38,100 matches
-
cărții - ne avertizează autorul - și anume aceea că vinul nu este pentru români o simplă băutură, ci un produs „cu un complicat conținut spiritual” (p.20). Foarte erudite și foarte interesante, explorările în secolele obscure ale literaturii noastre aduc în fața cititorului două căi prin care, cum spune autorul, „vinul se scurge... în pagină”, adică în diverse scrieri, prin intermediul celor două modele umane comune epocii, deși concurente: călugărul, omul religiei, și respectiv războinicul, cavalerul, adică omul acțiunii. Acesta este, de obicei, domnitorul
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
Dumitru HÎNCU Personalitate care nu mai spune mare lucru cititorului de astăzi, Alexandru Tzigara-Samurcaș a fost, timp de câteva decenii, o figură de prim plan a vieții culturale, cu o activitate foarte variată, greu de schițat în câteva rânduri de introducere la textul ce urmează. Era coborâtor al unei familii
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
București, Editura Humanitas, 2012, 310 p. În 2008, când a publicat Cu inima smulsă din piept, Radu Paraschivescu a fost victima unei acrobații critice fără precedent. Sub aceeași semnătură, cu aceleași cuvinte, romanul său era deopotrivă lăudat și admonestat. Poate cititorii României literare își mai aduc aminte momentul. Fiindcă o parte din el s-a consumat chiar aici, în paginile revistei. La rubrica lui, Cartea Românească, Daniel Cristea- Enache scria, limpede ca lumina zilei, un comentariu în mare parte favorabil. Cu
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
vreme, o degradare a fanteziei din lipsa unui sprijin livresc. Dragostea lui Richard de Bury pentru cărți culminează în proiectul unei biblioteci perfecte, stăpînită de un regulament draconic: cinci custozi legați prin jurămînt că vor iubi cărțile din rafturi, fiecare cititor fiind obligat să facă legămînt de fidelitate față de ele. Împrumutarea fiecărei cărți se face numai pe baza unei garanții care depășește valoarea cărții împrumutate, cititorilor fiindule interzis să transcrie pasaje din volum. În fine, Richard de Bury întocmește un catalog
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
un regulament draconic: cinci custozi legați prin jurămînt că vor iubi cărțile din rafturi, fiecare cititor fiind obligat să facă legămînt de fidelitate față de ele. Împrumutarea fiecărei cărți se face numai pe baza unei garanții care depășește valoarea cărții împrumutate, cititorilor fiindule interzis să transcrie pasaje din volum. În fine, Richard de Bury întocmește un catalog cu titluri îndreptățite a intra în rafturile bibliotecii perfecte. Din păcate, catalogul s-a pierdut, neștiinduse decît un volum menționat: lucrarea Entheticus al lui Ioan
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
ilustreze biografia persoanei regale la întrepătrunderea răspunderilor ei de mai târziu cu mari momente de cumpănă din istoria țării. Materia morală si dramatică a acestor două destine împletite - Regele și }ara -, se degajă cu vigoare din narațiune. în ordine cronologică, cititorul atent va putea descoperi un număr de răscruci critice cu efect ireversibil, marcând destinele țării, și, odată cu aceasta, destinul personal al celui de-al patrulea rege al României. S-ar putea spune că cea dintâi răscruce survine la 4 ianuarie
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
urmărește personajul cu voluptatea unui romancier și cu tenacitatea unui detectiv. Parisul a apărut ca un colac de salvare cînd sentimentul ratări: și al spaimei de mediocritate devenise acut, subliniază ea, argumentîndu-și pas cu pas, observațiile cu spusele personajului ei. Cititorul e fascinat. Are senzația că asistă la un dialog între autor și personaj. Iată un argument pentru ceea ce afirmam la începutul articolului. Pe Gabriela Gîrmacea o interesează mai mult omul din scriitor, decît scriitorul din om. Ea se ferește să
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
aproape neverosimil cum a reușit Geo Bogza să păstreze aproape intacte prieteniile unor scriitori aflați în conflict deschis unul cu celălalt. Nu-i mai puțin adevărat, însă, că acest cult al fidelității, dublat și de o fină abilitate diplomatică, permite cititorilor de azi să aibă în fața ochilor, cum zice englezul, both sides of the story în confruntări care păreau imposibil de arbitrat. Înțelegem, citind epistolele lui Sașa Pană, efortul aproape ieșit din comun al scriitorului-militar de a întreține - atât spiritual, cât
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
literatura lor) mai mult ca oricând. E impresionantă încercarea acestor tineri de a-și crea, într-o cultură totuși mică, un univers autonom față de mainstream-ul epocii, cu reguli și modalități de consacrare proprii. Din păcate, însă, nu se poate ca cititorul atent să nu constate, în spatele acestui zgomot de proiecte - fiecare număr din unu e gândit cu ingeniozitate, sub spectrul noutății absolute - absența unei viziuni de ansamblu și, cum să spun, a dezbaterilor de idei. Aflat la Paris, în centrul mișcării
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
considere că sarcina unei biografii e de a recupera cît mai fidel intenția autorului monografiat pornind de la operele sale antume. Iar atunci cînd Cioran afirmă, în repetate rînduri, că textele proprii îi contrazic intenția, reclamînd o lectură în răspăr din partea cititorilor, comentatoarea sa recomandă, la rîndu-i, lectura pe dos, spre a rămîne astfel - paradoxal - fidelă intenției cioraniene... Dar, oare, chiar putem recupera suficient de fidel „intențiile originare” și „realitatea vieții” oricui? Și, dacă nu putem, nu înseamnă că biografia, orice biografie
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
roluri la care nu se pricep, groasă, din partea funcționarilor care administrează negustoria cu ficțiuni. Toți, deopotrivă, bifează acțiune după acțiune, și comédia merge mai departe. Que faire? Vorba ultimei secțiuni a breviarului, rien de rien. Din rendez-vous-urile impuse, fie cu cititorii, fie cu confrații, cu studenții ori cu autoritățile locale, cu gentilii finanțatori ai unui premiu oarecare, scriitorii nu câștigă cât pierd. Trebuie să răspundă la întrebări insipide, uneori agresive, să pozeze, să se prefacă interesa(n)ți. Și să încaseze
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
ce ați alege și de ce? Mie Viena îmi miroase a Dunăre, a cai, a struguri copți în viile din Grinzing... Aceeași întrebare mi s-a mai pus de jurnaliști austrieci. Sper să nu vă supărați dacă-i voi lăsa pe cititori să-și configureze propriile asociații; din fericire, nu mai sunt puțini cei ce ajung sau locuiesc astăzi la Viena. 1 Fragment din discursul Economie și cultură, o abordare conceptuală, ținut la Conferința interactivă cu participare internațională Proprietatea intelectuală. Rolul statului
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
continuă și în 2013, atât de la Guvern, cât și de la Ministerul Culturii și Patrimoniului. De programul pentru reviste a beneficiat și Contemporanul, deși nu este o revistă a USR. Suntem datori cu aceste precizări, nu doar lui Nicolae Breban, dar cititorilor noștri comuni. Cum ne alegem eroii Reproducem din revista 22 un text care conține un avertisment demn de luat în seamă: „Iată un sfat politicos și o rugăminte pentru toate instituțiile și organismele de presă care confecționează eroi, propunând nume
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3912_a_5237]
-
Kant pentru a întări distincția dintre mania cauzală cu care știința mărunțește fenomenele și substratul necauzal din spatele lor. Dintre artele care fac uz de cuvînt, poezia e cea mai apropiată de esențele necauzale ale lumii, căci ea lasă liberă fantezia cititorului, stîrnindu-i imaginația și încurajîndu- l să atingă acea treaptă de înțelegere potrivit căreia „lumea nu e altceva decît reprezentarea mea“. Din acest moment, viața capătă alt înțeles chiar și pentru spiritul mediocru. Mai mult, în comparație cu istoria, care e o disciplină
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
ideologic cu toate nuanțele cromatice; ștergerea sau atenuarea diferențelor între literatura scrisă în țară și cea scrisă în „neagra străinătate”; dispariția în prezent a categoriei de literatură a exilului, prin dispariția totalitarismului care genera fenomenul; apariția unui alt tip de cititor, conectat și hiperconectat la tot ce se întâmplă pe Dâmbovița și pe Sena, pe Tamisa și pe Potomac, ba chiar (prin Vasile Ernu, și el pe listă) și pe Neva. Este o epocă deschisă, pe care au visat-o și
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
o dimensiune de libertate: nu numai lăuntrică, rezistentă, subversivă; ci și exterioară, socio-politică, „firească”. Ce se mai poate pierde, totuși, în acest context de libertate (auto)celebratoare, în care alte și alte cărți, noi și noi autori apar sub ochii cititorilor și ai cronicarilor literari? Care ar fi riscul efervescenței creative și al jubilației critice în constatarea ei? Riscul echivalează cu o eroare de perspectivă; iar eroarea ar fi să considerăm că asta este tot. Că e suficient să traversezi spațiul
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
de o originalitate vădită își arată sensul nu numai în lectura criticului sau a istoricului literar avizat; ci și în cea a celorlalți poeți importanți, care au reacționat - în modul și în poetica lor - inovației „perturbatoare” în sistem. Mai atenți cititori de poezie decât criticii de poezie sunt „numai” poeții înșiși. Un ultim punct pe care merită insistat este chiar receptarea critică a cărților luate în discuție. Aici lucrurile sunt întotdeauna complicate, fiindcă niciodată nu e spațiu suficient pentru prezentarea fie
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
acum, Ghidul nesimțitului s-a bucurat de un succes comparabil cu cele mai în vogă producții postdecembriste. Spun din păcate pentru că volumele lui de proză au rămas într-un plan secund. Din două motive, cred. Mai întâi, pentru că, lucru curios, cititorul nostru deosebește cu parcimonie umorul însoțit de seriozitate; în al doilea rând, cărțile de ficțiune ale lui Radu Paraschivescu au de-a face cu un imaginar străin; ca și cum n-ar scrie pentru publicul autohton. La fel ca Al. Ecovoiu, Radu
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
soțiilor de domnitori, de impresiile literare, în franceză, ale Dorei d’Istria. Nu știm ce vor fi învățat școlărițele lui Iorga din această treptată dezvelire a sensibilității, care transformă, încet-încet, scrisoarea din document public în bun privat, însă beneficiile pentru cititorii de peste veac sunt evidente. Scrisorile de început, de pe la 1500, unele traduse din slavonește de Ion Bogdan, nu se deosebesc cu mult de celebra misivă a lui Neacșu. Altfel zicând, rezolvă probleme, ajută negustoriei peste graniță (scrisorile Doamnei Voica a lui
Ăste foi de dânsa scrise... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3923_a_5248]
-
tăios se regăsește mai cu seamă în pasajele eminamente politice, care par adevărate decupaje din publicații ale vremii. Nimic spectaculos, doar o relatare plată al cărei unic merit pare a fi acela de a spori cultura generală a unora dintre cititorii interesați de diferite bucăți din istoria amurgului Imperiului Otoman: „În palatul Dolmabahce, noul calif, Abdul Medjid, duce o viață liniștită. Acest bărbat de cincizeci și cinci de ani, cu purtări alese, își împarte timpul între pictură, muzică și teologie. Nu
Cronica destrămării Imperiului by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3928_a_5253]
-
superb bidiviu alb. Mulțimea se înghesuie în calea lui și-l aclamă.” (p. 191) Adeseori însă, sub aparența de obiectivitate a vocii narative care istorisește cu ton egal, fără inflexiuni, unele realități, se ascunde o subtilă nevoie de manipulare a cititorilor. Vrei, nu vrei, ajungi să vezi în Ataturk mai degrabă un personaj detestabil și cu o morală cel puțin dubioasă, decât un ins vizionar care a transformat Turcia, aducând statul musulman nespus de aproape de Occident. Kenizé Mourad reușește totuși să
Cronica destrămării Imperiului by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3928_a_5253]
-
desemnase prejudecățile europenilor față de Orient - dar și, totodată, pentru combaterea acestei teorii. Kim de Rudyard Kipling, unul dintre cele „o sută de romane ale secolului XX” și dintre foarte puținele care au aceeași valoare atât pentru copii, cât și pentru cititorii maturi - o vreme uitat după al Doilea Război Mondial, cu expedițiile de căutare a „originilor ariene” în Tibet - strălucește prin trei puncte de greutate: aventura, drama și exegeza mistică. Acțiunea palpitantă (e un roman de spionaj din perioada Marelui Joc
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
disperarea fetelor care o vânează: peste cărămida încinsă ar urma să picure oțet, al cărui abur ar avea virtutea de a provoca avortul spontan. În Fericiri aiuritoare, statul la coadă în speranța de a prinde orice aliment readuce în memoria cititorului îngrozitoarele lipsuri alimentare ale decadei. O fetiță bine instruită de mama ei își ia banii anume lăsați, o sacoșă și două sticle goale și o pornește spre Alimentara, unde se pare că se dă ulei. Refrenul bine cunoscut „Într-o
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
povestirea intitulată Zei, al cărei erou-narator este un pisoi abandonat și temporar adoptat de un copil. Începutul acestei scurte proze e unul de prozator hârșit, care știe să intrige, să incite și să ofere informații cu pipeta, pentru a ține cititorul prins în mrejele textului: „M-am născut într-o pungă de un leu. // Acolo era să și mor.// În lumea aceea albastră în care am deschis ochii, eram cinci. Mai întâi, am crezut că toți aceștia eram eu. Eram. Fiindcă
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
trei săptămâni și două zile. Dar apropierea de cinema nu se oprește aici. Scenaristă ea însăși, premiantă a concursului HBO, Veronica D. Niculescu folosește cu succes privirea cinematografică, pe care nu o dată o transpune textual prin stilul indirect liber, astfel încât cititorul cunoaște universul narativ deodată cu personajul, fie el adult, copil sau pisică. Această strategie, al cărei principal efect este verosimilitatea, provoacă empatia cititorului, iar numeroasele detalii încărcate de semnificație, care adesea sunt cheia de lectură a textului, sunt strecurate discret
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]