6,705 matches
-
conform unui gen literar bine cunoscut, enumeră o serie de victorii asupra dușmanilor săi tradiționali și asupra popoarelor cunoscute de el. A-i găsi numele în listă nu înseamnă obligatoriu că faraonul a luptat împotriva acestui popor. Cine-l poate contrazice pe faraon? Un singur aspect merită atenția noastră: dacă faraonul îl menționează pe Israel pe nume, trebuia să existe în acea epocă ca o entitate corespondentă. Un faraon nu învinge fantasme. Dar ce putea să fie Israel în acea epocă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ultimul rege al Regatului de Nord, este instalat pe tron de Tiglat Pileser al III-lea. Conform 2Rg 15,30, Osea urzește un complot împotriva lui Pecah, îl asasinează și îi ia locul. Documentele asiriene și textul biblic nu se contrazic neapărat. Documentele asiriene insistă asupra sprijinului dat lui Osea, în timp ce textul biblic amintește evenimentele interne fără să menționeze intervenția externă. Tiglat Pileser al III-lea a primit tribut și din partea lui Ahaz, regele lui Iuda, amenințat de regele Damascului, Rezin
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
De ce? Dintr-un motiv simplu: Biblia nu este un ziar, ci un chioșc de ziare. Nu găsim doar o opinie, limpede, simplă, unilaterală și incontestabilă, ci diferite opinii care, în unele cazuri se completează, dar care în altele se pot contrazice. În acest fel, Biblia îl obligă pe cititorul său să nu „absolutizeze” nici o opinie pentru a căuta „adevărul” în întregul și dincolo de toate versiunile, într-o confruntare ce aduce o neîncetată corectare a părerilor parțiale. Biblia nu este, pentru a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
3 1( , )ncfD a a avem 3 1ncfa P a , deci atunci (singura alternativă nedominată). Putem face orice combinație de preferințe separabile cu preferințe neseparabile și vom observa același lucru: premisa că mulțimea de alegere socială este vidă va fi contrazisă. Aceasta înseamnă că este suficient să avem un singur individ cu preferințe separabile pentru a obține un rezultat de posibilitate. Necesitatea se demonstrează asumând că toți indivizii au preferințe neseparabile. Dacă acesta este cazul, atunci paradoxul Gibbard reapare. (vezi demonstrația
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
obezitate). Un alt mecanism propus ar fi protecția oferită de obezitate față de riscul de apariție a aritmiilor ventriculare maligne în cursul SCA, dar și în perioada postprocedurală, ceea ce ar conduce la reducerea riscului de moarte subită (14). Aceste rezultate sunt contrazise de autorii studiului MUSIC, care au demonstrat că supraponderea și obezitatea nu se asociază cu un risc scăzut de moarte subită la pacienții cu IC. Una dintre explicații este legată de riscul crescut al acestor pacienți pentru aritmii ventriculare (15
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]
-
napoleoniene, și așa mai departe 23. Programa școlară era destul de ușoară, dar Iorga a rămas singur. Trăind în lumea lui, venea permanent în conflict cu convențiile lumii exterioare, care i se părea ipocrită și pur și simplu nedreaptă. Și-a contrazis o dată pro-fesorul. A fost pedepsit pentru îndrăzneala lui, o pedeapsă care îl durea chiar și după șaizeci de ani24. După școala primară, Iorga s-a înscris la liceu (Gymnasium). Tendințele manifestate anterior au continuat să se manifeste: ușurință în însușirea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din orașe. Și nici felul în care vorbeau limba română. Numeroasele intervenții străine în sprijinul evreilor nu făceau decît să exacerbeze situația. Metternich spunea că "fiecare țară își are categoria de evrei pe care o merită"19. Lucrarea lui Iorga contrazicea această afirmație. Lucru care dă de gîndit dar nu constituie ultimul cuvînt. Să examinăm două argumente contemporane: cel al doctorului Moses Gaster, un evreu român care și-a făcut un nume ca filolog în Marea Britanie, pledînd cauza evreilor, și cel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era modest și nu considera că ar avea motive să fie. Celebru pentru vanitatea sa, lingușitorii lui erau la mare cinste, din păcate, Iorga îi aprecia pe lingușitori mai mult decît pe prietenii săi sinceri care aveau curajul să-l contrazică: de aici conflictele lui cu V. Pârvan, I. Chendi, Mircea Eliade și cu admiratorii de talia unui Pamfil Șeicaru. Șeicaru l-a comparat odată pe Iorga cu "un stejar imens la umbra deasă și întinsă a căruia nu poate crește
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
propovăduia naționalismul cultural, care trebuia să ducă la o revoluție culturală. Spera să schimbe omul, nu instituțiile. Unica mare schimbare abordarea totală de către Iorga a antisemitismului a dus la ruptura de Cuza. Cuza era obsedat de chestiunea evreiască. Oricine îl contrazicea în această privință era considerat de Cuza drept agent al evreilor 34. Drept urmare, A. C. Cuza, C. Sumuleanu și Ion Zelea Codreanu, nucleul inflexibil al antisemitismului din cadrul partidului, au convocat un Congres la Iași, la 9 aprilie 1920. În ciuda solidarității prietenilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că este. Tinerii istorici ai "Noii școli" de istorie îl contestau pe Iorga, fapt la care acesta nu reacționa deloc elegant. Soluțiile lui Iorga la problema evreiască și a altor minorități erau atît de aspru criticate din afară cît și contrazise de realitățile interne existente în România. Tineretul și o mare parte a corpului studențesc s-au îndepărtat de fostul "Apostol" în acest extenuant deceniu vulcanic, ceea ce a dus la confruntări politice în care Iorga nu dădea întotdeauna cele mai bune
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-au declanșat pe o scară extraordinar de largă, amenințînd să distrugă economia României. Cuza l-a vizitat pe Iorga la 9 ianuarie 1938. Era radios, simțind că "doctrina" sa este pe cale să fie pusă în aplicare. Aspectul lui îi contrazicea vîrsta. Avea peste 80 de ani. Cuza era "sănătos, plin de energie și în cea mai bună dispoziție". L-a rugat pe Iorga să intre în guvern și a încercat să justifice dizolvarea Adunării efectuată "cu anticipație". Iorga a subliniat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
literatură. Iorga continua să se opună oricărui curent literar modern (ca simbolismul, futurismul sau suprarealismul). Se opunea pînă și realismului cu aceeași vigoare "realist naționalistă" cu care sovieticii se opuneau adevăratei literaturi realiste (în ciuda marilor tradiții rusești), atunci cînd aceasta contrazicea lumea propagandistă visată de ei. Atît sovieticii cît și Iorga fiecare în felul lor voiau să prezinte cititorilor lor nu cum stăteau lucrurile în realitate, ci cum ar fi trebuit ele să fie. Așa că l-a atacat pe Lucian Blaga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestor zece volume cu cea mai densă documentație, alcătuită din miile de documente adunate de el pe parcursul cercetărilor sale. Putem găsi în aceste zece volume și greșeli minore, care vor fi scoase cu grijă în evidență de către adversarii săi. Ei contrazic rareori concluziile lui Iorga și chiar și mai rar neagă monumentalitatea operelor sale. În această perioadă, Iorga a scris La place des Roumains dans l'histoire universelle. El voia întotdeauna să interpreteze România pentru români, să prezinte România restului lumii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tactici puse în slujba strategiei sale sămănătoriste. Un politician mult mai bun decît Iorga, Bismarck, atunci cînd a pus capăt așa-numitei Kulturkampf ca să nu se ajungă la divizarea nouîntemeiatului Reich și a fost acuzat de "inconsecvență" și "că se contrazice", a replicat: "O voi face din nou!" Ceea ce voia să spună arhitectul politicii realiste era că el prefera războiul împotriva Franței sau a Austriei unui război civil. Dar dacă Iorga ar fi avut o altă personalitate, dacă ar fi fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Berlin, și de alții. Juriul l-a disculpat de asasinarea lui în ciuda tuturor probelor care dovedesc contrariul. Conform acestei versiuni, el nu s-ar fi dus la Sinaia împreună cu echipa morții, ci ar fi rămas la București etc.... Ficțiunea aceasta contrazice toate faptele cunoscute: rezultatele investigațiilor efectuate de autoritățile antonesciene; memoriile membrilor familiei Iorga; propriile afirmații ale domnului Boeru făcute la München și în alte părți și amintirile lui Sima. Dar oamenii aceștia au un fel de logică a lor proprie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestora, ruta și acțiunile lor. Dar autorul nu are deloc încredere în declarațiile lui Traian Boeru privind adevăratul rol jucat de el însuși. Toate relatările (chiar și cele ale altor membri ai Echipei Morții) familiei Iorga și concluziile investigației oficiale contrazic rolul pe care și-l atribuia mult mai tîrziu Boeru. Noul rol este produsul poverii rușinii pe care o resimțea. Rușinea aceasta era atît de intens resimțită, încît, la începutul anilor '60, cîțiva legionari au convocat Juriul de Onoare prezidat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
începutul anilor '60, cîțiva legionari au convocat Juriul de Onoare prezidat de generalul Ion Gheorghe (ultimul ambasador la Berlin al lui Antonescu) ca să-l disculpe pe Boeru de asasinarea lui Iorga. Indiferent de decizia acestui "Juriu de Onoare", Boeru a contrazis categoric, de mai multe ori, "descoperirile" făcute în trecut de acesta 39 Nu s-a stabilit niciodată cine erau legionarii care dăduseră tîrcoale casei lui Iorga cu două zile înaintea asasinatului sau dacă erau membri ai Echipei Morții veniți să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tocmai diferența dintre fasciștii afiliați la Salò și ceilalți. Cei dintâi au fost sancționați pe baza Decretului nr. 159, promulgat În iulie 1944 de Adunarea Legislativă provizorie, vizând acele „acte de o gravitate deosebită, care, fără a fi delicte propriu-zise, contrazic normele demnității și ale decenței politice”. Acest act legislativ minor permitea inculparea oamenilor pentru acte săvârșite În timp ce erau În slujba autorităților naționale recunoscute. Dar Înalta Curte, Înființată În septembrie 1944 pentru judecarea celor mai importanți prizonieri, era compusă din judecători
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dacă nu erau incluse cu totul În URSS, să fie state „fără elemente fasciste și reacționare”. Acest principiu a fost aplicat Într-o manieră controversată, ca să folosim un eufemism. Dar În 1945, americanii și britanicii nu erau dispuși să-l contrazică pe Stalin. Exista sentimentul că sovieticii Își câștigaseră dreptul de a defini securitatea națională cum doreau, la fel cum s-a acceptat inițial că Moscova era Îndreptățită să pretindă reparații, trofee de război, forță de muncă și echipament de la fostele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de guvern pentru un eventual stat vest-german (delegația franceză a acceptat acest aranjament În schimbul separării - temporare - a regiunii Saar de Germania și a unei propuneri ca activitatea industrială din bazinul Ruhr să fie supervizată de o autoritate independentă). Aceste planuri contraziceau explicit spiritul acordurilor de la Potsdam, motiv pentru care generalul Vasili Sokolovski, reprezentantul sovietic În Comisia Aliată de Control din Berlin, a protestat vehement (omițând să admită că URSS violase În mod repetat aceleași acorduri). La 10 martie, Sokolovski a condamnat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iunie, În ajunul vizitei lui Tito la Moscova. Cât despre contemporanii lui Hrușciov și mai tinerii aparatcici, precum Leonid Brejnev, ei erau la fel de vinovați ca și el de complicitate la crimele lui Stalin și, din această postură, nu Îi puteau contrazice afirmațiile sau contesta credibilitatea. Destalinizarea controlată le convenea tuturor. Dar atacul lui Hrușciov asupra lui Stalin n-a putut fi ținut secret - și aici se află sâmburele eșecului său. Deși cuvântarea nu a fost publicată oficial În Uniunea Sovietică până În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sindicatele și alte organizații profesionale din școli și universități - la fel ca și cele din fabrici și uzine - aveau un interes „obiectiv” să mențină situația existentă. Faptul că populația studențească provenea În proporții covârșitoare din clasa de mijloc urbană nu contrazicea acest argument: ca producători și consumatori de cunoaștere, ei reprezentau (În proprii lor ochi) o amenințare la adresa puterii chiar mai mare decât forțele tradiționale ale proletariatului. În gândirea Noii Stângi, importantă era nu originea socială a unui grup, ci capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care oponenții consensului postbelic erau atât de marginalizați. Cine Îndrăznea să sugereze, ca Hayek și alții, că restricționarea pieței pentru binele comun, deși bine intenționată, era nu doar economic ineficientă, ci reprezenta și un prim pas spre servitute părea să contrazică Însuși mersul secolului XX. Chiar critici ai dictaturii comuniste precum Arthur Koestler, Raymond Aron, Albert Camus sau Isaiah Berlin, care insistau asupra distincției Între reformele social-democrate pentru binele comun și dictaturile de partid clădite pe un mit colectivist, erau suspectați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a scindat; o majoritate zdrobitoare voia independența imediată. Gorbaciov nu mai putea rămâne neutru. Pe 11 ianuarie 1990, el s-a deplasat la Vilnius, unde s-a pronunțat Împotriva secesiunii propuse, făcând apel la moderație. Însă (a câta oară?) era contrazis de propriul exemplu. Încurajat de victoria electorală a grupării Sajüdis, de faptul că Gorbaciov convinsese Comitetul Central Sovietic să renunțe la garantarea prin constituție a „rolului conducător” al Partidului 9 și de negocierile În plină desfășurare ale grupului „4+2
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
UE se putea transforma oricând din dezinteres În ostilitate, În sentimentul că „acolo” se iau decizii care ne afectează pe noi „aici” și asupra cărora „noi” nu avem nici o putere - prejudecată pe care politicienii iresponsabili din diverse partide nu o contrazic, iar demagogii naționaliști o alimentează cu osârdie. Nu Întâmplător, la aceleași alegeri europene din 2004 care au ilustrat o scădere bruscă a interesului electorilor, mulți dintre cei care s-au ostenit să participe au votat pentru candidați cu antipatii europene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]