7,769 matches
-
spațiului alb, era astfel o surpriză. Pușcăria era peste tot, În aer și sub pământ. Spărgând logica realismului, simbolul devenea clar, iar când Îngerii lui Blake (reproduși identic și măriți la scara scenei) coborau de sus printre gratii, Închisoarea devenea cosmică. În orice reprezentare realistă a poveștii, când În ultimul tablou se deschid porțile și Guvernatorul apare deus ex machina să aducă dreptatea, să-i elibereze pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi, nimeni nu crede În acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Dumnezeu. Pe Shakespeare Îl simțim continuu În căutarea perfecțiunii umane, dar nu În sensul renascentist În care „omul e măsura tuturor lucrurilor“, ci Într-un spirit care amintește de Dante. La Shakespeare este mereu prezentă ideea nivelurilor multiple, a scării cosmice. Citind studiile lui Martin Lings, descopăr un Shakespeare mult mai profund „contemporanul nostru“ decât În interpretarea - care mi se pare acum destul de schematică și reducționistă - a lui Jan Kott. După Iulius Cezar din primii ani de teatru, urmat de ciudata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asemenea nimicuri se petrec - toate alcătuind un organism momentan și transparent de evenimente, al cărui nucleu este poetul (lungit Într-un șezlong, În Ithaca, statul New York). În vara aceea, eram mult prea tânăr pentru a zămisli o bogăție de „sincronizare cosmică“ (pentru a-l cita din nou pe filozoful meu). Dar am descoperit cel puțin că o persoană care speră să devină poet trebuie să aibă capacitatea de a se gândi la mai multe lucruri deodată. Pe parcursul lâncedelor hoinăreli ce-au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Literatorul. Aș adăuga din partea mea doar că imanența Dumnezeirii transcendente, Întruparea, Mântuirea, chenoza Domnului Nostru Iisus Hristos, care „S-a deșertat pe Sine (de slava și de demnitatea Sa divină!), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor”, reprezintă ample, cosmice, infinite în timp și spațiu acte și operațiuni „de stânga”. Căci în mod „normal” Prea Înaltul (mult Prea Înaltul) n-ar fi trebuit să se sinchisească de niște atomi nemernici ca noi. Și cu atât mai puțin să manifeste atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
artă, în literatură, plăsmuiri de aceeași uluitoare precizie și putere. Și dacă e să-mi spun gândul întreg, fără să jignesc pe nimeni, nu pot să nu observ că Antigona sau Hamlet sunt infinit mai necesare, mai importante, decât rachetele cosmice. Există un fel de exaltare necontrolată a judecății (de fapt, una din formele de lene a minții), pe care aș numi-o „sindromul Jules Verne” și căreia i se datorează atât succesul literaturii de science-fiction (parazitară, aliterară, după opinia mea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lene a minții), pe care aș numi-o „sindromul Jules Verne” și căreia i se datorează atât succesul literaturii de science-fiction (parazitară, aliterară, după opinia mea, firește cu nuanțările de rigoare), cât și unanima admirație cu gura căscată pentru zborurile cosmice. Nu tăgăduiesc, vai de mine, dreptul la admirație al acestor extraordinare performanțe. Dar atrag atențiunea că nu sunt decât performanțe, adică în fond niște lucruri banale. Lumea se minunează de așa ceva, dar nu se minunează de faptul cel mai fantastic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îl tratase atâtea zeci de ani). Or, Wald ce făcea ? Zicea că greșise în tinerețe când îl atacase pe Blaga ca idealist, mistic, obscurantist și decadent și că, din contră, acum descoperă în opera lui o filozofie stimulatoare, o înțelegere cosmică și mai cu seamă, cum zicea, o „mitosofie”. Mi-a plăcut. Am ieșit pe sală să fumez o țigară, dar am constatat că-mi pierdusem sau uitasem bricheta. M-am apropiat de un grup în care se fuma, ca să cer
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sa intelectuală, cât și forța sa poetică se constituie cu consistență. Cosmogonia implică eshatologia, de unde decurge o perspectivă a extincției universale (temă tratată în profunzime de I. Negoițescu, în cartea sa despre poezia lui Eminescu). Este logic ca această viziune cosmică să includă concentric sfera naturii, a societății și istoriei (de unde patosul politic) și, firește, ca sâmbure originar, Erosul. De aceea poezia de dragoste nu e la Eminescu o simplă expresie sentimentală (deși, evident, e și asta, ca firesc fenomen uman
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în Scrisorile IV și V, dar apare cu toată evidența în Scrisoarea I. Această perspectivă crepusculară, a stingerii vieții în univers, această viziune a morții nu ca fenomen individual, nu ca lege a vieții în perpetuă primenire, ci ca moarte cosmică, e celălalt versant al genezei. Cosmogonia, cum spuneam, implică eshatologia. Auroralul și mortuarul nu sunt capetele unei succesiuni decât în reprezentarea dată de percepția noastră temporală. Însuși cuvântul „crepuscul” are ambele ̀ nțelesuri, de „zori” și de „amurg”. În germană
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
obscur, ambiguu. În acel vers citat și comentat de Negoițescu : „De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian, nu e vorba de plâns ca efect al unei emoțiuni depresive individuale, ci de un plâns cosmic, cu sensul resorbției în sine a Creațiunii, în ultimă esență a Erosului originar („L’Amor che move il sole e l’altre stelle”) sau a acelui Logos spermatikos din cosmogonia gnostică. E totuși vorba de „depresiune”, dar în alt înțeles
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
L’amour et l’Occident). Din formula lui Călinescu, relevând că orizonturile poetului sunt nașterea și moartea lumii, cel de al doilea orizont e într-adevăr dominant în postume, deși deloc exclusiv ; funerarul în genere, în plan fie uman, fie cosmic, străbate întreg continentul liric eminescian. I. Negoițescu, insistând asupra perspectivei funerare, nu contrazice deloc, în fond, teza robusteței vitale și virile a poetului afirmată de Călinescu, dar merge până la niște consecințe mai îndepărtate pe linia filonului plutonic pe care l-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și cu sânge și cu creier. E un fenomen pe care tot Bahtin, la care mă refeream adineaori, îl analizează în cartea despre Rabelais, anume anatomizarea, spune el. În marele comic rabelaisian, care este un comic imens, așa, de dimensiune cosmică, în care tema fundamentală este „moartea și regenerarea”, adică legea aceasta a devenirii universale, moartea poate fi un subiect mult mai puțin grav decât este în experiența noastră comună și individuală. Moartea este un fenomen teribil, reprezentată pe plan individual
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
reprezentată pe plan individual, chit că e vorba de un milion de individualități sau de zeci de milioane de individualități. Toate morțile teribile ale violențelor contemporane sunt morți a milioane de individualități. Da’ moartea ca fenomen, în ordinea legității ei cosmice, poate fi considerată și contemplată mult mai liniștit și poate fi chiar element de amuzament și de râs, cum era, în general, în spiritul și în cultura carnavalescă de care se ocupă Bahtin. El citează acolo, din Rabelais, un episod
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în care să scapi de lume, să te odihnești. Și atunci vine ideea kafkiană că nu e posibilă odihna, nici măcar sub pământ, că a fi e o condamnare la o nemurire în care mișcările seamănă cu un misterios perpetuum mobile cosmic dirijat de neant. Nimicul care face ad aeternum Totul. 9 februarie Eclipsă de lună, un fel de teroare de umbra de pe lună, venind din poveștile copilăriei, când fratele și sora, Luna și Soarele, s-au întâlnit din nou și sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din nou că incestul va declanșa o catastrofă pe Pământ. În satul mamei mele, Văleni, se trăgeau clopotele și femeile și bărbații observau castitatea ca pe un sacrificiu profund pentru a influența pozitiv mersul astrelor, crezând că pot evita catastrofa cosmică. Moralitatea lor se oglindea în cer, parcă prevenindu-i pe cei doi îndrăgostiți, fratele și sora. Îmi place să recitesc despre acest mit în sublimul studiu comparativ Basmele românilor, scris de incomparabilul savant care a fost Lazăr Șăineanu. Aici, în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
contaminantă? Scuturându-te de ei cu o singură mișcare, spune cineva din mine. E greu pentru că eu am slăbiciunea milei, care nu e sinonimă cu blândețea, ce e o stare profund filozofică în care ești fidel mai mult în fața orizontului cosmic decât în fața celui familiar, trivial. Pianista mi-a explicat cauza handicapului ei, a eșecului din ultimul timp, când se pare că a cântat prea repede într-un concert: corpul său e prea strâmt, e prea subțire, ca un sparanghel etc.
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
își înfundă capul în primul rând. Când sunt de umoare realistă, iau cunoștință în mod crud și sinistru de faptul că n-ar putea corespunde la nimic, acest «acces la imortalitate» și la fericirea supremă în onoarea căreia, urmând instinctul cosmic al lui Goethe, instinctul creștin al lui Dostoievski, și deasupra tuturor tradiția secretă a marilor Mistere, îmi petrec timpul bombănind și gesticulând. Când sunt într-o astfel de umoare realistă, recunosc cu o sobră resemnare animală că este, făcând toate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la TV. În copilărie aveam jocurile noastre în care ne roteam până când pierdeam noțiunea spațiului și a timpului, devenind fără timp, eterni. Mâinile ca spițele unei roți și fustele umflate ca niște corole, formând ciudate planete intrate în ritm amețitor, cosmic. Ce noroc că pot citi în suedeză pe Attar, pe numele lui întreg Shaikh Fared-Ud-Din-Attar, poet persan, alături de Rumi, poeți excelent traduși în Suedia de traducătorul lui Swedenborg (din latină), poliglotul, geniul incomparabil Erik Hermelin. El a tradus Conversația păsărilor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
iubire pentru fiul său a cedat până la urmă, dându-i instrucțiunile necesare pentru a nu produce o catastrofă. Fiul era atât de grăbit să fie ca tatăl său și pasionat să conducă faetonul ceresc, încât s-a aruncat în aventura cosmică luând foc și căzând lamentabil sub ochii tatălui întristat. Nici măcar Soarele nu putea să reziste dorinței fiului iubit. Deși știa că va declanșa, prin împlinirea dorinței acestuia o catastrofă cosmică. Dureri în brațe și în coșul pieptului. Dureri premonitorii, avertizările
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să conducă faetonul ceresc, încât s-a aruncat în aventura cosmică luând foc și căzând lamentabil sub ochii tatălui întristat. Nici măcar Soarele nu putea să reziste dorinței fiului iubit. Deși știa că va declanșa, prin împlinirea dorinței acestuia o catastrofă cosmică. Dureri în brațe și în coșul pieptului. Dureri premonitorii, avertizările corpului care în curând va trece bariera, găsindu-se brusc în casa bătrâneții, și de acolo mai departe, în necunoscuta regiune, învecinându-se cu țara care nu se vede. Eforturile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dar nici o emoție ca în copilărie, nici un fior, nici o magie, pentru că aici totul e frumos, dar acest frumos îmi este complet indiferent dacă nu se leagă de începuturile ființei. Misterul locului de naștere, al luminii de atunci, al ireversibilității momentelor cosmice. 22 aprilie. Birgitta (Trotzig) a fost aleasă în Academia Suedeză, pe scaunul cu numărul 6, în locul scriitorului Per Olof Sundman (din care am citit numai superbul roman despre exploratorul suedez André). Bucurie, triumf, am văzut fața iubită a Birgittei peste
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
săi, cum ar fi fost de așteptat de la fiica unui poet. Are o existență independentă, secretă, bineînțeles, dar faptul că „iubirea” lor s-a întrupat într-o ființă nouă, asta i-a avansat pe părinții sacrificiali pe o mare spirală cosmică. Iată-mă acum regretând chiar ziua în care m-am născut, pentru că am luat cu atâta ușurință profundele legi ale naturii. Asta numai din orgoliu - din fals exces de „moralitate”, nu vroiam să-i încarc pe „bărbați” cu obligația paternității
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar dependente de ceva inefabil, de nedefinit, ceva semănând cu nimic. Nimicul din care apare chiar viața. Acel neant din care e compusă chiar greutatea vieții. Iubirea mi-a apărut uneori ca un flagel mortal, făcând ravagii în numele unui plan cosmic de neînțeles pentru noi, muritorii. Iubirea prin care se întreține viața pe pământ poartă în ea durerea, posibilitatea de a te dezintegra și decădea pe locul cel mai josnic al scării biologice în spirală. Dar prietenia mi-a părut mereu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mamei, la înmormântarea căreia n-am putut să vin - mi se refuzase viza, așa cum i se refuzase și mamei, tot timpul, înainte de a muri. Pe aeroportul Otopeni - prima senzație: mă dureau ochii de lumina orbitoare care mă întâmpina cu brutalitate cosmică. Am recunoscut-o imediat, era chiar lumina de la naștere, cea care umple pe nou-născut cu toate particulele secrete, pentru a-l face apt pentru aerul, pământul și focul care-l vor locui. Totul era ca într-o baie de aur
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mălăncioiu), ei bine, Ileana era așa cum o lăsasem în adolescență, cu inefabilul ei, cu dârza și marea ei personalitate, cu căldura care se arată la timpul cuvenit. Am simțit din partea acestor prieteni „miros de iubire”, așa cum scria poetul Elytis, miros cosmic de la primele închegări ale materiei din vastul creuzet al lumilor. Totul mi se părea schimbat, intrase la apă - în amintirea mea totul era imensitate, ca și copilăria mea, realitatea mă ajuta să mă situez într-o matrice care nu putea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]