6,839 matches
-
putea suporta cele cheltuieli, astfel că biserica a fost închiriată și transformată în magazie pentru depozitarea paielor și a fânului. Scăpată de demolare, biserica a început să fie râvnită de către comunitatea luterană din oraș. În anul 1815, etnicii germani de confesiune evanghelică au solicitat cedarea Bisericii Mirăuți pentru a-și ține acolo slujbele religioase. Ei argumentau că înainte de anul 1775 au existat în Suceava două biserici luterane care au fost demolate, pe locul lor aflându-și locuințele Fidelis Wilhelm și Iordache
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
proclamat autonomia Basarabiei în cadrul Congresului Ostășesc întrunit în zilele de 23-27 octombrie 1917 la Chișinău, lucrările Sfatului Țării s-au deschis în ziua de 21 noiembrie 1917 cu mare solemnitate. Sfatul Țării era constituit din reprezentanții legitimi ai tuturor naționalităților, confesiunilor , județelor, orașelor, corporațiilor muncitorești și asociațiilor profesionale și culturale. Președinte al Sfatului Țării a fost ales tânărul deputat basarabean Ion Inculeț, unul dintre fruntașii tinerei democrații basarabene de sub conducerea neuitatului Gavriliță 34. În jurul lui Ion Inculeț, care până atunci activase
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
care a fost artizanul aducerii elvețienilor în Basarabia a fost perceptorul împăratului rus Alexandru I, Frédéric-César de La Harpe. Acesta a obținut, în anul 1821, un ucaz imperial, care oferea elvețienilor un teritoriu însemnat pentru ferme, scutiri de serviciul militar, libertatea confesiunii și scutiri de impozite pe 10 ani. Primii elvețieni au început să vină în Basarabia, în anul următor (1822). Elvețienii, de religie calvină, au construit una dintre cele mai frumoase așezări din Basarabia. Casele lor, străzile și biserica protestantă erau
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
A debutat și ca producător de televiziune cu serialul TV Burlacii (2005). S-a remarcat în cadrul emisiunilor "Muzica e viața mea", "Impas in doi", "Acces la succes" și "Miezul zilei" difuzate pe canalul TVR1, precum și "Destine ca-n filme" și "Confesiuni" difuzate pe canalul TVR2 și "90 de minute pentru sufletul tău" pe canalul TVR Internațional. Și-a „împrumutat” vocea personajului "Vivian Garcia-Shapiro" din serialul de animație Phineas și Ferb (Walt Disney Pictures) și, nu a ocolit nici teatrul (a deținând
Iuliana Marciuc () [Corola-website/Science/329012_a_330341]
-
pleacă, evitând astfel să-și lase amprentele la locul crimei și să fie el cel condamnat. Neff, grav rănit, conduce până la biroul său, se așază la dictafon și începe să dea explicații a ceea ce s-a întâmplat. Keyes sosește în mijlocul confesiunii și aude suficient pentru a înțelege totul. Neff îi spune lui Keyes că are de gând să plece în Mexic, mai degrabă decât să înfrunte o condamnare la moarte- dar cade pe podea înainte ca el să poată ajunge la
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
stabilită pe vremea lui Carol al II-lea privind modelul de internare, singura diferență fiind aceea că ei i-au internat pe țărăniști și pe liberali, dar și pe activiștii Grupului Etnic German. Astfel, Wilhelm Staedel, episcopul Bisericii Evanghelice de confesiune augustană și unii membri ai consistoriului au fost internați în lagărul de la Târgu Jiu în martie 1945. Scriitorul german Otto Alscher a decedat în lagărul din Târgu-Jiu în data de 29 decembrie 1944. Clădirile lagărului au fost demolate la câțiva
Lagărul de la Târgu Jiu () [Corola-website/Science/325977_a_327306]
-
creștere în prima parte a deceniului scăzând drastic în cea de-a doua parte, așa cum este prezentată în tabel. În anul 1880 erau 501 case cu o populație de 2217 persoane din care 1106 bărbați și 1111 femei, ca și confesiune 2158 fiind ortodocși, 22 catolici, 11 iudaica și 11 nedeclarați. Că naționalitate 2158 erau români și 58 germani. În anul 1890 erau 550 locuințe în Volovăț și 2 în Podu Vlădichii, având o populație de 2473 persoane și 10 în
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
2158 erau români și 58 germani. În anul 1890 erau 550 locuințe în Volovăț și 2 în Podu Vlădichii, având o populație de 2473 persoane și 10 în cealaltă, dintre care bărbați 1245 + 4, iar femei 1228 + 6. Erau de confesiune ortodocsă 2382, catolică 47, iudaica 50 și 4 nedeclarați. Că naționalitate 2378 români, 95 germani, 4 ruteni, alte naționalități 6. Conform recensământului efectuat în 1930 (tabele din dreapta), populația comunei Volovăț se ridică la 3.093 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Paštrovićilor au fost menționate pentru prima oara în 1355, cănd împăratul sârb Ștefan Uroš IV Dušan a Șerbiei (Dušan cel puternic) a trimis un nobil, pe "Nikolica Paštrović" într-o misiune diplomatică în Dubrovnik. Membrii acestei comunități au fost de confesiune ortodoxă, dar ca rezultat a catolicizării, o minoritate catolică încă există. Din acele timpuri, Paštrovićii erau menționați în mod regulat în documentele din arhivele din Kotor, Dubrovnik, Zadar și Veneția. În 1423, reprezentații aleși a comunității Paštrovićilor au semnat un
Pastrovici () [Corola-website/Science/327022_a_328351]
-
Leonida baron de Pop, în , (n. 15 octombrie 1831, Năsăud - d. 1 decembrie 1908, Baden, Austria) a fost un Feldzeugmeister imperial austriac și adjutant general al cancelariei militare a împăratului Franz Joseph al Austriei, de origine română și confesiune română unită. provenea dintr-o celebră familie grănicerească năsăudeană. Bunicul său, Grigore Pop (n. 1762, Bichigiu - d. 1851, Năsăud), a fost primul ofițer român în Regimentul nr. 2 Românesc de Graniță de la Năsăud. Bunicul a avut patru feciori: Ion, Matei
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
au dat-o austriecii. Ocupanții austrieci au trimis în Bucovina diverși angajați ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Majoritatea acestor coloniști era de religie romano-catolică, dar existau și germani de confesiune evanghelică (luterană). În primii ani de după anexare, s-au stabilit câteva familii germane și în satul Vatra Dornei, situat la confluența râurilor Dorna și Bistrița Aurie, la o altitudine de circa 800 m. <ref name="Baciu LC 8/2005">Paul
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
și cu un sobor de preoți și diaconi. Pe peretele vestic al pronaosului s-a pictat următoarea pisanie: ""PISANIE Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu harul Sfîntului Duh ziditu-s-a acest sfînt lăcaș, de către un mare proprietar de confesiune luterană, numit Dieb. În urma celui de al doilea război mondial, prin repatrierea populației de origine germană, biserica a fost lăsată în părăsire. Astfel, în anul 1947, ea [a] fost trecută în patrimoniul Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Datorită faptului că această
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
Zakinthos și Corfu și la Ioannina. Părinții săi au deschis o librărie la Alexandria, care, la vremea respectivă, era un oraș cosmopolit, unde trăiau, în afară majorității arabe, însemnate și comunități de greci, italieni, evrei și diverse alte neamuri și confesiuni. În casa părinteasca Moustaki a vorbit italiană, folosea arabă cu copiii din vecinătate cu care se juca, iar la scoala unde fusese înscris limba de predare era franceză. În anul 1951 Moustaki a ajuns la Paris și și-a schimbat
Georges Moustaki () [Corola-website/Science/323791_a_325120]
-
CREATORI REDEMTORI SANCTIFICATORI SACRUM JOSEPHO.II. AUGUSTO PRINCIPE ANNUENTE COETUS FIDELIUM HELVETICAE CONFESSIONIS POSUIT. MDCCLXXXVI."", în traducere aproximativă ar fi ""Lui Dumnezeu creatorul, mântuitorul și sanctificatorul, augustul principe Iosif al II-lea a înălțat (această biserică) pentru adunarea credincioșilor de confesiune helvetică. 1786."". Clădirea bisericii apare pentru prima dată pe o hartă a orașului Sibiu din 1829. În secolul al XIX-lea, biserica era înconjurată pe latura de vest de un gard din lemn, care a fost înlăturat când s-a
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
1918), Sibiul avea în anul 1920 un număr de 32.156 locuitori, dintre care 17.876 germani (55,59%), 8.550 români (26,58%), 4.255 unguri (13,23%), 1.248 evrei (3,88%) și 227 de naționalitate necunoscută. După confesiune, erau 15.783 evanghelici-luterani (49,08%), 6.533 ortodocși (20,31%), 4.471 romano-catolici (13,90%), 2.078 greco-catolici (6,46%), 1.916 reformați (5,95%), 1.238 mozaici (3,85%) și 137 unitarieni. În anul 1930, populația Sibiului crescuse
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
Codul lui Werböczi) a rămas în vigoare, iar privilegiile nobilimii, sașilor și secuilor au fost recunoscute de împărat. În materie religioasă au fost menținute prevederile Edictului de la Turda din 1568, care a proclamat libertatea conștiinței și toleranța religioasă, cu patru confesiuni recepte, spre deosebire de hotărârile Dietei de la Pojon din 1608 și 1647 (valabile în Ungaria), unde erau recunoscute doar trei confesiuni recepte (confesiunea romană, cea augustană, respectiv cea helvetică). În Transilvania exista a patra confesiune receptă, anume cea a Bisericii Unitariene din
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
materie religioasă au fost menținute prevederile Edictului de la Turda din 1568, care a proclamat libertatea conștiinței și toleranța religioasă, cu patru confesiuni recepte, spre deosebire de hotărârile Dietei de la Pojon din 1608 și 1647 (valabile în Ungaria), unde erau recunoscute doar trei confesiuni recepte (confesiunea romană, cea augustană, respectiv cea helvetică). În Transilvania exista a patra confesiune receptă, anume cea a Bisericii Unitariene din Transilvania. Practicarea religiei grecești, a zwinglianismului, anabaptismului și a religiei mozaice era tolerată deopotrivă în Ungaria și în Transilvania
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
au fost menținute prevederile Edictului de la Turda din 1568, care a proclamat libertatea conștiinței și toleranța religioasă, cu patru confesiuni recepte, spre deosebire de hotărârile Dietei de la Pojon din 1608 și 1647 (valabile în Ungaria), unde erau recunoscute doar trei confesiuni recepte (confesiunea romană, cea augustană, respectiv cea helvetică). În Transilvania exista a patra confesiune receptă, anume cea a Bisericii Unitariene din Transilvania. Practicarea religiei grecești, a zwinglianismului, anabaptismului și a religiei mozaice era tolerată deopotrivă în Ungaria și în Transilvania. Cultul antitrinitarian
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
libertatea conștiinței și toleranța religioasă, cu patru confesiuni recepte, spre deosebire de hotărârile Dietei de la Pojon din 1608 și 1647 (valabile în Ungaria), unde erau recunoscute doar trei confesiuni recepte (confesiunea romană, cea augustană, respectiv cea helvetică). În Transilvania exista a patra confesiune receptă, anume cea a Bisericii Unitariene din Transilvania. Practicarea religiei grecești, a zwinglianismului, anabaptismului și a religiei mozaice era tolerată deopotrivă în Ungaria și în Transilvania. Cultul antitrinitarian, recept în Transilvania, avea în Ungaria statutul de cult tolerat, ca și
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
pe cruce sau pe Biblie. Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinței religioase a martorului. Martorului de altă religie decât cea creștină nu îi sunt aplicabile cerințele sa țină mâna pe cruce sau pe Biblie. Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ:<br> În Decretul-Lege nr. 55 din 6 februarie 1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 21 din 8 februarie 1990 se prevede că, la intrarea în rândurile forțelor armate ale României, militarii vor depune următorul juramânt: În
Jurământ () [Corola-website/Science/323075_a_324404]
-
1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Ilișești (în ) în 1787 și erau țărani din Hessen, Pfalz și Baden, de confesiune evanghelică (luterană). În anul 1859 a fost înființat Protopopiatul Evanghelic din Ilișești, condus de pastorul Franz Samuel Traugott Gorgon, care a slujit și la Ițcanii Noi până la moartea sa din 1900. Fiica pastorului evanghelic din Ilișești, Berta Gorgon, a fost
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
18%), 151 romano-catolici (3,57%), 131 mozaici (3,09%), 7 armeni, 4 adventiști și 1 greco-catolic. Comunitatea germană de religie luterană a construit în Ilișești în anul 1901 o biserică pentru a deservi necesitățile de cult ale credincioșilor germani de confesiune evanghelică. Anul dării în folosință (1901) se află înscris deasupra intrării principale în lăcașul de cult. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Ilișești locuiau 1.868 credincioși evanghelici (luterani), reprezentând 44,18% din
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
mari deschideri conceptuale și stilistice, cultivând, complementar parcă, concretețea și vagul, figurația, sensul și abstracțiunea pură. Pictorul expune rar, pentru că nu produce tablouri și nu-și promovează, diplomatic, cariera. Lucrează și, la un moment dat, sațietatea, depășirea unei etape reclama confesiunea publică. De unde senzația unei cordiale indiferențe cu sine și cu ceilalți. De unde poate și lipsa de crispare a picturii, absența oricărei inclinații demonstrative. Artistul pare un adolescent, curios și amuzat, care nu a pierdut gustul jocului, deși a atins vârste
Florin Ciubotaru () [Corola-website/Science/323251_a_324580]
-
1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Ilișești (în ) în 1787 și erau țărani din Hessen, Pfalz și Baden, de confesiune evanghelică (luterană). Cu timpul, au început să sosească și familii de etnici germani de religie romano-catolică. Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Pe măsura dezvoltării comunității germane, s-a construit în sat o școală germană, care a funcționat
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
care a apărut la editura Nemira și a fost bine primit de critica literară. Tudorel Urian, spre exemplu, îi dedică un capitol în lucrarea sa "Proza românească a anilor '90", evidențiind faptul că Radu Jörgensen impresionează prin "marcanta tensiune a confesiunii” și considerând romanul recent premiat, această “sagă a azilantului român,... produsul unui scriitor ajuns la deplină maturitate artistică”. Urian îl situează alături de Dumitru Țepeneag și Paul Goma, ca pe unul dintre scriitorii marcanți ai diasporei românești. La sfârșitul anilor '90
Radu Jörgensen () [Corola-website/Science/323335_a_324664]