasă de la combinat pe la patru jumătate-cinci, mă băgăm imediat în pat, dormeam pînă la șapte jumătate-opt, mă trezeam, beam o cafea și mă așezam la masa de scris. Dacă-mi dădeam seama că nu am chef de scris, citeam ori mă duceam la vreun film. Șapte ani, zi de zi. Plus duminicile în întregime. Acum însă, de cînd cu Livia... Salut, Mihăiță, salut! îmi strigă, din dreapta, inginerul Petre Graur, soțul Cezarei. E cu cîțiva ani mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Plus duminicile în întregime. Acum însă, de cînd cu Livia... Salut, Mihăiță, salut! îmi strigă, din dreapta, inginerul Petre Graur, soțul Cezarei. E cu cîțiva ani mai mare ca mine, dar între noi s-a stabilit o prietenie fără pretenții de chefuri în comun, o prietenie ca între doi colegi de serviciu, care-și spun necazurile cînd se întîlnesc, ori se salută cu sinceritate cînd trec unul pe lîngă altul. Salut, Petrică! Îți duci flăcăul la cămin? Da. Ne vedem în stație

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Ia citește pe hîrtia de lîngă ea și spune-mi cît face... Șase sute cincizeci, mamă, zic eu, uitîndu-mă la prețul afișat lîngă vază în vitrină, și-am spus-o cu un ton de lehamite, că doar i-o trece mamei cheful să-mi cumpere un lucru a cărui necesitate n-o simțeam, și-apoi nici nu voiam să cheltuiască banii, mai ales că eram și eu de vreun an cu salariu și, de obicei, acum, eu eram cel care cheltuia pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
toate becurile stinse, înregistratoarele înțepenite și acele indicatoare în poziție de zero. Mă bate gîndul să bag tensiune în circuitele tabloului de comandă și să verific funcționarea ventilelor pneumatice. Aș face-o imediat, dar, nu știu de ce, acum nu am chef. Mai bine mă duc la Nelu Arbore, îi spun să facă legăturile cu dispecerul central și-l întreb ce voia să-mi spună dimineață, cînd a trecut cu mașina prin stație și mi-a făcut semn să-i telefonez. Cobor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dă-o naibii, nici chiar așa! Îmi vinzi tocmai mie povești literare?! Un exemplu e chestia cu Popescu... Asta ți-o poți închipui și singur. Un bărbat, care de-a lungul unei zile muncește ca Popescu, seara nu mai are chef chiar dacă bruneta aruncă foc pe nări. Atunci, dacă tot am vorbit de sectorul alimentar, să rămînem acolo. Un alt exemplu. Seara, după cîteva pahare de coniac, în atmosfera creată de o muzică bună și mai ales de vorbele meșteșugite, pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Ceea ce n-am putut eu suferi! să-i văd pe unii, ajunși pe post de bătrîni tipicari, cu servieta după ei, în care au iaurt și cornuri. Dar altă soluție nu-i. Decît, doar, bisturiul; dar de bisturiu nu am chef; cel puțin, deocamdată, pînă pornesc instalația de separare. Și-apoi, trebuie să rezolv și cu locuința, cînd voi veni de la spital să am unde sta mai ca lumea, cu-atît mai mult cu cît vreo două luni voi merge în cîrje

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
răspund eu, rămînînd pe loc, în timp ce Marinescu a făcut deja cîțiva pași, coborînd treptele, cu capul plecat și cu palmele împreunate la spate, în care ține agenda. Sînt puțin furios, probabil de la întîmplarea cu doamna blondă, așa că nu am nici un chef să mă țin după coada lui Marinescu, să-i ascult din mers dispozițiile de lucru. Dacă are ceva de spus, învețe-se naibii să stea pe loc, să poată fi înțeles ca lumea, nu să meargă vorbind, de cele mai multe ori

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
editare, iar scenariul cinematografic abia l-am început. Trei deodată, surîde doamna Teona. Cum poți face lucrul ăsta cînd ai doar două mîini?! Sincer să fiu, îi răspund, eu nu scriu decît cu o mînă: cu dreapta. Dacă nu am chef de roman, scriu teatru; dacă nu am chef de teatru, scriu la scenariu... Și dacă nu ai chef nici de scenariu? Citesc. Și dacă nu ai chef nici de citit? Merg la vreun spectacol. Și dacă nu este nici un spectacol

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Trei deodată, surîde doamna Teona. Cum poți face lucrul ăsta cînd ai doar două mîini?! Sincer să fiu, îi răspund, eu nu scriu decît cu o mînă: cu dreapta. Dacă nu am chef de roman, scriu teatru; dacă nu am chef de teatru, scriu la scenariu... Și dacă nu ai chef nici de scenariu? Citesc. Și dacă nu ai chef nici de citit? Merg la vreun spectacol. Și dacă nu este nici un spectacol? Mă plimb. Azi, spre exemplu, vremea e urîtă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cînd ai doar două mîini?! Sincer să fiu, îi răspund, eu nu scriu decît cu o mînă: cu dreapta. Dacă nu am chef de roman, scriu teatru; dacă nu am chef de teatru, scriu la scenariu... Și dacă nu ai chef nici de scenariu? Citesc. Și dacă nu ai chef nici de citit? Merg la vreun spectacol. Și dacă nu este nici un spectacol? Mă plimb. Azi, spre exemplu, vremea e urîtă. Nu-i de plimbare... Atunci, surîd eu, mă întorc acasă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
răspund, eu nu scriu decît cu o mînă: cu dreapta. Dacă nu am chef de roman, scriu teatru; dacă nu am chef de teatru, scriu la scenariu... Și dacă nu ai chef nici de scenariu? Citesc. Și dacă nu ai chef nici de citit? Merg la vreun spectacol. Și dacă nu este nici un spectacol? Mă plimb. Azi, spre exemplu, vremea e urîtă. Nu-i de plimbare... Atunci, surîd eu, mă întorc acasă și scriu. Am stabilit, face doamna Teona semn spre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
spectacol. Și dacă nu este nici un spectacol? Mă plimb. Azi, spre exemplu, vremea e urîtă. Nu-i de plimbare... Atunci, surîd eu, mă întorc acasă și scriu. Am stabilit, face doamna Teona semn spre mine cu țigara, că nu ai chef de scris. Prea s-a întins coarda! Acum, ar urma ca eu să o întreb dacă are vreo propunere. Îmi place foarte mult să mă plimb pe vreme urîtă, îi răspund. Sînt doar eu, cu gîndurile mele. Doamna Teona rotește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
întinzîndu-i o hîrtie de zece lei. Nu vrei să-ți dau mai mult? Nu, mulțumesc! Azi se face recepția lucrărilor de montaj la Zona Cinci. Noi predăm, ai voștri preiau. Ehe! exclam eu. Ori iese cu scandal, ori iese cu chef. Ba mai degrabă cu chef. Mare bal mare! Ca-n filme. Parcă vă și văd la ziar: voi de la șantier pupîndu-vă cu cei de la combinat... Te-ai gîndit și la tine cînd ai spus "cei de la combinat"? mă întreabă Fulvia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
lei. Nu vrei să-ți dau mai mult? Nu, mulțumesc! Azi se face recepția lucrărilor de montaj la Zona Cinci. Noi predăm, ai voștri preiau. Ehe! exclam eu. Ori iese cu scandal, ori iese cu chef. Ba mai degrabă cu chef. Mare bal mare! Ca-n filme. Parcă vă și văd la ziar: voi de la șantier pupîndu-vă cu cei de la combinat... Te-ai gîndit și la tine cînd ai spus "cei de la combinat"? mă întreabă Fulvia surîzînd. Cum rămîne cu cafeaua

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
plecat din blocul ăla de confort cinci. Pariez că, odată mutat, vei mai scrie un scenariu pentru Televiziune, mai blînd, evident. Apropo: ode în metru antic nu scrii? Du-te, mă, dracului! Vrei să-mi spui ceva anume sau ai chef de gîlceavă? Mă gîndeam să te întreb cînd ai de gînd să te muți, că toți cei care au fost propuși odată cu tine și-au făcut deja formele. Maistrul Grigoriu, de la mine de la instalație, a fost în delegație; s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ești intelectual, nu om al muncii... Știam că ai fost propus odată cu maistrul Grigoriu. Amicul nostru Dinu Zaharia, care a fost propus și el atunci, s-a mutat deja... Vlade, vorbești serios?! îl întreb. Ei asta-i! Crezi că am chef să te pun pe drum? Bine, Vlade. Mulțumesc foarte mult! Mă duc chiar acum în oraș... Ura!!! exclam în sufletul meu imediat ce închid telefonul. Așadar, ziua cea mult dorită a venit. Mă uit la ceas și văd că e abia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
individ fără complexe, cu gură mare și cu palmă nervoasă, care știe să lovească de minune în masă la momentul oportun. Sau dacă flăcările licenței în Fizică îmi vor lăsa totuși conștiința întreagă, atunci mă voi duce să fac un chef zdravăn, cu care să-mi spăl memoria de orice cunoștință științifică ori tehnică, după care să plec pe litoral, să mă angajez ajutor de bucătar, așa cum am fost în vacanța de după primul an de studenție. Voi primi o cameră la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dar... Cum, n-ai răspuns încă?! intervine secretarul literar ca ars. Cînd?! se miră amicul meu, referentul. Săptămînă trecută am fost după afișe, săptămîna asta am făcut montajul acela de versuri, săptămînă viitoare pregătesc darea de seamă... N-am nici un chef să-i mai ascult, așa că deschid ușa încet și mă strecor afară. Dom' Mihai, strigă secretarul literar în urma mea, care-i răspunsul? Îmi prezinți într-o săptămînă actul întîi? Hai, că sîntem descoperiți la capitolul piesă contemporană. Îl aud pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
un mers drept, grațios, îi rupi gîtul profesorului. Sărut mîna la toată lumea! spun deschizînd ușa. Cobor scările în fugă. "Numai de nu m-ar apuca gripa!", gîndesc eu, suflîndu-mi nasul din mers, după ce strănut de două ori la rînd. Faceți chef, dom' inginer! îmi strigă rîzînd mecanicul Valeriu. Bună, Valeriule! Ce-i cu tine pe aici? Secretara m-a trimis să vă aduc dosarul cu documentația tehnică. Ai lucrat de dimineață. N-ai plecat acasă la ora două? îl întreb, luînd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Începem cu azotul. Ventil zero-doi-unu deschis. Zero-doi-unu deschis. Aud cum îmi bate inima: încet, cu calm, iar pieptul mi se umple ritmic cu aerul rece, pătruns prin tavanul descoperit. Strănut de două ori, și Vlad îmi spune c-o să fac chef. Eu îi răspund că de dimineață tot fac chef, dar cu aspirine. Comenzile sună sec, monosilabic. După ce terminăm de umplut rezervorul cu cantitatea de hidrogen calculată în birou la Graur, ne dăm seama că am transpirat amîndoi de teama vreunei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cum îmi bate inima: încet, cu calm, iar pieptul mi se umple ritmic cu aerul rece, pătruns prin tavanul descoperit. Strănut de două ori, și Vlad îmi spune c-o să fac chef. Eu îi răspund că de dimineață tot fac chef, dar cu aspirine. Comenzile sună sec, monosilabic. După ce terminăm de umplut rezervorul cu cantitatea de hidrogen calculată în birou la Graur, ne dăm seama că am transpirat amîndoi de teama vreunei suduri greșite, ori necurățate. Și-acum, să intrăm pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
celălalt?! Unde naiba o să mai încăpeți dacă lumea nu vă încape?! Șefule, strigă Cornea în interfon, am terminat montajul. Mulțumesc, tov maistru! îi spun după ce apăs pe clapa de deschidere a microfonului. Cînd o să luați Ordinul Muncii, fac eu cinste. Chef mare, precum unii, la cabana combinatului de la Poiana Brîndușelor. Vînat proaspăt, păstrăvi și femei. Dacă ai bani. Ce zici, meștere? Cornea nu-mi răspunde, și eu înțeleg că mai sînt și alții în camera tabloului de comandă, dar nu-mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
rece, spun, uitîndu-mă în sus. N-o mai amînăm! hotărăște Vlad. Parcă văd că te apucă și pe tine burta. Lasă agenda așa, deschisă între noi, să văd și eu parametrii... Ptiu!... Mamă, ce tensiune!... Mai că mi-a trecut cheful de cacealma, rîde el. Gata gluma! Și mîine-i zi, și mîine vom glumi. Scoate barometrul! Mă ridic de pe scaun, trag din tablou cutia cu siguranțe și întrerup alimentarea cu curent a barometrului. Bateriile de rezervă ies imediat din circuit. Las

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Mulțumim! răspund și eu urmat de Vlad. Felicitări! Și dumneavoastră, ca și tuturor celor care au lucrat, auzim vocea directorului general. Mulțumim, tovarășe director general! îi răspunde Vlad, în timp ce eu strănut de două ori la rînd, ca de obicei. Faceți chef, tovarășe Vlădeanu, spune directorul. Fac, tovarășe director, îi răspund. Carmol și aspirine. Tot secretul sănătății, tovarășe Vlădeanu, va sta în mîna care-o să vă facă frecția, spune prim-secretarul. Aveți grijă să fie caldă... În interfon se aud mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
gata treaba, pot să știu și eu de ce ai scos plafonul? În caz de... ceva, explozia s-ar fi produs ori pe conducte, afară, ori sub noi, în contrafluxul de hidrogen, arăt eu cu privirea în jos. N-aveam nici un chef să devenim picturi abstracte pe plafon. Mai bine în aer... Să privim și noi o dată lumea de sus, rîde Vlad. Interfonul începe să sune. Vlad sare din scaun și-l deschide: Alo, da... Sînt Arbore, auzim în interfon. Haideți să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]