8,826 matches
-
nivel ridicat>>”. Strungarul Gheorghe Diaconu fiind cu certitudine membru al partidului comunist, probabil va fi fost „prelucrat” bine și de secretarul organizației de bază ca să nu mai comită fraze din acestea fără acoperire În documentele unicei forțe politice de atunci. Confundând greșit „ideologia” cu „denaturarea”, Ghidoveanu și-a terminat raportul astfel: „Menționăm că cu ocazia lecturării ziarului Rulmentul din 30 iunie și 15 iulie a.c. am mai avut și alte corecturi de ordin ortografic (?!, n.n.) care Însă nu aduceau denaturări (subl
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Una-i organu’ și alta-i partidu’, tovule! Distinsul cenzor Ion D. Zamfirescu, găsise o chestie urâtă de tot În articolul „Un om străbate drumurile...” scris de jurnalistul de la „Vremea nouă” G. Șerbaru În numărul 147/10 august 1968. Acesta confundase coada vacii cu ștampila primăriei Într-un mod În care putea chiar să-l arunce vreun „binevoitor” În pușcărie preț de-un cincinal, că se purta. Au, el nu știa că de „bravul” partid comunist român naveai voie să te
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
b.s. Greșeală gravă dar cu substrat În „Nota de sesizări” nr.12/26 septembrie 1068, am găsit o corecție, de altfel pertinentă, semnalată de proaspătul tovarăș cenzor Ion Halibei. În numărul 159/24 august 1968, un redactor neatent a confundat coada cinstitei vaci cu ștampila tovului prezident de sfat popular scriind În articolul „Sărbătorirea zilei de 23 august În capitală” o trăsnaie mai mare chiar decât Palatul administrativ unde-și avea sediul atât ziarul „Vremea nouă” cât și „Colectivul Vaslui
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În care se Încerca spunerea răspicată a adevărului În presă și cum se Înlocuia acesta cu minciuni nerușinate, plăcute urechilor de măgar roșu ale Falsului Servitor al Națiunii (FSN), Nicolae Ceaușescu, beneficiarul moral al mărețelor realizări socialiste. c.w. Nu confunda republica cu eliberarea, tovule! Iertare pentru cacofonia inserată intenționat de autorul acestor spumoase evocări ale prea-scumpei „epoci de aur” care a eșuat În decembrie 1989 Într-o lamentabilă baltă plină cu proști de partid și de stat (degeaba), dar se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ca pe un alt “modus vivendi”, o voluptate a suferinței, un alt chip de “a învinge moartea” după cum remarca Octavian Paler în prefața volumului Primite retur. Întâlnirea cu poezia lui Ion Boroda este o adevărată revelație a spiritului, suferința vieții confundându-se cu suferința poeziei. Criticul literar Ioan Holban în prefața volumului Pământ fără somn susține ideea că Ion Boroda este unul din puținele exemplare umane la care poezia s-a născut din suferința fizică și povara de a purta stigmatul
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
integrat puterea spiritului plantei în inima lui. În dietă, regulile sunt foarte delicate și foarte ferme. Un curandero care nu face dieta așa cum trebuie nu va avea puteri vindecătoare foarte mari și de multe ori până și medicina le poate confunda cu propriile învățături. De asemenea, un curandero sănătos și sigur este foarte important pentru a avea o experiență sănătoasă și sigură. Persoana care face dieta trebuie să-și concentreze toată atenția și timpul asupra procesului personal care, în majoritatea timpului
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
-l bage în seamă. Atunci cînd un arab stabilit la New York i se plînge unui israelian care locuiește de cealaltă parte a străzii că americanii ne cred pe toți teroriști, israelianul îi răspunde că și noi avem probleme, pentru că ne confundă cu voi și, pentru o fracțiune de secundă, grozăvia fratricidă a vrajbei lor devine enorm de evidentă. Iar atunci cînd un arab (tot american) îi spune în glumă unui prieten de-al său, tot arab, că, dacă nu l-ar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care îl proiectează pe micul burghez ca virtual martir al unei revoluții eșuate. Mediocritatea bonomă se vede astfel investită în excepționalism manufacturat la școala grandilocvenței romantice, excepționalism alimentat cu ficțiunile și retorismele ziarelor de partid. Este semnificativ faptul că Leonida confundă inițial revoluția cu spiritul orgiastic și teatral al sărbătorii, iar această confuzie se repetă. Diferența constă în primul caz în înregistrarea sărbătorii ca amplificare a dinamismului masei. S-a produs un fenomen de empatie, grandoarea relatărilor despre „revoluție” ascute simțurile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ensor, Intrarea lui Christ în Bruxelles în 1889 (1888) avem reprezentarea unei ambi- guități între sărbătoare și evenimentul politic. Măștile grotești de carnaval se asociază singurului chip care nu este mască, chipul Mântuitorului. Este departe de mine intenția de a confunda pe acest cetățean cu figura cristică, ci doar de a sublinia același mecanism de telescopare a diferenței, a singurei figuri oneste sau altfel spus dezinte- resate în mijlocul maloneștilor concetățeni. Nu este vorba la Caragiale de ceea ce Richard Shusterman numește „nos-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în public. Nu mai există bun simț. Nu avem, reacție pentru că suntem obișnuiți cu asta. Nu mai „plecăm”, urmărim cu atenție povestea. Mișcările să fie populate, clare. Bichir plasează de la general spre individual. El trebuie să relaxeze totul. El se confundă cu toate personajele (în special cele mai importante). Când ne retragem, ne uităm la acțiune. E o lume întreagă care se uită, o lume pasivă, o lume lașă, oameni care nu sunt activi în viață, o lume care nu se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
decât pe parcursul orelor de repetiții, a orelor când în afara teatrului ești obligat să trăiești viața de zi cu zi, dar mintea ta lucrează, scormonește, inventează, concluzionează, clădește și finisează trăsăturile esențiale ale personajului cu care încetul cu încetul se va confunda, nu prin mijloace exterioare, ci prin intermediul sufletelor îngemănate: actor-personaj, personaj-actor. Într-adevăr, când își caută personajul, actorul se poate transforma în sclav. Și asta în mod special atunci când folosește mijloacele exterioare, mai la îndemână, pentru a reda trăsăturile acestuia. Folosind
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Suhar a fost o răscruce și la orice răscruce e o cruce - pentru ea, crucea pasiunii pentru teatru și a dăruirii pentru semeni. Artistă prin excelență, a fost mereu conștientă că menirea unui mare actor este aceea de a se confunda cu personajele pe care le joacă, chiar până la dispariția de sine. Actriță plină de talent, născută parcă pentru scenă, a încântat cu magistrala sa artă inimile multor generații de spectatori, punând în fiecare rol pe care l-a jucat câte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Janeiro". Nu am date exacte în această privință, dar s-ar putea să aibă dreptate! Istoria orașului consemnează că la 1 ianuarie 1502 o expediție condusă de navigatorul portughez Amerigo Vespucci a acostat în zona cunoscută astăzi ca Golful Guanabara, confundat cu estuarul unui râu, și, cum era 1 ianuarie, "râul" a fost botezat Rio de Janeiro râul lui ianuarie. (Aflat în 1823 în Golful Guanabara, Charles Darwin avea să scrie: "Golful Guanabara depășește în minunăție orice loc pe care un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
imaginat pentru un argentinian sau uruguayan. Dacă cei de la ambasada română din Buenos Aires nu mai știau ce să facă și cum s-o întoarcă în problemele "compatrioților", eu m-am descurcat mai ușor cu cei care traversaseră Rio de la Plata, confundând Montevideo cu El Dorado. În Uruguay, 96% din populație sunt albi, așa că orice "pată de culoare" e rapid detectată, iar poliția locală , într-o țară clasată pe locul doi în lume pentru "liniște și ordine", era profesionistă și atentă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dintre asistenții lui Kissinger a afirmat cu toat) seriozitatea: „Între ei este o relație veche și plin) de semnificații”. Nelson Rockefeller, măi Îndesat și mai mic de statur) decât credeam, a traversat salonul că s) dea mâna cu mine. M) confundase cu altcineva - pe la jum)tatea drumului și-a dat seama c) a greșit, dar era prea târziu s) se mai Întoarc). Ne-am strâns mâna În fug), am spus În șoapt) neînsemnatul meu nume și vicepreședintele a plecat s) g
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vinuri californiene. D)duser)m mâna cu Danny Kaye, cu președintele și cu prima doamn), cu Kirk Douglas și cu senatorul William Fulbright, cu Beverly Sills și Margaret Truman Daniels, cu Harold Wilson și Nelson Rockefeller (cel care ne-a confundat), cu Hubert Humphrey și cu multe soții - soții care ar fi putut face parte dintr-un club numit „Regina Balului În anii ’30”. Întins În pat, În Hotelul Enfant Plaza, am Înțeles oarecum fenomenul descris de neurologi că o insult
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
britanici, poate atinși de ecourile evenimentelor istoriei lor. Dar nu și francezii. Când am prezentat spectacolul la Opéra Comique din Paris, la aceleași imagini de iarnă, cu pământ Înghețat presărat cu cadavre, când o fată În rochie de mireasă Își confundă iubitul cu dușmanul din tabăra adversă, francezii au râs, găsind „ilogic“ ca fata să fie desculță În zăpadă (Încă o dată Descartes!). Nicăieri altundeva nu s-a reacționat astfel. La Amsterdam, Barcelona sau Vancouver, unde am montat Puritanii, spectatorii s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lung la mine și după ce l-a consultat pe șeful lui („A scris Verdi un Turandot?!“), m-a Întrebat ezitând: „Vreți să spuneți că-i de Puccini, nu ??!!!“. Semn rău pentru un Început la Covent Garden, mi-am zis, am confundat compozitorul... După mulți ani, trecând, În Londra, prin fața acelei prăvălii, am apreciat că semnul nu a fost chiar rău, privind În vitrină afișul spectacolului meu cu Turandot, care continua Încă să fie jucat la Covent Garden deși au trecut douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
biroul meu de la Columbia University, care a fost transformat peste noapte În șantier de machete scenografice, destinate atelierelor din strada Plevnei. Nu-mi Închipuiam că aceasta va fi cea mai agreabilă perioadă a lucrului la Oedipe. Descopeream Împreună cât se confunda de mult destinul eroului cu acela al cetății: tragedia orbirii individuale Își avea ecou În orbirea colectivă, În cazul spectacolului nostru fiind vorba de România, ieșită doar de scurt timp din marasmul comunist. Dar Oedipe are ca temă și alegerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Acea „realitate“ din teatru era pusă la Îndoială de autenticitatea prezenței lor. Dacă e adevărat că În teatru avem de-a face cu aspecte esențiale ale vieții, nu e mai puțin adevărat că mirajul lui ne poate face să-l confundăm cu viața Însăși. La fel, suntem seduși de insula lui Prospero și uităm că teatrul nu este același lucru cu o disciplină spirituală, e o reflecție, e doar o metaforă care să-ți trezească apetitul pentru a o căuta În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Nu mai aveam Încredere nici În mine, nici În proiect. După câteva săptămâni, mi-am dat seama că e inutil să mă zbat așa, că trebuie să iau o decizie radicală. Mania, nebunia lui Herakles, care, revenit din Hades, Își confundă copiii și soția și-i omoară, crezând că se află Încă pe câmpul de bătaie, această febră a maniei era gata să mă intoxice și pe mine și să mă facă să-mi pierd echilibrul, și așa destul de delicat. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pardoseală și mama alerga să mă salveze, iar pe undeva pe-aproape, bunicul meu, țintuit În căruciorul de invalid, bătea cu bastonul În lespezile de piatră răsunătoare. Mama a avut mult de furcă cu el. Folosea vorbe de ocară. Îl confunda mereu pe servitorul care-i Împingea căruciorul pe Promenade des Anglais cu contele Loris-Melikov, un coleg de-al lui (mort demult) din cabinetul ministerial din anii optzeci. „Qui est cette femme? Chassez-la!“, striga către mama, arătând cu degetul tremurând spre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a lui Ivan Alexandrovici Tihoțki, preceptorul rus. Șaizeci și cinci de ani mai târziu, la Geneva, sora mea Elena a descoperit-o pe Mme Conrad, pe atunci În cel de-al zecelea deceniu de viață. Matusalemica doamnă, sărind peste o generație, a confundat-o cu naivitate pe Elena cu mama noastră, apoi cu o fată de optsprezece ani care venea deseori Împreună cu Mlle Golay de la Vira la Batovo, În acele timpuri de demult, a căror lungă rază de lumină găsește atâtea căi ingenioase
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sale de către lexicografii sovietici În puținele lor comentarii biografice cu privire la persoana sa. În 1906 a fost ales În Primul Parlament Rus (Pervaia Duma), o instituție umană și eroică, predominant liberală (dar pe care publiciștii ignoranți, infestați de propaganda sovietică, o confundă deseori cu străvechile „dume ale boierilor“!). Acolo a ținut câteva splendide discursuri cu repercusiuni la scară națională. Când după mai puțin de un an, țarul a dizolvat Duma, câțiva dintre membrii ei, inclusiv tata, (care, după cum arată o fotografie făcută
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nouă, de o foiță de hârtie de mătase. Văd foița dezintegrându-se - la Început fiind prost Îndoită, apoi ruptă - dar frontispiciul Însuși, care fără Îndoială Îl Înfățișa pe nefericitul frate al Louisei Pointdexter (și probabil unul-doi coioți, dacă nu cumva confund cu Împușcătura mortală, o altă povestire de Mayne Reid), a fost atât de mult timp expus imaginației mele Înflăcărate, Încât acum s-a decolorat complet (fiind Însă În mod miraculos Înlocuit de realitate, după cum notam când am tradus acest capitol
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]